Arhivă pentru Septembrie 2016

România în online

20 Septembrie 2016

Zilele trecute, Premierul Cioloş răspundea unui comentariu pe Facebook: “Nicio grijă, nu merg nicăieri. Mai am treabă aici”. Comentariul poate părea inocent. În inocenţa lui ar merita câteva explicaţii din partea Premierului, explicaţii transmise la nivel de comunicare instituţională.

Nu putem nega stilul „apropiat de oameni” cultivat la nivelul actualului Cabinet. Nimic greşit în abordare… doar că, de multe ori, lipseşte componenta de bază – comunicarea instituţională, cea care pune pe agenda publică un subiect. Dacă Premierul evită acest tip de comunicare, în spaţiul instituţional, reprezentanţii mass-media ar trebui să aibă câteva întrebări… trecând peste adulaţia publică privind „normalitatea” adusă de Cioloş&co.

Dileme existenţiale:

  • Dacă actualul Premier tehnocrat „nu merge nicăieri”, deşi în decembrie sunt alegeri, cum plănuieşte să rămână la Palatul Victoria?
  • Este clasa politică românească în criză de identitate şi nu mai are răspunsuri la problemele sociale?
  • Este „tehnocraţia” o formă de guvernare prin neasumare?
  • Cine şi în ce fel decontează un eventual eşec? (tehnocraţii nu îşi asumă o afiliere politică)
  • De ce reprezentanţii mass-media nu îşi iau rolul în serios – punerea întrebărilor?
    • Prezentarea realizărilor actualului Guvern (vom reveni cu un comentariu pe acest subiect)
      • Greu de crezut că investiţiile recent anunţate şi creşterea economică înregistrată nu au chiar nimic de-a face cu ceva măsuri iniţiate de Guvernul precedent.

Din păcate, România refuză să înveţe lecţia democraţiei şi insistă în a-şi crea idoli plasaţi conjunctural în anumite funcţii. “Like”, “Share” şi “Attend” nu înseamnă că participi la schimbare în viaţa comunităţii… nu atunci când vorbim despre politică… drept dovadă, ultimele alegeri locale din Bucureşti – aleasă Gabriela Firea, extrem de contestată astăzi în mediul online. De ce nu au ieşit contestatarii la vot, atunci când era momentul deciziei privind următorii patru ani din viaţa Bucureştiului?

Anunțuri

Promovarea politică a tehnocraților – Airbus România vs. IAR Ghimbav

13 Septembrie 2016

Azi, premierul Dacian Cioloș participă împreună cu președintele Franței, Francois Hollande, la inaugurarea fabricii de elicoptere Airbus România de la Ghimbav.

Chiar dacă va suna a ”laudă de sine” țin să precizez faptul că acest proiect a fost inițiat și susținut de fostul prim-ministru, Victor Ponta, și de mine în calitate de ministru al Economiei. În ciuda acestui lucru și ignorând uzanțele protocolare, nu am fost invitați la eveniment.

Să înțeleg că reprezentanții Guvernului tehnocrat nu doresc să se asocieze cu politicienii?! Nu au însă nicio problemă în a beneficia de roadele muncii acestora. Ba mai mult, nu au nicio problemă în a-și construi viitoarea imagine politică pe realizările partidelor care au fost la guvernare înainte. Adevărul este că nici nu au altă soluție. Ei nu au făcut nimic în mandatul lor. Nu au continuat proiectele lăsate de PSD și nici nu au început altele noi. Numai pe parte de energie și economie, de care m-am ocupat, am constatat cu toții că orice acțiune de listare a fost stopată, discuțiile cu chinezii înaintează cu viteza melcului etc.

S-a produs însă o schimbare de atitudine față de politicieni atât a unor membri din Guvernul tehnocrat, cât și a președintelui Iohannis. Au reevaluat partidele politice și necesitatea ca România să fie condusă de un Guvern politic, de oameni care să-și asume responsabilitatea.

O atitudine normală, tipică politicienilor (ca să fiu și autoironic), în pragul alegerilor.

