Arhivă pentru Ianuarie 2017

Ce se întâmplă cu preţurile la energia electrică?

29 Ianuarie 2017

Am urmărit cu mult interes bursa energiei din ultimele zile. Am constatat că se cumpară energie la preţuri absolut incredibile, între 600 şi 700 lei/ MWh, în condiţiile în care, la contractele bilaterale, preţul este între 155-165lei /MWh. Mi-am pus întrebarea de ce sunt aceste preţuri şi cine este vinovatul acestei situaţii? Răspunsul trebuie să-l căutam în evoluţia sistemului energetic după ce nu am mai fost ministru şi până în prezent. Nu că aş fi făcut minuni dar, dacă se continua ceea ce am început, acum nu se ajungea la o asemenea situaţie.

Atunci când nu ai finalizat strategia energetică, când ai schimbat miniştrii, la comanda unui sistem incapabil să recunoască performanţa, când ai schimbat manageri profesionişti cu incompetenţi, când nu respecţi legea privind asigurarea stocurilor pentru iarnă, când intri cu bocancii într-o companie precum Romgaz şi-i impui preţuri fixe, atunci ajungi în aceasta situaţie.

Este inadmisibil să ai o capacitate instalată în jurul a 24000 MWh şi să nu poţi să acoperi un consum de vârf de 10000 MWh. Şi acest lucru în condiţiile în care am fost criticat în 2013 pentru că nu sprijin energia verde şi sprijin energia pe bază de cărbune. Cine are dreptate acum? Consider că am avut viziune privind acest sistem.

Este nevoie să fie stabilită urgent strategia energetică pentru a decide cum trebuie aşezat sistemul şi cum reuşim să construim un mix energetic eficient. Nu este posibil să renunţi la toate investiţiile în producţia de energie pe bază de cărbune, gaz, apă pentru a acorda atenţie numai energiei regenerabile.

Acum se vede cum piaţa reacţionează la lipsa de energie pentru că producţia de energie pe cărbune, pe apă, pe gaze a scăzut iar cea regenerabilă funcţionează intermitent. De aici consecinţa acestor preţuri incredibil de mari. Sper ca noul ministru al energiei să intre rapid în “pâine” şi să regleze toate mecanismele în aşa fel încât piaţa să revină la normal.

 

Anunțuri

Oltchim SA în pericol de a ajunge la fier vechi

14 Ianuarie 2017

Urmăresc cu multă atenţie modul în care evoluează societatea Oltchim SA şi am mai scris despre ce se întâmplă acolo – https://constantinnita.wordpress.com/2016/08/24/s-o-s-oltchim/ Fac acest lucru deoarece m-am implicat foarte mult în eficientizarea acestei companii. Fără decizia mea de a găsi o soluţie pentru punerea în exploatare a secţiei de oxo alcooli probabil că nu mai vorbeam de Oltchim astăzi.

Îmi pare bine să aud că anul 2016 se va încheia cu un profit net de aproximativ 5 milioane de euro. În acelaşi timp, din păcate, se pare că procesul de privatizare va continua pe sistemul împărţirii patrimoniului pe “bucăţi” care vor fi vândute ca atare. Mare greşeală! Sper ca noul guvern să nu aprobe o asemenea procedură de vânzare pe “bucăţi”.

Această platformă funcţionează ca un întreg şi trebuie să rămână ca atare. Nu ne obligă nimeni să o privatizăm cu orice preţ. Compania trebuie listată la bursă prin majorare de capital, iar sumele obţinute pot fi investite în retehnologizarea unor secţii/sectoare de producţie. Nu este posibil ca, la procesul de privatizare, să participe firme care se ocupa de tăierea fierului vechi. De aceea, cea mai potrivită variantă este găsirea unui partener serios, cu experienţă în domeniu, sau listarea pe bursă.

Ministrul Economiei trebuie să se implice foarte serios pentru a încerca salvarea Oltchim şi păstrarea locurilor de muncă de aici.

Voi urmări situaţia companiei şi voi reveni cu noi puncte vedere.

Ce ne aşteaptă în anul 2017

10 Ianuarie 2017

Guvernul tehnocrat ne comunica în luna noiembrie 2016 un deficit bugetar de 0,73% din PIB ceea ce reprezintă un punct pozitiv în abordarea principalilor indicatori macroeconomici.

