Posted tagged ‘China’

De ce ignoram investitiile din China, cea de-a doua economie mondiala?

1 Noiembrie 2017

Luna aceasta am făcut o vizită în China la invitaţia unor autorităţi şi companii locale chineze interesate de a investi în România, în special în zona Braşovului. Practic, am continuat dialogul început cu ocazia forumului economic româno-chinez din iulie anul acesta. În acelaşi timp, am găsit noi oportunităţi de cooperare din ambele părţi: dezvoltarea unor parcuri industriale, interes pentru aeroportul de la Ghimbav, agricultură sau IT.

China cunoaşte o dezvoltare spectaculoasă de ani buni, iar în ultimul timp a devenit tot mai interesată să-şi extindă investiţiile şi în alte zone ale lumii. Investiţiile străine directe, cu capital chinez, la nivelul UE au fost de aproximativ 35 de miliarde de euro în 2016, în creştere cu 77% faţă de 2015 – Germania a fost principala destinaţie a acestor investiţii, cu 31% – respectiv 11 miliarde de Euro (studiul Rhodium Group & Mercator Institute for China Studies)!

Noi ar trebui să profităm! În sensul bun şi acolo unde avem nevoie! Aşa cum o fac şi alte ţări din Europa (vezi şi cazul Angliei în investiţiile în energie nucleară, în parteneriat cu chinezii).

Am constatat că la ei există un ritm extraordinar de creştere economică şi că se munceşte „în draci”, organizat şi cu o viziune pe termen mediu şi lung. Construcţiile în infrastructură şi de locuinţe sau spaţii socio-culturale sunt la tot pasul ceea ce determină un efect de multiplicare foarte mare în economie. De aici şi rezultatele macroeconomice extrem de bune înregistrate de economia chineză. Acest lucru nu înseamnă însă că totul este perfect. Au şi ei probleme foarte mari, mai ales pe partea de eradicare a sărăciei, de modernizare a provinciilor etc.

Este greu de înţeles de ce România nu cooperează mai mult cu China, cea de-a doua economie mondială?! În noiembrie 2013, acum patru ani, Guvernele României şi Republicii Populare Chineze au semnat, în prezenţa premierilor celor două state, o serie de memorandumuri de înţelegere în domeniile energiei, sanitar-veterinar, industrial, societăţii informaţionale şi al culturii. Am fost responsabil pe partea de energie! De ce nu reuşim să implementăm proiectele pe care le-am lăsat încă din 2013 în domeniul economic şi energetic?! Le reamintesc tuturor că, în perioada Guvernului Ponta, am demarat discuţii pentru proiecte majore cu partenerii chinezi:

Îmi este imposibil de înţeles cum s-au creat blocaje în negocieri în condiţiile în care o parte din politicienii/autorităţile române aflate azi în funcţie erau implicate şi atunci în discuţiile privind diferitele proiecte cu China (vezi cazul preşedintelui PSD, Liviu Dragnea care era chiar coordonatorul principal).

De ce nu acceptăm ca firmele chineze să se implice în mari proiecte de infrastructură, energie, etc., în România? Cine are interes ca banii chinezilor să nu intre în ţara noastră şi de ce?! Este o întrebare la care nu reuşesc să găsesc un răspuns în afară lipsa de interes din partea Guvernului, incompetenţă, rea-credinţă.

Dacă ar exista o viziune oricât de limitată, ar fi imposibil să nu realizezi că România nu se află în postura de a nu face tot posibilul pentru atragerea de investiţii din partea unei ţări precum China sau a oricărei alte ţări interesate cu adevărat să dezvolte proiecte în ţara noastră. Nu este cam şi cum avem liste de aşteptare în acest sens. Dimpotrivă!

Nimeni nu a mai mişcat nimic de la plecarea mea din Ministerul Energiei şi Ministerul Economiei. Mai mult, am auzit discuţii conform cărora interesul arătat investitorilor chinezi reprezintă una din cauzele pentru care am fost schimbat din funcţie la vremea respectivă.

Celor care încă mai cultivă mituri de genul „produsele chineze nu sunt de cea mai bună calitate”, le sugerez să facă o vizită în Chină pentru a constata nivelul de dezvoltare la care au ajuns sau să facă o analiză a investiţiilor chineze de succes în alte ţări din UE.

În final aş dori să salut organizarea forumului pe energie 16+1 la Bucureşti în această perioadă. Sper să nu fie bifat doar ca o acţiune de imagine, ci să se finalizeze cu afaceri concrete.

