Arhivă pentru Aprilie 2010

Negocierile cu FMI ar trebui să înceapă de la „creştere economică zero” în 2010

29 Aprilie 2010

Nici ministrul finanţelor nu mai crede în creştere economică anul acesta, dar nu vrea să fie mai puţin populist decât colegii săi, chiar cu riscul de a fi catalogat drept neprofesionist.

Guvernul Boc a demonstrat clar că îi lipseşte cu desăvârşire abilitatea de negociere, mai ales când vine vorba de FMI. După ce a anunţat o creştere de 0,8% pentru anul acesta, ministrului de finanţe îi este greu să susţină o astfel de promisiune şi, în loc să vină cu soluţii, preferă să evite subiectul cât poate. („Sper ca noua prognoză a FMI să fie acoperită de realitate. Eu sunt încă prudent, spune Vlădescu.”) Pe scurt, s-au înşelat, din nou.

Consider că actualul guvern ar trebui să rediscute cu FMI angajamentele luate şi să negocieze „o creştere economică zero” anul acesta, susţinută de un nivel cât mai scăzut al cheltuielilor.

Organismele internaţionale, agenţiile de rating şi principalele bănci confirmă ineficienţa planului anticriză promovat de guvern, reducând estimările privind creşterea economică din acest an de la 1,3% la 0,8-0,9%. Personal, nu cred că vom putea atinge această ţintă.

FMI va „juca” foarte dur şi, cel mai probabil, va „sugera” autorităţilor române: să crească TVA-ul cu 2-3 procente, să renunţe la cota unică de 16%, să reducă cu 15-20% salariile şi să le îngheţe până la sfârşitul lui 2011. Acestea reprezintă principalele elemente care ar putea să conducă la creşterea rapidă a veniturilor în 2010.

Analiştii avertizează că România se confruntă cu situaţia de a fi nevoită să suporte tăieri de cheltuieli mult mai dure pentru că nu au fost făcute ajustări la timp. Consumul intern şi investiţiile rămân scăzute, în contextul înăspririi condiţiilor de creditare şi consolidării fiscale planificate de Guvern. Agenţia Standard&Poor’s anticipează că rata medie a şomajului va avansa de la 8,1% anul trecut la 9,7% în 2010.

Mai mult ca oricând, cred că este nevoie de regândirea întregului sistem fiscal. Cota diferenţiată, deduceri fiscale atractive pentru investitori şi creşterea predictibilităţii sunt chestiuni care pot asigura, în viitor, creşterea veniturilor.

În concluzie, referitor la atitudinea guvernului, nu ne putem gândi decât la două variante: fie nu are habar de ce ar trebui să facă, fie cunoaşte foarte bine datele dar, de teamă să nu-şi atragă nemulţumirea oamenilor, ascunde situaţia reală. Strategie de guvern populist, nu profesionist şi responsabil.

Întrebarea zilei este pentru… dl. Adriean Videanu

22 Aprilie 2010

Cât la sută din investiţiile de 8,3 miliarde lei (mai mari cu circa 65% faţă de 2009) de la Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri vor merge anul acesta către IMM-uri?

Fondul Român de Investiţii – 100% PSD, 0% PD-L

22 Aprilie 2010

Câteva precizări referitor la ştirile care au apărut zilele acestea despre Fondul Român de Investiţii.

Ziarul Financiar – Fondul lui Videanu „naşte” efecte economice în 9 luni

Fondul Român de Investiţii, un proiect gândit de Ministerul Economiei aflat în subordinea lui Adriean Videanu, unul dintre cei mai puternici oameni ai momentului, va fi constituit numai din banii pe care statul îi va încasa din vânzarea acţiunilor pe care le deţine la mai multe companii energetice.

