Posted tagged ‘sistem de redevente’

Ce se întâmplă cu reaşezarea sistemului de redevenţe din România?

9 Aprilie 2017

În anul 2012, când am fost propus ministru al Energiei, unul din obiectivele pe care mi le-am stabilit a fost reaşezarea sistemului de redevenţe. Am început să lucrez la acest proiect dar mi s-a spus că nu este treaba ministrului Energiei ci a Ministerului de Finanţe. Au fost nişte încercări de asociere dar au eşuat şi iată-ne în anul 2017 fără nicio modificare în calculul sistemului de redevenţe.

Ştiu că există un studiu făcut de o companie internaţională de consultanţă dar cred că nimeni nu l-a luat în considerare. După opinia mea trebuie să facem distincţie între exploatările on shore şi cele off shore. Cele on shore trebuie reanalizate şi puse în acord cu ceea ce se doreşte prin programul de guvernare pentru că ne aşteptăm la o scădere a veniturilor la bugetul de stat, iar creşterea valorii redevenţelor ar avea efect tocmai mărirea acestor venituri.

Noi nu vom putea relansa industria extractivă, petrochimică, de prelucrare a unor minereuri dacă nu vom reaşeza volumul şi valoarea redevenţelor. Nu văd nicio strategie în acest domeniu şi nici măcar nu am auzit de vreo preocupare în acest sens.

De asemenea, nu pare să existe niciun plan cu privire la redevenţele off shore. Ne-am bucurat cu toţii de descoperirile de rezerve de gaze naturale din Marea Neagră. Se cunoaşte faptul că investiţiile în explorare şi exploatare în mare sunt foarte ridicate în comparaţie cu cele de pe uscat, deci şi redevenţele trebuie stabilite în funcţie de aceste eforturi investiţionale. Problema este ce se întâmplă cu aceste gaze? Unde sunt ele transportate? Cine le foloseşte? Ce câştigă statul român?

Răspunsul la aceste întrebări trebuie să-l dea Guvernul României prin ministerele de resort. Este inacceptabil ca, prin aceste exploatări, să creştem habul energetic din Austria şi să nu creăm noi unul aci, în România. În acelaşi timp, este neînţeles de ce nu încercăm realocarea unor companii din domeniul petrochimiei în România şi relansarea acestei industrii.

 

Marea Neagra – resurse energetice si potential economic

6 Noiembrie 2015

Strategie energetică. România, hub energetic regional. Diversificarea surselor de aprovizionare. Consolidarea securităţii energetice. Creştere economică. Expansiunea companiilor energetice din România – Transgaz şi Romgaz. Crearea de noi locuri de muncă.

În ultimii trei ani, am reiterat cele de mai sus în contextul necesităţii adoptării unei strategii energetice şi am amintit despre importanţa resurselor de gaze naturale de pe platoul continental al Mării Negre. Contextul ne este favorabil. Depinde doar de noi. Din păcate, observ o lipsă de preocupare faţă de acest subiect, discuţiile fiind superficiale şi golite de conţinut!

Ne aflăm într-o zonă complicată din din perspectiva conflictului geopolitic generat de poziţionarea Rusiei şi potenţialele consecinţe negative la nivelul aprovizionării cu gaze în regiune. În ansamblu, țările membre UE importă 66% din necesarul de gaze naturale, majoritatea ţărilor din regiunea Europei Centrale şi de Sud-Est neavând acces la surse diversificate de aprovizionare cu gaze naturale. În acelaşi timp, România are una dintre cele mai reduse rate de dependenţă de importuri energetice la nivelul UE , având avantajul unei game diversificate de resurse primare.