 

 

Anunțuri

Asia – o piaţă pe care România poate intra mult mai uşor

8 Iulie 2013

Întâlnirile pe care le-am avut împreună cu primul ministru, Victor Ponta, în ţările asiatice, mi-a reconfirmat faptul că trebuie să ne îndreptăm atenţia mult mai mult spre regiuni precum: China, Azerbaijan, Georgia, Uzbekistan, Kazahstan, Turkmenistan etc. Din păcate, aceste regiuni au fost ignorate în ultimii 20 de ani ceea ce a dus la pierderea relaţiilor economice şi comerciale pe care le aveam în mod tradiţional.

Sunt ţări cu pieţe pe care produsele româneşti pot intra mult mai uşor datorită raportului calitate-preţ care nu este la standarde atât de înalte precum în UE. Sunt ţări care cer şi au nevoie de produse româneşti. Mai mult, specialiştii români (în special din construcţii, conducte de gaze, poduri etc.) sunt doriţi în diverse proiecte.

Bineînţeles că o orientare mai mare către Asia nu înseamnă să renunţăm la Europa şi restul ţărilor, dar aici există un potenţial mult mai mare pe care nu trebuie să-l ignorăm. Sunt pieţe insuficient exploatate în acest moment.

De exemplu, autorităţile chineze s-au arătat extrem de interesate de produsele alimentare româneşti. De asemenea, asiatici caută produse IT, componente electrice şi electronice, componente auto. Cred că putem folosi Hong Kong-ul ca poartă de intrare spre China întrucât aici taxele şi impozitele sunt cele mai mici.

Revin la propunerea mea din 2009, pe care nu am avut timp să o pun în aplicare când eram ministru al IMM-urilor, comerţului şi mediului de afaceri, de a crea centre de promovare a produselor româneşti în oraşe din pieţele cheie pe care vrem să le recâştigăm. Mă gândesc la oraşe precum: Beijing, Moscova, Astana, Baku, Taskent etc.

Camerele de Comerţ şi Industrie şi Departamentul pentru IMM-uri, Mediul de Afaceri si Turism vor trebui să se apropie mai mult de aceste zone şi să dezvolte o strategie pentru cooperarea economică şi comercială cu ele.

De ce este importantă zona Asiei din punct de vedere energetic?

Răspunsul este simplu – are un potenţial extraordinar de dezvoltare economică şi socială, potenţial care îşi are rădăcinile în existenţa resurselor energetice şi a forţei de muncă. Fiecare stat în care am avut întâlniri la nivel înalt este un potenţial partener strategic pentru România şi spun acest lucru deoarece România are nevoie de conexiuni la nivel global, conexiuni care să se materializeze prin proiecte de investiţii pe termen lung.

Este de necontestat importanţa parteneriatului dintre România şi China, parteneriat consolidat şi valorificat de-a lungul timpului. Ultimii ani au adus o stagnare în dezvoltarea relaţiilor economice, însă recentele vizite, discuţiile cu investitorii chinezi, semnalele diplomatice şi politice, ne arată că suntem într-un moment bun pe care avem datoria să îl valorificăm. De asemenea, companiile chineze sunt interesate şi de alte proiecte în România: autostrăzi, o linie electrică de mare viteză, construcţii auto etc.

În ceea ce privește Azerbaidjanul, cooperarea în domeniul energetic rămâne o prioritate şi trebuie să facem un efort pentru a implementa proiectele de interes pentru ambele părţi. AGRI este un astfel de obiectiv şi am încredere că, împreună cu celelalte state partenere în proiect, vom trece la următoarea etapă care vizează implementarea.  În acelaşi timp, există oportunităţi importante pentru ca SOCAR să îşi extindă prezenţa în România.

Kazakhstanul are rezerve importante de gaze şi petrol, resurse ce sunt cruciale pentru securitatea energetică. În plus, poziţionarea geopolitică aduce acest stat într-un context strategic din punct de vedere al securităţii în regiune. România are o relaţie foarte bună cu această ţară, iar pe viitor vom consolida relaţiile economice printr-o implicare mai activă a companiilor kazace pe piaţa locală.

Aceste vizite oficiale trebuie privite într-un context mai larg, luând în considerare ultimele evoluţii privind sectorul energetic la nivel global. Este o realitate faptul că Europa, implicit şi România, are parte de noi provocări – creşterea dependenţei energetice faţă de ţări din afara UE, volatilitatea preţurilor combustibililor fosili, îmbătrânirea infrastructurii energetice (atât centrale electrice şi reţele), precum şi îngrijorarea faţă de consecinţele încălzirii globale (necesitatea tranziţiei către o economie cu emisii reduse de carbon).