  • Mai întâi de toate, ideea Fondului Român de Investiţii aparţine PSD-ului. Proiectul a fost gândit de AVAS şi de fostul Minister al IMM-urilor, Comerţului şi Mediului de Afaceri anul trecut.
  • Împreună cu dl. Mircea Ursache am făcut propunerea PD-L-ului în cadrul discuţiilor privind măsurile anticriză.
  • Corect ar fi fost ca dl. Videanu să amintească acest lucru şi nu să-şi asume iniţiativa. (Dacă nu pe faţă, undeva într-o notă de subsol.)
  • Sunt de acord însă cu dl. Videanu că CEC şi BNR nu trebuie implicate în acest fond.
  • Pe de altă parte, înfiinţarea FRI îi confirmă necesitatea în contextul economic actual. Din păcate, ar fi fost şi mai eficient dacă, anul trecut, dl. Boc trecea peste orgoliile politice şi îl punea în aplicare.
  • Cu acest proiect, creşte lista PD-L-ului de măsuri anticriză luate de la PSD. (vezi proiectul Prima Casă, varianta a doua, vezi proiectul de lege pentru tinerii întreprinzători etc.)
  • La final, aş dori să-i mai dau o idee dlui. Videanu, gratis – înfiinţarea Fondului de Investiţii de Risc care să sprijine exporturile şi investiţiile inovative (poate dl. Videanu găseşte că şi domeniul exportului este „interesant” pentru economia unei ţări, nu numai vânzările de energie). Precizez că există deja un proiect de lege pentru Fondul de Investiţii de Risc.

    Comerţ exterior – Ce pierde statul român din afacerea cu Mittal Steel?!

    20 Aprilie 2010

    Avem următoarea situaţie ipotetică, dar foarte des întâlnită – reprezentantul comercial al României din America Latină reuşeşte să convingă o companie privată din America de Sud să cumpere oţel din ţara noastră. Mai departe, reprezentantul comercial trimite o cerere către Mittal Steel din România şi încearcă să pună în contact cele două părţi. Acum ar trebui să urmeze etapa negocierilor, vorbim de contracte de zeci sau chiar sute de milioane de euro. Ce face Mittal Steel România? Fentează statul român!! Cererea primită de la reprezentatul nostru este trimisă la sediul central Mittal Steel care redirecţionează comanda către cea mai apropiată filială a companiei de ţara care a făcut solicitarea. Concluzia: exportul României afectat pe anumite pieţe, iar reprezentatul comercial român plătit de noi face lobby pentru Mittal Steel.

    Sunt convins că reprezentanţii multinaţionalelor vor spune că este o practică frecventă în multe ţări. De acord, dar în cazul acesta Mittal Steel România nu ar trebui să se mai adreseze statului român când are probleme pe piaţa autohtonă. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu majoritatea fabricilor de ciment care produc în ţara noastră.

    Dacă facem un calcul simplu, nu trebuie să fii mare expert, veţi vedea cât pierde România din cauza acestor practici, până la urmă lipsite de un anumit respect faţă de ţara în care aceste companii produc. În ultimii ani, am înregistrat un deficit comercial în jurul valorii de 20 miliarde de euro. Aceste contracte pierdute s-ar putea ridica la valori de peste 1 miliard de euro. Aşadar contribuţia lor la creşterea deficitului comercial este extrem de puternică. Nu mai vorbim de alte consecinţe precum modul în care sunt îngreunate negocierile privind schimburile comerciale dintre state.

    Pornind de la această problemă, cred că România are nevoie urgentă de o nouă strategie de export pentru următorii ani. Ar trebui să fie o sarcină prioritară pentru actualul guvern, în perioada 2010-2014. Există câteva direcţii care, dacă nu sunt bine definite, vor afecta grav situaţia schimburilor comerciale româneşti:

    • Crearea de instrumente de susţinere a capitalului românesc pe pieţele străine.
    • Identificarea de instrumente de promovare a investiţiilor româneşti în străinătate.
    • Promovarea cercetării ştiinţifice, a invenţiilor şi inovaţiilor româneşti.
    • Participarea statului român alături de firmele private la licitaţiile internaţionale, mai ales atunci când este vorba de lucrări complexe (fabrici, construcţii de locuinţe, de autostrăzi etc.)
    • Perfecţionarea forţei de muncă din domeniul comerţului.
    • O legătură mai strânsă între Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi firmele private româneşti care fac export.
    • Definirea unor linii mai clare (gen obligaţii şi atribuţii) pentru multinaţionalele care primesc ajutor din partea statului.