Lăsând ironiile la o parte, Guvernul actual trebuie să gestioneze cu mult mai mare atenție investițiile de la Ghimbav. Pe de o parte, mass media a ridicat semne de întrebare privind contractul pentru care a venit președintele Hollande în România (rațiunea economică) – http://www.bursa.ro/companii-afaceri/de-ce-vine-presedintele-hollande-in-romania-airbus-helicopters-vrea-sa-ne-vanda-10-elicoptere-pen…&articol=306866.html

Lucrul care ar trebui să ne preocupe mai mult este însă relația pe care Airbus o are cu IAR Ghimbav. Așa cum am prezentat cu ceva timp în urmă – https://constantinnita.wordpress.com/2016/07/06/intrebare-pentru-dl-ministru-al-economiei-romania-este-sau-nu-partenera-in-proiectul-de-la-iar-ghimbav/ – compania franceză tinde să nu respecte înțelegerea inițială cu IAR. Este nevoie să fie clarificate lucrurile pentru un parteneriat benefic de ambele părți.

În final, de un lucru i-aș sfătui să țină cont pe actualii tehnocrați, viitori politicieni – este posibil ca aceste acțiuni de imagine, în care sunt implicați oficiali străini, să le aducă probleme cu justiția la un moment dat. Ele pot fi încadrate ușor la avantaje de imagine electorală… mai ales înaintea campaniei.

Adevărul nespus de ministrul Energiei

9 Septembrie 2016

Am urmărit serile trecute cum ministrul Energiei prezenta ce mare victorie a înregistrat Guvernul Cioloş prin obţinerea de fonduri pentru disponibilizarea câtorva sute de mineri, atât din Valea Jiului, cât şi de la Compania Naţională de Uraniu. Sigur că acesta este un lucru pozitiv pentru cei disponibilizaţi, dar ce m-a frapat a fost faptul că domnul ministru spunea că aceste disponibilizări au fost necesare pentru că nu s-au luat măsurile corecte de-a lungul timpului. Adică cei dinaintea domniei sale nu s-au preocupat ca aceste companii să meargă bine. Pe scurt, ceilalţi miniştri nu s-au ridicat la nivelul de competenţă al domniei sale! Adevărul domnului ministru nu este unul până la capăt! Să le luăm pe rând şi să vedem care este situaţia reală:

  1. Complexul Energetic HUNEDOARA
    Se ştia de foarte mult timp că producţia de energie pe baza cărbunelui extras din Valea Jiului costa mai mult decât era preţul pe piaţă.
    Pentru a aduce energia la preţul de piaţă existau mai multe variante:
    – să închizi total exploatările de cărbune din Valea Jiului şi să imporţi cărbune la un preţ  mai jos decât cel produs în România şi să-ţi asumi toate problemele sociale care decurgeau din această decizie;
    – să încerci să retehnologizezi cele patru mine şi astfel preţul cărbunelui extras să-l aduci la jumătate pentru a avea posibilitatea să intri pe piaţa concurenţială de energie;
    – să păstrezi situaţia, existentă şi acum, şi prin măsuri guvernamentale să reuşeşti să menţii în viaţă o structură de exploatare cărbune – producţie energie ineficientă.
    Eu am încercat o combinaţie de restructurare şi retehnologizare, atât la exploatarea de cărbune, cât şi la producţia de energie. Reamintesc faptul că, la plecarea mea de la Ministerul Energiei, pe site-ul Complexului Energetic era postată licitaţia pentru retehnologizarea celor patru mine. De ce nu s-a continuat? De asemenea, modernizarea grupului 4 de la Mintia împreună cu o companie chineză era „pe drum”, adică era semnat contractul de achiziţie. De ce s-a renunţat la acest contract?
    Sunt întrebări la care cineva trebuie să răspundă pentru că, ori avem de a face cu incompetenţă, ori cu rea-voinţă. Ambele au condus, însă, la situaţia de astăzi.
    Actualul ministru se lauda că, până în această lună, vom avea o strategie energetică care va arată ce trebuie să facem în viitor  (de altfel mai toţi miniştri au făcut acelaşi lucru: s-au lăudat că vor finaliza această strategie). Sunt convins că discursul acesta va mai continua o perioadă. Nu pot să înţeleg de ce nu scoatem strategia la licitaţie internaţională, aşa cum am lăsat-o eu! Acum ar fi fost gata! Cine răspunde pentru aceste întârzieri? Evident, nimeni.
    2. Compania Naţională de Uraniu
    Nu ştiu cât de naţională mai este această companie şi nu ştiu dacă va mai produce uraniu pentru că deciziile luate au fost antinaţionale. Aşa cum se ştie, am mai luat poziţie pe acesta temă, dar nimeni nu m-a ascultat. Acum a venit scadenţa!
    Îi reamintesc domnului ministru al Energie că, încă din anul 2013, au fost aprobaţi prin HG indicatorii tehnici şi economici pentru noua mină de uraniu şi că, în mod firesc, la începutul anului 2015 această mină ar fi trebuit să-şi deschidă porţile. De atunci au început discuţiile referitoare la preţul uraniului care era mai mare decât cel adus din Canada. Numai că România este sigura ţară din Europa care are tot lanţul de producţie de energie nucleară. Nu credeţi, domnule ministru, că este cazul să menţinem această competenţă, ba chiar să o dezvoltăm? Cine răspunde de distrugerea acestui lanţ de fabricaţie? De ce nu s-au luat măsurile necesare de deschidere a minei de la Grinţieş? Dumneavoastră aţi făcut ceva în acest sens?
    Cel puţin acum, în al doisprezecelea ceas, puteţi să uniţi CNU cu Nuclearelectrica şi astfel veţi reuşi să salvaţi această industrie (de aşteptat este să se opună cei ce câştigă foarte bine la Nuclearelectrica, dar cred că interesul naţional ar trebui să fie mai presus de voinţa unor vremelnici de pe acolo).