Importuri de gaze naturale_extra UE(Sursa: Eurostat – http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/File:EU-28_imports_of_natural_gas_-_percentage_of_extra-EU_imports_by_country_of_origin.png)

Anul 2015 a fost marcat de iniţiative privind diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze naturale la nivel regional. În iulie, țările din Europa Centrală și de Sud-Est au semnat un Memorandum de înțelegere privind iniţiativa de a deschide calea către mai buna integrare a pieţelor de energie ale UE şi ale Comunităţii Energiei.  Potrivit Memorandumului, o piaţă conectată de energie a UE, în cadrul căreia energia circulă liber între frontierele statelor membre şi în care niciun stat membru nu rămâne izolat de reţelele energetice ale UE este o condiţie necesară pentru a crea o uniune energetică solidă, cu o politică privind clima care să fie orientată spre viitor. Obiectivul alinierii pieţelor vizează asigurarea de energie sigură, durabilă şi la preţuri abordabile pentru toţi cetăţenii şi întreprinderile din UE. Pe termen mediu şi lung, activitatea comună în cadrul iniţiativei Comisiei Europene pentru conectarea reţelelor de gaze în Europa Centrală şi de Sud-Est (CESEC) va pune accentul pe construirea de noi conducte de gaze şi pe utilizarea optimă a infrastructurii existente (permiterea fluxului invers). Printre proiectele de infrastructură anexate Memorandumului se află: gazoductul transadriatic (TAP), terminalul LNG şi sistemul de evacuare din Croaţia, consolidarea sistemului în Bulgaria şi România, interconexiunile între Grecia şi Bulgaria şi între Serbia şi Bulgaria, conectarea gazului românesc din perimetrele off-shore la sistemul românesc (în cazul în care există cerere pentru capacitate din partea consorţiului de producţie off- shore).

În România, se vorbeşte foarte puţin despre aceste iniţiative. Lipsa noastră de reacţie şi incapacitatea de a ne maximiza potenţialul ne poate lăsa în situaţia de a fi o „veşnică tânără speranţă”. Trebuie să remarc că avem mari probleme în a vedea imaginea de ansamblu şi în a crea dialog la nivel macro. Geopolitica Mării Negre include componenta energetică şi ar trebui să avem o dezbatere argumentată privind direcţia pe care vrem să o urmăm pentru că existenţa resurselor se traduce în: investiţii străine directe; taxe la bugetul de stat; intrarea companiilor româneşti în parteneriate; crearea de noi locuri de muncă; siguranţă în alimentarea cu gaze naturale, la costuri competitive pentru consumatori; stimularea competiţiei la nivelul pieţei gazelor naturale din România!

Infrastructura din România, ca şi componentă a infrastructurii din UE, trebuie să aibă un rol important în: asigurarea unui sistem de transport european sigur; îmbunătăţirea transportului transfrontalier; oferirea de soluţii viabile pentru piaţă. Avem o poziţie favorabilă în sistemul de transport internaţional din Europa Centrală şi de Est. În acelaşi timp, avem posibilitatea de interconectare a Sistemului Naţional de Transport Gaze Naturale cu sistemul Vest-European şi la resursele de gaze din zona Mării Caspice şi Orientul Mijlociu. Pentru a avea rezultate pe măsura potenţialului în acest domeniu, trebuie realizate investiţii în: cercetare geologică pentru descoperirea de noi rezerve de tiţei si gaze naturale; dezvoltarea capacităţii de înmagazinare subterană a gazelor; menţinerea capacităţii de transport şi creşterea siguranţei în exploatarea conductelor de transport; interconectări ale Sistemului Naţional de Transport cu cele similare din ţările vecine; reabilitarea sistemelor de distribuţie gaze şi protecţia mediului înconjurător.

Revenind la Marea Neagră, resursele estimate la nivelul sondei Domino-1 din perimetrul Neptun reprezintă echivalentul producției României pe 4-8 ani (aprox. 42 – 84 miliarde de mc). Recent, a fost anunţată descoperirea unui nou zăcământ, cu un volum estimat la aproape 30 de miliarde de metri cubi.

Astfel, avem câteva elemente privind resursele şi ştim ce este de făcut în legătură cu infrastructura. Ce facem mai departe? Este îngrijorător faptul că, în ultimii doi ani, nu s-a reuşit regândirea sistemului de redevenţe, în acest moment neexistând o adecvare a cadrului fiscal la specificul lucrărilor de explorare şi exploatare off-shore.

