România în online

Publicate 20 septembrie 2016 de constantinnita
Categorii: Politică

Tags: , , ,

Zilele trecute, Premierul Cioloş răspundea unui comentariu pe Facebook: “Nicio grijă, nu merg nicăieri. Mai am treabă aici”. Comentariul poate părea inocent. În inocenţa lui ar merita câteva explicaţii din partea Premierului, explicaţii transmise la nivel de comunicare instituţională.

Nu putem nega stilul „apropiat de oameni” cultivat la nivelul actualului Cabinet. Nimic greşit în abordare… doar că, de multe ori, lipseşte componenta de bază – comunicarea instituţională, cea care pune pe agenda publică un subiect. Dacă Premierul evită acest tip de comunicare, în spaţiul instituţional, reprezentanţii mass-media ar trebui să aibă câteva întrebări… trecând peste adulaţia publică privind „normalitatea” adusă de Cioloş&co.

Dileme existenţiale:

  • Dacă actualul Premier tehnocrat „nu merge nicăieri”, deşi în decembrie sunt alegeri, cum plănuieşte să rămână la Palatul Victoria?
  • Este clasa politică românească în criză de identitate şi nu mai are răspunsuri la problemele sociale?
  • Este „tehnocraţia” o formă de guvernare prin neasumare?
  • Cine şi în ce fel decontează un eventual eşec? (tehnocraţii nu îşi asumă o afiliere politică)
  • De ce reprezentanţii mass-media nu îşi iau rolul în serios – punerea întrebărilor?
    • Prezentarea realizărilor actualului Guvern (vom reveni cu un comentariu pe acest subiect)
      • Greu de crezut că investiţiile recent anunţate şi creşterea economică înregistrată nu au chiar nimic de-a face cu ceva măsuri iniţiate de Guvernul precedent.

Din păcate, România refuză să înveţe lecţia democraţiei şi insistă în a-şi crea idoli plasaţi conjunctural în anumite funcţii. “Like”, “Share” şi “Attend” nu înseamnă că participi la schimbare în viaţa comunităţii… nu atunci când vorbim despre politică… drept dovadă, ultimele alegeri locale din Bucureşti – aleasă Gabriela Firea, extrem de contestată astăzi în mediul online. De ce nu au ieşit contestatarii la vot, atunci când era momentul deciziei privind următorii patru ani din viaţa Bucureştiului?

Promovarea politică a tehnocraților – Airbus România vs. IAR Ghimbav

Publicate 13 septembrie 2016 de constantinnita
Categorii: Politică

Tags: , , ,

Azi, premierul Dacian Cioloș participă împreună cu președintele Franței, Francois Hollande, la inaugurarea fabricii de elicoptere Airbus România de la Ghimbav.

Chiar dacă va suna a ”laudă de sine” țin să precizez faptul că acest proiect a fost inițiat și susținut de fostul prim-ministru, Victor Ponta, și de mine în calitate de ministru al Economiei. În ciuda acestui lucru și ignorând uzanțele protocolare, nu am fost invitați la eveniment.

Să înțeleg că reprezentanții Guvernului tehnocrat nu doresc să se asocieze cu politicienii?! Nu au însă nicio problemă în a beneficia de roadele muncii acestora. Ba mai mult, nu au nicio problemă în a-și construi viitoarea imagine politică pe realizările partidelor care au fost la guvernare înainte. Adevărul este că nici nu au altă soluție. Ei nu au făcut nimic în mandatul lor. Nu au continuat proiectele lăsate de PSD și nici nu au început altele noi. Numai pe parte de energie și economie, de care m-am ocupat, am constatat cu toții că orice acțiune de listare a fost stopată, discuțiile cu chinezii înaintează cu viteza melcului etc.

S-a produs însă o schimbare de atitudine față de politicieni atât a unor membri din Guvernul tehnocrat, cât și a președintelui Iohannis. Au reevaluat partidele politice și necesitatea ca România să fie condusă de un Guvern politic, de oameni care să-și asume responsabilitatea.