Şi pentru că vorbim de energie, înţeleg că actualul ministru pregăteşte o nouă lege privind energia regenerabilă şi se va pune în discuţie problema certificatelor verzi. Domnule ministru, vă atrag atenţia că va trebui să ţineţi cont şi de industria naţională, precum şi de interesele consumatorilor casnici. Orice intervenţie pe această temă trebuie făcută cu păstrarea unui echilibru între investitori-industrie-consumatori casnici.
Singurul lucru necesar de făcut, pe care îl voi susţine,este desfiinţarea limitelor de preţ la certificatele verzi şi stabilirea acestuia pe piaţa concurenţială. Astfel s-ar putea rezolva multe din problemele investitorilor.

Zvonurile, bată-le vina!

1 Septembrie 2016

De la listarea pe bursă, Electrica S.A. cunoaşte o puternică efervescenţă creatoare sub impulsul a tot felul de tehnocraţi, care mai de care susţinuţi din ţara sau din străinătate. Schimbarea profesioniştilor din companie cu alţi profesionişti din alte domenii precum bancar, petrolier, asigurări etc. este la modă în România.

Până la urmă de ce să conducă cei care se pricep!? Trebuie să vină alţii care să-şi umple buzunarele cu sinecuri consistente şi, bineînţeles, pe criterii de prietenie, familie şi mai puţin cele privind cunoştinţele din domeniu.

Mai nou, se doreşte schimbarea statutului societăţii pentru a permanentiza anumite persoane şi a diminua rolul statutului în administrarea companiei, adică schimbarea structurii CA-ului de la 4 reprezentanţi ai statului la 3. Astfel decizia majoritară se va afla în mâna acţionarilor mai mici, dar privaţi şi foarte interesaţi de bunul mers al companiei (fie vorba între noi, este un haos de nedescris în această companie în prezent).

De asemenea, se aude că se doreşte, cu insistenţă, schimbarea tuturor conducerilor societăţilor cu capital de stat, indiferent dacă au concurat pe Ord. 109 sau nu, ceea ce demonstrează că nu este vorba de eficientizarea activităţii, ci de principiul “să ne punem noi oamenii noştri, care ne servesc intereselor noastre”.

Din păcate, acelaşi lucru se întâmpla şi în unele instituţii nebancare dar cu un rol important în economia României.