Producţia de gaze naturale a generat, în 2014, 663,8 milioane de lei (149,5 milioane de euro), nivelul redevenţei aferente producţiei de gaze naturale crescând cu 33% comparativ cu 2013, când a totalizat 498,8 milioane de lei. În acelaşi timp, nivelul redevenţelor din producţia de ţiţei a scăzut cu 7,7%, de la 537,3 milioane de lei în 2013, la 495,9 milioane de lei (111,6 milioane de euro) anul trecut, pe fondul scăderii preţurilor internaţionale ale barilului.

Sistemul de redevențe – în prezent

a) o cotă procentuală din valoarea producţiei brute extrase, pentru operaţiunile petroliere de exploatare a zăcămintelor petroliere:

Sistemul de redevente_punctul a

 http://www.namr.ro/wp-content/uploads/2014/01/LP2382004.pdf  (Sursa: ANRM)

b) o cotă de 10% din valoarea veniturilor brute realizate din operaţiuni petroliere de transport şi tranzit al petrolului prin sistemele naţionale de transport al petrolului, precum şi din operaţiunile petroliere efectuate prin terminalele petroliere aflate în proprietatea publică a statului;

c) o cotă de 3% din valoarea venitului brut realizat din operaţiunile de înmagazinare subterană a gazelor naturale.

Consider că noul sistem de redevenţe trebuie să încurajeze dezvoltarea de proiecte benefice pentru economia locală (venituri la bugetul de stat, în acord cu tendinţele înregistrate la nivel mondial în sectorul de petrol & gaze) şi să prevadă diferenţieri pentru exploatările on-shore şi cele off-shore (perimetrele marine de mică adâncime şi cele marine de mare adâncime), dovedind competitivitate la nivel internaţional.

Vorbind despre Marea Neagră, putem lua ca reper Norvegia, stat care a creat, în 1972, Statoil. Obiectivul a vizat dezvoltarea unei industrii în domeniul petrolier. Astăzi, ocupă poziţia 10 în topul celor mai mari companii petroliere la nivel mondial, fiind încă deţinută de stat în proporţie de 67%!

  • In 1990, Norvegia a creat „Petroleum Fund” pentru a răspunde fluctuaţiilor preţurilor petrolului şi veniturilor fiscale (exploatarea resurselor din Marea Nordului)
    • Veniturile fiscale şi de acordare a licenţelor de la companiile petroliere private
    • Dobânzile şi dividendele de la Statoil
    • În 1998, Fondul a primit permisiunea de a investi 40% din bani pe pieţele bursiere
    • În 2006, şi-a schimbat denumirea în „Government Pension Fund Global”, fiind, în prezent, cel mai mare fond suveran din lume
    • Începând cu luna ianuarie 2014, fiecare norvegian (populaţie de 5.1 milioane) e milionar în coroane norvegiene.
  • Guvernul norvegian utilizează o parte din bani pentru a-şi finanţa parţial bugetul (nu mai mult de 4% din valoarea activelor)
  • Valoarea fondului reprezintă 183% din PIB-ul Norvegiei
  • Cel mai mare fond suveran din lume deţine aproape 1% din totalul acţiunilor la nivel mondial
  • Fondul de investiţii al Norvegiei a realizat anul trecut primele investiţii în România, în acţiuni BRD, Banca Transilvania, Transgaz, Transelectrica, OMV Petrom şi în acţiunile Bursei de Valori Bucureşti
  • Norvegia este al treilea mare exportator de gaze naturale, la nivel mondial
    • În cea mai mare parte, exporturile merg către piaţa europeană – în special către Germania, Marea Britanie, Belgia şi Franţa
    • Toate perimetrele cu gaze naturale sunt în locaţii off-shore

Cu siguranţă, Norvegia este un model de succes. Cum putem adapta acest model la specificul României? Aceasta este o temă de reflecţie pentru factorii de decizie. Nu aveam mult timp la dispoziţie şi trebuie să fim conştienţi că fără asumarea unor decizii cu impact pe termen mediu şi lung, potenţialul nostru va rămâne neexploatat şi vom vedea consecinţele la nivelul economiei naţionale!