O atitudine normală, tipică politicienilor (ca să fiu și autoironic), în pragul alegerilor.

Lăsând ironiile la o parte, Guvernul actual trebuie să gestioneze cu mult mai mare atenție investițiile de la Ghimbav. Pe de o parte, mass media a ridicat semne de întrebare privind contractul pentru care a venit președintele Hollande în România (rațiunea economică) – http://www.bursa.ro/companii-afaceri/de-ce-vine-presedintele-hollande-in-romania-airbus-helicopters-vrea-sa-ne-vanda-10-elicoptere-pen…&articol=306866.html

Lucrul care ar trebui să ne preocupe mai mult este însă relația pe care Airbus o are cu IAR Ghimbav. Așa cum am prezentat cu ceva timp în urmă – https://constantinnita.wordpress.com/2016/07/06/intrebare-pentru-dl-ministru-al-economiei-romania-este-sau-nu-partenera-in-proiectul-de-la-iar-ghimbav/ – compania franceză tinde să nu respecte înțelegerea inițială cu IAR. Este nevoie să fie clarificate lucrurile pentru un parteneriat benefic de ambele părți.

În final, de un lucru i-aș sfătui să țină cont pe actualii tehnocrați, viitori politicieni – este posibil ca aceste acțiuni de imagine, în care sunt implicați oficiali străini, să le aducă probleme cu justiția la un moment dat. Ele pot fi încadrate ușor la avantaje de imagine electorală… mai ales înaintea campaniei.

Adevărul nespus de ministrul Energiei

Publicate 9 septembrie 2016 de constantinnita
Categorii: Economie

Tags: , , , , , , ,

Am urmărit serile trecute cum ministrul Energiei prezenta ce mare victorie a înregistrat Guvernul Cioloş prin obţinerea de fonduri pentru disponibilizarea câtorva sute de mineri, atât din Valea Jiului, cât şi de la Compania Naţională de Uraniu. Sigur că acesta este un lucru pozitiv pentru cei disponibilizaţi, dar ce m-a frapat a fost faptul că domnul ministru spunea că aceste disponibilizări au fost necesare pentru că nu s-au luat măsurile corecte de-a lungul timpului. Adică cei dinaintea domniei sale nu s-au preocupat ca aceste companii să meargă bine. Pe scurt, ceilalţi miniştri nu s-au ridicat la nivelul de competenţă al domniei sale! Adevărul domnului ministru nu este unul până la capăt! Să le luăm pe rând şi să vedem care este situaţia reală:

  1. Complexul Energetic HUNEDOARA
    Se ştia de foarte mult timp că producţia de energie pe baza cărbunelui extras din Valea Jiului costa mai mult decât era preţul pe piaţă.
    Pentru a aduce energia la preţul de piaţă existau mai multe variante:
    – să închizi total exploatările de cărbune din Valea Jiului şi să imporţi cărbune la un preţ  mai jos decât cel produs în România şi să-ţi asumi toate problemele sociale care decurgeau din această decizie;
    – să încerci să retehnologizezi cele patru mine şi astfel preţul cărbunelui extras să-l aduci la jumătate pentru a avea posibilitatea să intri pe piaţa concurenţială de energie;
    – să păstrezi situaţia, existentă şi acum, şi prin măsuri guvernamentale să reuşeşti să menţii în viaţă o structură de exploatare cărbune – producţie energie ineficientă.
    Eu am încercat o combinaţie de restructurare şi retehnologizare, atât la exploatarea de cărbune, cât şi la producţia de energie. Reamintesc faptul că, la plecarea mea de la Ministerul Energiei, pe site-ul Complexului Energetic era postată licitaţia pentru retehnologizarea celor patru mine. De ce nu s-a continuat? De asemenea, modernizarea grupului 4 de la Mintia împreună cu o companie chineză era „pe drum”, adică era semnat contractul de achiziţie. De ce s-a renunţat la acest contract?
    Sunt întrebări la care cineva trebuie să răspundă pentru că, ori avem de a face cu incompetenţă, ori cu rea-voinţă. Ambele au condus, însă, la situaţia de astăzi.
    Actualul ministru se lauda că, până în această lună, vom avea o strategie energetică care va arată ce trebuie să facem în viitor  (de altfel mai toţi miniştri au făcut acelaşi lucru: s-au lăudat că vor finaliza această strategie). Sunt convins că discursul acesta va mai continua o perioadă. Nu pot să înţeleg de ce nu scoatem strategia la licitaţie internaţională, aşa cum am lăsat-o eu! Acum ar fi fost gata! Cine răspunde pentru aceste întârzieri? Evident, nimeni.
    2. Compania Naţională de Uraniu
    Nu ştiu cât de naţională mai este această companie şi nu ştiu dacă va mai produce uraniu pentru că deciziile luate au fost antinaţionale. Aşa cum se ştie, am mai luat poziţie pe acesta temă, dar nimeni nu m-a ascultat. Acum a venit scadenţa!
    Îi reamintesc domnului ministru al Energie că, încă din anul 2013, au fost aprobaţi prin HG indicatorii tehnici şi economici pentru noua mină de uraniu şi că, în mod firesc, la începutul anului 2015 această mină ar fi trebuit să-şi deschidă porţile. De atunci au început discuţiile referitoare la preţul uraniului care era mai mare decât cel adus din Canada. Numai că România este sigura ţară din Europa care are tot lanţul de producţie de energie nucleară. Nu credeţi, domnule ministru, că este cazul să menţinem această competenţă, ba chiar să o dezvoltăm? Cine răspunde de distrugerea acestui lanţ de fabricaţie? De ce nu s-au luat măsurile necesare de deschidere a minei de la Grinţieş? Dumneavoastră aţi făcut ceva în acest sens?
    Cel puţin acum, în al doisprezecelea ceas, puteţi să uniţi CNU cu Nuclearelectrica şi astfel veţi reuşi să salvaţi această industrie (de aşteptat este să se opună cei ce câştigă foarte bine la Nuclearelectrica, dar cred că interesul naţional ar trebui să fie mai presus de voinţa unor vremelnici de pe acolo).

Şi pentru că vorbim de energie, înţeleg că actualul ministru pregăteşte o nouă lege privind energia regenerabilă şi se va pune în discuţie problema certificatelor verzi. Domnule ministru, vă atrag atenţia că va trebui să ţineţi cont şi de industria naţională, precum şi de interesele consumatorilor casnici. Orice intervenţie pe această temă trebuie făcută cu păstrarea unui echilibru între investitori-industrie-consumatori casnici.
Singurul lucru necesar de făcut, pe care îl voi susţine,este desfiinţarea limitelor de preţ la certificatele verzi şi stabilirea acestuia pe piaţa concurenţială. Astfel s-ar putea rezolva multe din problemele investitorilor.

Zvonurile, bată-le vina!

Publicate 1 septembrie 2016 de constantinnita
Categorii: Semnal de alarma

Tags: , , ,

De la listarea pe bursă, Electrica S.A. cunoaşte o puternică efervescenţă creatoare sub impulsul a tot felul de tehnocraţi, care mai de care susţinuţi din ţara sau din străinătate. Schimbarea profesioniştilor din companie cu alţi profesionişti din alte domenii precum bancar, petrolier, asigurări etc. este la modă în România.

Până la urmă de ce să conducă cei care se pricep!? Trebuie să vină alţii care să-şi umple buzunarele cu sinecuri consistente şi, bineînţeles, pe criterii de prietenie, familie şi mai puţin cele privind cunoştinţele din domeniu.

Mai nou, se doreşte schimbarea statutului societăţii pentru a permanentiza anumite persoane şi a diminua rolul statutului în administrarea companiei, adică schimbarea structurii CA-ului de la 4 reprezentanţi ai statului la 3. Astfel decizia majoritară se va afla în mâna acţionarilor mai mici, dar privaţi şi foarte interesaţi de bunul mers al companiei (fie vorba între noi, este un haos de nedescris în această companie în prezent).