    Cu riscul de a mă repeta în materialele publicate, voi reveni cu informaţii şi analize asupra problemelor din comerţul exterior al României.

    Boc, prim-ministru de campanie electorală

    13 Aprilie 2010

    În calitate de prim-ministru, dl. Boc se comportă ca şi cum ar fi în campanie electorală şi nu ar avea de condus un guvern. Promisiunile sunt făcute să scape de gura presei şi a sindicatelor şi cu gândul că oamenii vor uita repede şi se vor lua cu altele. Oricâte disimulări ar încerca, nu ai cum să nu constaţi că nu se întâmplă nimic sau că proiectele care se implementează sunt fără cap şi coadă, gândite doar pentru ziua de azi şi fără nicio perspectivă.

    Am făcut o scurtă analiză a promisiunilor actualului guvern şi am constatat că multe din ele au rămas în stadiul de promisiune. Astfel:

    1. Dl. Boc spunea în programul de guvernare: „Strategia de redresare macroeconomică trebuie să se bazeze pe tripleta care se compune din reducerea datoriei şi a deficitului, creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă şi reforma sistemului de protecţie socială, componente indispensabile pentru majoritatea programelor de relansare economică din ţările UE.”

    Soarta a fost crudă cu dl. Boc!!! şi realitatea este alta:

    • Datoria publică a explodat de la 21% din PIB în 2008, la estimarea de 40% din PIB în 2010.
    • Deficitul bugetar s-a majorat, de la 5,5% din PIB în 2009 la 7,3% din PIB în 2009.
    • Rata de ocupare a forţei de muncă a scăzut de la 59% în 2008, la 58,5% în 2009 şi va scădea la 58% în 2010, conform Programului de Convergenţă 2010.

    2. Mai departe se spune: „Guvernul îşi propune, de asemenea, să iniţieze elaborarea unui document în baza căruia să se desfăşoare o largă dezbatere privind perspectivele, obiectivele şi modelele de dezvoltare pe termen lung.

    La stadiul de propunere a rămas.

    3. Ne întoarcem la „celebrul set de măsuri anticriză”, invocat de atâtea ori încât va deveni proverbial. „Elaborarea unui set de măsuri care să asigure relansarea economiei şi consolidarea creşterii economice.”

    Rezultate:

    • Conform raportului BERD măsurile anticriză sunt imaginare, ele nu au efecte reale în economie.
    • Lipsa măsurilor anticriză reale şi reluarea lentă a creşterii economice a statelor dezvoltate pot prelungi criză.
    • 80% dintre dintre măsuri sunt furate din programul anticriză propus de PSD în 2009. Din păcate, multe din ele sunt implementate greşit.

    4. Despre forţa de muncă, numai de bine: “Locul de muncă şi sprijinirea mediului de afaceri reprezintă prioritatea majoră pe care o va avea Guvernul.”

    Poate dl. Boc a inventat noţiunea de “prioritate secundară” pentru că până acum măsurile sunt zero.

    • În programul de guvernare şi în bugetul pe 2010 nu există niciun program/nicio masură de creare/menţinere a locurilor de muncă.
    • Jeffrey Franks, şeful misiunii de evaluare a acordului României cu FMI, recunoaşte că în programul de guvernare nu exista măsuri care să repornească motoarele economiei şi să creeze locuri de muncă.

    5. „Regândirea impozitului minim obligatoriu bazat pe OUG nr. 37/2009 aprobat prin legea 227/2009.”