România are un avantaj major, avantaj dat de resursele existente – petrol, gaze, cărbune, potenţial pentru energia verde, resurse neconvenţionale, energie nucleară. Cu ajutorul acestor elemente putem avea un mix energetic competitiv la nivel regional. În acest moment, ne lipseşte infrastructura adecvată, iar pentru dezvoltarea acesteia avem nevoie de investiţii considerabile.  Autorităţile române au demonstrat că există deschidere pentru discutarea oportunităţilor de investiţii, fapt care a atras exprimarea interesului companiilor internaţionale faţă de proiectele propuse şi am încredere că aceste discuţii se vor materializa.

Proiecte strategice pe energie:

  • Centralele de acumulare prin pompare Tarniţa – Lăpuşteşti şi Dobrogea – Măcin
  • Centrala hidroelectrica Turnu-Măgurele – Nicopole
  • Reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă
  • Modernizarea centralei de la Mintia
  • Construcţia unui nou grup termo la Rovinari
  • Cablul submarin de transport al energiei electrice între România şi Turcia
  • Dezvoltarea interconectărilor cu statele vecine

Vinul românesc salvează exporturile cu China

10 Noiembrie 2010

China vrea produse româneşti, dar România nu este încă decisă. În scurta perioadă cât am fost ministrul IMM-urilor, Comerţului şi Mediului de Afaceri am demarat o noua strategie de promovare a produselor româneşti. Am propus mutarea accentului de pe piaţa europeană pe pieţele din Asia, America Latină şi ţările arabe. În acelaşi timp, am considerat că trebuie să ne orietăm spre alte sectoare pentru export. Este clar pentru toată lumea că industria nu mai este demult punctul nostru forte.
Zilele acestea au apărut mai multe ştiri despre interesul chinezilor faţă de vinurile româneşti şi mi-am adus aminte că, în cadrul vizitei oficiale în China, făcută în martie 2009, am organizat, la Ambasada României din Beijing, o expoziţie de vinuri la care a participat şi ministrul adjunct al comerţului din China. A avut un succes extraordinar. Şi m-aş bucura dacă o parte din succesul de azi se datorează şi acţiunii de promovare de atunci.
Dintre oamenii de afaceri cu care am fost, la vremea respectivă în China, producătorii de vinuri şi-au deschis cele mai multe uşi şi s-au întors acasă cu cele mai multe contracte.

Îmi pare rău că, după plecarea mea, dl. Videanu a marginalizat total comerţul exterior al României şi a ignorat strategia începută de mine. Din păcate, în acest moment, departamentul de comerţ a dispărut aproape cu desăvârşire.
Din punctul meu de vedere, avem nevoie de câteva măsuri urgente pentru a avea un comerţ exterior puternic şi eficient:
· Axarea pe pieţele asiatice, latine şi arabe
· Acordarea unei atenţii sporite pieţei chineze (în baza tradiţiei comericiale pe care o avem cu China şi a puterii economice pe care ţara o are la nivel mondial).
· Promovărea intensă a produselor alimentare româneşti.
· În privinţa interesului chinezilor pentru vinul românesc – România ar trebui să speculeze momentul şi Ministerul Economiei şi Comerţului şi al Agriculturii să organizeze o expoziţie de amploare numai de vinuri în principalele oraşe chineze. Eventual, numirea unui reprezentant comercial care să se ocupe numai de acest sector cu un potenţial enorm.
În plus, guvernul român trebuie să sprijine mai mult oamenii de afaceri locali pentru a merge cu produse în China. Să fim sinceri, rezultatele de succes de azi se datorează în exclusivitate eforturilor mediului de afaceri şi nu statului.
În acest sens, începusem deja la minister câteva proiecte pe care regret foarte mult că am fost nevoit să le opresc:
· Crearea a cinci centre de promovare a propuselor pentru cucerirea pieţelor tradiţionale pierdute. La Beijing, deja demarasem proiectul.
· Crearea unui fond de risc pentru promovarea investiţiilor româneşti în străinătate.
· Uşurarea accesului companiilor la credite pentru export prin crearea unor instrumente specifice la Eximbank.

În campania electorală, comerţul exterior a reprezentat pentru Traian Băsescu şi pentru PD-L subiect principal în programul electoral. Ca şi alte promisiuni, a rămas numai la stadiul de intenţie. Din păcate, nici în ultimul ceas, autorităţile române nu înţeleg că creşterea exporturilor trebuie să fie în topul listei de măsuri anticriză.