De asemenea, se aude că se doreşte, cu insistenţă, schimbarea tuturor conducerilor societăţilor cu capital de stat, indiferent dacă au concurat pe Ord. 109 sau nu, ceea ce demonstrează că nu este vorba de eficientizarea activităţii, ci de principiul “să ne punem noi oamenii noştri, care ne servesc intereselor noastre”.

Din păcate, acelaşi lucru se întâmpla şi în unele instituţii nebancare dar cu un rol important în economia României.

S.O.S. Oltchim

Publicate 24 august 2016 de constantinnita
Categorii: Semnal de alarma

Tags: , , ,

Am citit o informație în presă despre faptul că Oltchim va fi vândută pe bucăți. O mare greșeală, o decizie extrem de proastă împotriva căreia PSD trebuie să aibă o poziție fermă și să-i ceară dlui. Borc să renunțe la ea.

Așa cum se știe, am fost unul dintre cei care au contribuit la revitalizarea acestei companii. Noiembrie 2014 a fost prima lună în care Oltchim a realizat profit operațional. Acest lucru s-a datorat și deciziilor luate de mine ca ministru al Economiei.

Nu văd de ce acum trebuie să privatizăm compania pe bucăți! Cine este interesat să distrugă Oltchim?! Se dorește cumva tăierea instalațiilor de inox de acolo?!

Chiar dacă nu există soluții de privatizare, nu înțeleg de ce nu poate funcționa ca o societate de stat cu un management performant (eventual privat). Este o companie care are și poate să-și dezvolte piața de desfacere. Este o companie de tradiție a industriei românești. Sunt oameni foarte bine pregătiți care lucrează la Oltchim, profesioniști în domeniu pe care trebuie să-i păstrăm în țară.

Cred că există posibilitatea renegocierii datoriilor cu creditorii actuali, mai ales că statul este cel mai mare creditor. De asemenea, cred că este cazul ca administratorul judiciar, dl. avocat Piperea, să spună public dacă strategia domniei sale de revitalizare a companiei este în concordanță cu decizia dlui. Borc de a privatiza Oltchim pe bucăți.

De ce trebuie să ne batem joc de o companie care poate redeveni brandul industriei chimice românești?!

Vom reveni pe acest subiect.

 

”Proiectul de țară” – viziune politică și economică

Publicate 20 iulie 2016 de constantinnita
Categorii: Economie

Tags: ,

În ultima perioadă, auzim deseori, mai ales de la politicieni, că este necesar un proiect de țară. În acest sens, înțeleg că s-a constituit o echipă de lucru formată din specialiștii principalelor partide politice. Desigur, acesta este un lucru bun numai că proiectul de țară trebuie să fie unul politic și asumat de toată lumea. Din dezbaterile publice reiese însă faptul că majoritatea se concentrează pe latura economică.

Deși, de cele mai multe ori, nu am fost de acord cu fostul președinte Traian Băsescu, acesta a formulat proiectul privind unirea tuturor românilor într-o singură țară. Într-adevăr acesta este un proiect politic, un proiect de țară. Proiectele economice sunt subsecvente unui asemenea deziderat. Ce poate fi mai important decât să repunem țara între aceleași hotare, mai ales în contextul aniversării a 100 de ani de la crearea statului național român?! Iată de ce cred că actuala clasă politică trebuie să-și însușească un asemenea proiect și să se bată să-l realizeze.