    Încă nu s-a finalizat procesul de regândire.

    6. Ne-am lăudat tot timpul cu statul de ţară agricolă, dar, din păcate, zona aceasta pe care România s-ar putea sprijini este complet ignorată în acest moment deşi dl. Boc spunea: „Sprijinirea prin măsuri concrete a agriculturii în vederea dezvoltării industriei alimentare, modernizarea satului şi reabilitarea sistemului naţional de irigaţii.”

    În realitate:

    • Bugetul prevede sprijin pentru agricultori de doar 200 milioane RON, sumă suficientă doar până în februarie.
    • Zero subvenţii pentru producţia de carne de porc şi pasăre, ouă, sfeclă de zahăr, orez, in, cânepă, soia sau tutun în 2010.
    • Zero subvenţii pentru motorină pentru lucrări agricole în 2010.
    • Zero subventii pentru dobânzi la credite bancare.
    • Zero subventii pentru susţinerea exportului.

    7. “Sprijinirea mediului de afaceri şi elaborarea unui set de politici noi pentru sprijinirea IMM-urilor.

    Sincer, mai bine nu se mai încerca nimic pentru că s-a făcut mai mult rău decât bine – în ultimul an s-au închis 80 de firme pe zi.

    8. „Sprijinirea creării de noi locuri de muncă, inclusiv în mediul rural; protejarea şi creşterea graduală a puterii de cumpărare a populaţiei.”

    În realitate:

    • România a avut un ritm de creştere a şomajului de trei ori mai mare decât media ţărilor UE.
    • De când dl. Boc este prim-ministru, numărul de şomeri a crescut în România cu 380.000 (de la 400.000 şomeri în decembrie 2008, la 780.000 în prezent).

    9. Mult discutata problemă a absorbţiei fondurilor europene. Pe bună dreptate pentru că banii europeni reprezintă o soluţie pentru multe companii româneşti. „Accelerarea sistemului de absorbţie a fondurilor europene şi asigurarea resurselor financiarenecesare pentru cofinanţarea proiectelor realizate.”

    Din păcate:

    • În anul 2009, gradul de absorbţie a crescut cu 3 puncte procentuale, de la 7% la 10%.
    • România riscă să piardă o mare parte din cele aproximativ 30 de miliarde de euro, fonduri nerambursabile, din cauza ineficienţei Guvernului şi a autorităţilor responsabile cu gestionarea acestor fonduri.
    • După numai 2 ani de la aderarea la UE (septembrie 2006), Republica Cehă avea un grad de absorbţie de 26%, Estonia 29%, Ungaria 32,5%, Letonia, Lituania şi Polonia câte 25%, Slovacia 27,5% iar Slovenia 34%. Să nu mai spunem de gradul de absorbţie al fondurilor europene alocate de UE în perioada 2000-2006 în cazul Irlandei (74%), Austriei (68%), Spaniei (67%), Germaniei 64% etc.

    10. „Regândirea regiunilor economice de dezvoltare pentru a promova dezvoltarea durabilă şi reducerea decalajelor între dezvoltarea marilor şi micilor oraşe, precum şi între zonele rurale şi cele urbane dezvoltate.”

    Ne aflăm însă într-o situaţie foarte dificilă întrucât 6 din cele 8 euroregiuni din România se află printre cele cele mai sărace 15 euroregiuni din UE 27.

    Iată 10 paşi din programul electoral de guvernare al dlui. Boc!  Pentru România sunt 10 paşi înapoi şi nu înainte. Timpul trece şi actualul guvern nu va mai putea să justifice lipsa rezultatelor şi, sper, va avea curajul să-şi asume neputinţa. Din punct de vedere electoral are tot ce şi-a dorit: majoritate la guvernare, majoritate în Parlament, majoritate… în general. De ce are nevoie? Să aducă specialişti, economişti şi nu politicieni!!!