Dar, iată că pentru sfârşitul lunii decembrie 2016, avem un deficit de 2,6% din PIB, lucru nemaiîntâlnit ca într-o lună să duci deficitul cu aproape 2% din PIB. Înţeleg că la Ministerul de Finanţe s-a făcut o analiză pe această temă şi aceasta a condus la un rezultat care ne face să credem că cineva nu a fost corect în raportarea cifrelor pe 2016.

Astfel s-a constatat că valoarea neîncasărilor la buget a fost de de 13,5 miliarde de lei pe luna decembrie, ceea ce înseamnă o neimplicare a factorilor de decizie în colectarea taxelor şi impozitelor. La acestea trebuie să adăugăm faptul că intrarea în vigoare de la 1 ianuarie a unor măsuri de reducere a fiscalităţii precum: reducerea TVA de 1%, renunţarea la taxa pe stâlp şi altele reprezintă alte 6,5-7 miliarde de lei minus la bugetul de stat. Adăugăm la acest minus şi creşterea salariilor şi pensiilor, aprobată săptămâna trecută, şi avem un tablou nu tocmai optimist pentru 2017.

De aceea vor trebui soluţii urgente de mărire a încasărilor la bugetul de stat precum şi luarea unor măsuri de repornire a investiţiilor care să ducă la plusvaloare în economie.

Am toată încrederea în profesionalismul actualului ministru de finanţe, dar îmi vine greu să cred că anul acesta se va încadra în deficitul de 3%.

Desigur, că unii vor spune şi ce dacă depăşim acest procent? Pe termen scurt, nu ar fi o problemă dacă acest deficit se duce în investiţii, care, la rândul lor, vor produce plusvaloare pe termen lung. Dacă acest deficit se duce în consum atunci ne aşteaptă „zile negre”. Eu sper să nu ajungem aici.

Cultul personalităţii în politica românească

8 Ianuarie 2017

În 2015, când am candidat ca preşedinte executiv al PSD, am atras atenţia în discursul meu asupra predispoziţiei unor colegi de a începe să se creadă zei când ajung la putere. Îl citam atunci pe unul dintre împăraţii romani care spunea „Dragă eu, sunt pe cale să devin un zeu”.

Am fost convinşi cu toţii că nu vom mai vedea astfel de manifestări în România după perioada Ceauşescu. Din păcate, în ultimii ani, cultul personalităţii a revenit „la modă” în politica românească şi nu numai, fenomen extrem de îngrijorător dacă ne gândim la efectele pe termen lung asupra societăţilor.

Vă recomand cu mare drag o carte pe care o citesc în acest moment „Istoria megalomaniei – Deliruri şi fantezii ale cultului personalităţii în politică” de Pedro Arturo Aguirre, un scriitor şi profesor de ştiinţe politice din Mexic. Printre poveştile numeroşilor lideri care şi-au clădit puterea având în centru cultul personalităţii, veţi găsi referiri interesante şi la Nicolae Ceauşescu.

Aş dori să vă împărtăşesc un citat din primul capitol intitulat „Imitarea zeilor” care m-a dus cu gândul la… cel puţin un personaj de pe scena politică actuală din România: „Mulţi tirani poartă cu sine complexe şi tulburări ale personalităţii grave de-a lungul multor ani, care ies la iveală atunci când intră în posesia puterii absolute şi se văd înconjuraţi de calomniatori care-i linguşesc constant. Apare la satrap o întunecare a minţii de natură megalomană care-l face să se încreadă în faptul că este infailibil şi de neînlocuit. Se croieşte drum spre cultul personalităţii, spre construcţiile faraonice, pentru ca dictatorii să se creadă genii universale, şi spre o dezvoltare paranoidă care-i determină să-i considere duşmani de moarte pe toţi cei care critică sau au păreri diferite.”

Sunt curios, voi la cine v-aţi gândit când aţi citit aceste rânduri?

Eu sper însă ca valori democratice precum puterea majorităţii, libertatea cuvântului sau profesionalismul în faţa inculturii să înăbuşe evoluţia acestui fenomen pe care îl îmbrăţişează mulţi politicieni când intră în posesia puterii.