În ceea ce privește latura economică, aș dori să fac câteva observații în sprijinul echipei care lucrează la acest proiect economic:

  • Pentru a creiona un proiect economic serios trebuie să se pornească de la următoarele premise. Aici sunt de acord total cu teoria profesorului Adumitrăcesei de la Iași care susține că:
    • Este necesară corelarea economiei nominale cu economia reală.
    • Trebuie să axăm viitoarea structură a economiei reale pe sectoarele vitale.
    • Trebuie să se realizeze o nouă echilibrare teritorială.
  • Se va putea crea o asemenea corelare dacă vom lua în calcul activitatea băncilor (aici avem de-a face cu cel mai înalt grad de globalizare). Având în vedere că în România 90% din sistemul bancar este deținut de capitalul străin activ, activitatea de recorelare va fi foarte dificilă. Și atunci trebuie să se ia în calcul crearea unor bănci românești solide care să poată participa la acest proces. Mă gândesc la transformarea CEC în bancă de investiții, la capitalizarea EximBank pentru sprijinirea exporturilor, la sprijinirea unor bănci private românești etc. Altfel, dacă nu vom ține cont de economia nominală, degeaba lucrăm la proiectele economice de anvergură.
  • Structura economiei reale trebuie să cuprindă câteva sectoare vitale pe care să se axeze întreaga dezvoltare viitoare a economiei naționale și anume:
    • Agricultură și alimentație
    • Îmbrăcăminte și încălțăminte
    • Locuințe și infrastructură
    • Educație, cultură și recreere
    • Ocrotirea sănătății

Aceste sectoare, la rândul lor, trebuie împărțite pe ramuri în așa fel încât să utilizăm toate resursele naturale și umane ale țării. Pentru cei interesați, putem să dezvoltăm această teorie.

  • Se știe foarte bine că există dezechilibre majore între regiunile de dezvoltare ale țării cu consecințe negative asupra relației dintre economie și societate.

Momentan, nu reușim să valorificăm resursele naturale și umane și nu reușim să satisfacem majoritatea nevoilor sociale. De aici necesitatea echilibrării economiei naționale în profil teritorial.

Acest proces este unul dificil și complex și care presupune crearea unor structuri de implementare și urmărire a modului în care se face echilibrarea.

Am enumerat câteva principii care ar trebui să stea la baza unui proiect economic pe termen mediu și lung. Este nevoie de viziune, de profesionalism și de atragerea de fonduri.

 

S-a intamplat ceea ce am anticipat in domeniul energiei nucleare

Publicate 6 iulie 2016 de constantinnita
Categorii: Semnal de alarma

Tags: , , , , , , ,

Spuneam cu ceva vreme în urmă că este posibil ca lanțul de producție de energie nucleară să fie spart. Iată că s-a întâmplat acest lucru!

În loc ca Ministerul Energiei să ia măsuri și să retehnologizeze extracția de minereu de la Crucea și uzina de la Feldioara sau să deschidă o nouă mină la Grințieș și astfel să mențină acest lanț de producție (România fiind una dintre puținele țări din lume care are un ciclu complet de producție în energie nucleară), a dat drumul la importul de uraniu. Desigur, în momentul de față, uraniul de import este mai ieftin decât cel produs în România, dar vom vedea dacă se va menține acest preț și în perioada următoare.

Această decizie vine în contextul în care nimeni nu se ocupă de o strategie clară în domeniul energiei (vezi ce se întâmplă cu producția de energie pe bază pe cărbune). De ce nu am continuat dezvoltarea extracției de uraniu? Există un HG aprobat în 2013 prin care s-au stabilit indicatorii tehnico-economici ai viitoarei mine de la Grințieș. De ce nu unim Compania națională de uraniu cu SC Nuclearelectrica? Iată întrebări la care ar trebui să răspundă noua strategie energetică sau factorii decizionali din minister.

Vorbim de un nou proiect de țară, dar nu vorbim de politicile sectoriale care sunt parte din acest proiect. Există cumva vreun sector al economiei care poate funcționa fără energie? Nu există. Și atunci cred că tocmai de aici trebuie să pornim, de la producția de energie.

Vorbim de securitate energetică în contextul securității generale a țării. Avem vreun proiect în acest sens? Mai ales în această conjunctură internațională în care instabilitatea economică și financiară este la ordinea zilei.

Sunt o serie de întrebări la care Guvernul tehnocrat trebuie să vină cu soluții cât mai urgent.