    Reţeaua de comerţ exterior a României se construieşte pe criterii politice

    9 Aprilie 2010

    În România, toată lumea se pricepe la politică şi sport. De curând însă, am adăugat un domeniu nou – comerţ, mai mult, comerţ exterior. Situaţia este certificată de întâmplările din ultima perioadă de la Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.

    Este uimitor cât dezinteres poate să manifeste actualul guvern faţă de schimburile comerciale, în condiţiile în care stăm jalnic. Mai mult decât indiferenţă, cred însă că este vorba de lipsă de profesionalism, mai pe româneşte – neştiinţă.

    Ca fost ministru al ex-Ministerului pentru IMM-uri, Comerţ şi Mediul de Afaceri pot să vă spun că toate deciziile luate în ultimele luni în domeniul comerţului sunt consecinţe ale intereselor politice şi nu ale unor necesităţi de a îmbunătăţi situaţia comerţului românesc.

    Pentru a încerca să realizez un echilibru în rândul reprezentanţilor comerciali trimişi în afară, între „pilele politice” – pentru că, să fim cinstiţi, va trece multă vreme până vor dispărea – şi specialiştii „pe bune”, am propus guvernului, la vremea respectiva, o serie de măsuri:

    o Trimiterea reprezentanţilor comerciali în străinătate să se facă numai după un stagiu de 1 an în cadrul ministerului, timp în care „doritorul” să se familiarize cu piaţa respectivă, cu termenii, cu limba (cât este posibil), cu activitatea de diplomaţie economică, în mare. Şi în acest sens, am propus, crearea a 20 de posturi tampon în cadrul ministerului pentru rularea reprezentanţilor comerciali. – Propunere ignorată de dl. Boc.

    o Înfiinţarea de centre de promovare a produselor româneşti.

    o Înfiinţarea unui fond de risc pentru a permite societăţilor româneşti să investească în străinătate.

    o Reconsiderarea activităţii Centrului Român pentru Promovarea Comerţului şi unirea acestuia cu Agenţia Română pentru Investiţii Străine.

    Din păcate nu am avut succes în faţa „impetuosului” domn Boc. Deşi sunt foarte mulţi reprezentanţi comerciali care nu sunt pregătiţi pentru această funcţie. Selectarea şi trimiterea personalului economic pe criterii politice, în majoritate, compromit acest domeniu extrem de important pentru economia naţională. Ne facem de râs în toată lumea!

    Referitor la ce s-a întâmplat de curând la Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri cred că se impune o măsură radicală – demisia ministrului şi secretarului de stat responsabil pentru comerţ exterior. Dacă trimiterea unui reprezentant în Franţa şi-ar găsi „scuze”, cu greu în situaţia dată, foarte greu, pentru Uruguai, nu există argumente, de niciun fel. Avem un schimb comercial cu Uruguai de cateva zeci de mii de euro!!! Nu se justifică o asemenea decizie. De altfel, în America Latină numărul birourilor comerciale ar trebui restranse sau reorganizate pe grupuri de ţări. Nu ne putem permite să cheltuim bani pentru ca „unii” angajaţi ai statului român să se relaxeze pe plajele de la Rio sau să fumeze „havane”, în loc să ajute economia, adică să atragă investitori, să organizeze participarea companiilor româneşti la licitaţiile internaţionale, să organizeze manifestări de promovare a produselor româneşti etc.

    În loc de concluzie, aş vrea să vă reamintesc ce spunea preşedintele Traian Băsescu în campanie despre comerţ – „Suntem o ţară a cărei dezvoltare depinde în mod esenţial de creşterea exporturilor.” http://www.basescu.ro/viziunea-mea/mai-multa-competitivitate

    Punerea în aplicare a „viziunii” preşedintelui am constatat-o cu toţii zilele trecute! Viziune de politician… comercial!http://www.realitatea.net/bogdan-ionescu–zis-syda–a-castigat-postul-de-secretar-economic-la-paris_707387.html