Posted tagged ‘Constantin Nita’

Cronica unei condamnări așteptate

6 iulie 2018

În urma deciziei finale primită de la Înalta Curte și a dezbaterilor din spațiul public, aș dori să fac o serie de precizări și clarificări.

Mai întâi, față de prima sentință, instanța a decis că nu trebuie să-i plătesc denunțătorului presupușii bani pe care mi-ar fi dat, 30.000 euro (30-50.000 euro,”nu își aduce aminte exact”). Prin urmare, instanța a considerat că nu au fost aduse probe, nici de procurori și nici de către denunțător. Cu toate acestea l-au crezut, fără probe, doar pe cuvânt, că i-aș fi solicitat banii și au păstrat condamnarea pentru trafic de influență. Este foarte greu de presupus de unde au tras această concluzie. Probabil, vor oferi o explicație în motivarea sentinței actuale.

Pentru că am înțeles că au existat multe discuții în spațiul public, mai ales după comentariile fostului președinte Traian Băsescu care a comparat, surprins de această condamnare, cazul meu cu cel al lui Ludovic Orban, acuzat, dar achitat, tot de trafic de influență și implicat fiind tot denunțătorul Urdăreanu, țin să aduc o singură lămurire pentru opinia publică.

Unii oameni au falsa impresie că am fost condamnat pentru că am primit bani/mită. Nu, am fost condamnat pentru că denunțătorul Urdăreanu, din arest la domiciliu pentru altă infracțiune și la sugestia procurorilor, a declarat că i-aș fi cerut bani să-i fac cunoștință cu Gheorghe Nichita.

Restul detaliilor din dosar sunt o adunătură de elemente din care procurorii au făcut un scenariu fără să aducă probe.

Pe de altă parte, mă așteptam ca mai mulți dintre colegii social-democrați care sunt lideri de opinie să ia atitudine față de această nedreptate. Este vorba de o chestiune de apărare a unor principii, ci nu a unei persoane.

În prima motivare a sentinței am fost acuzat că nu am adus eu suficiente probe pentru a-mi demonstra nevinovăția și că probele de la dosar, chiar dacă nu sunt directe, nu mă fac nevinovat. În plus, se preciza că nu există niciun motiv să nu-l creadă pe denunțător.

În apel, prin avocații mei, am propus martori și probe noi prin care să arăt că acuzațiile aduse nu pot fi susținute. De altfel, denunțătorul principal, ca și ceilalți martori au dat declarații complet contradictorii, atât în fața procurorilor, cât și la fiecare înfățișare în fața judecătorilor.

Instanța mi-a respins noile probe și martorii suplimentari cu explicația că sunt solicitări ”neconcludente” sau ”nerelevante”.

Au decis totuși să accepte reaudierea denunțătorului și au constatat că nu poate fi adusă nicio dovadă că mi-ar fi dat banii pretinși.

În aceste condiții, nu pot să nu mă întreb ce decizie ar fi luat dacă ar fi acceptat să-mi dovedesc nevinovăția până la capăt.

În opinia mea și a avocaților am primit o condamnare nejustificată prin probe și de aceea voi apela la toate mijloacele legale, din țară și străinătate, pentru a o contesta.

Luju.ro – EX-MINISTRUL NITA A FOST INCHIS PE O INGINERIE PSIHOLOGICA

5 iulie 2018

Inalta Curte a justificat condamnarea definitiva a lui Constantin Nita la 4 ani de inchisoare pe doua denunturi si pe citate din lucrari ale unor psihologi-fantoma. „Dovada” psihologica a traficului de influenta: „Influenta interpersonala exercitata intr-o situatie definitiva si dirijata, gratie proceselor de comunicare, spre atingerea unui scop determinat”. Pretinsul prejudiciu a fost restituit lui Nita.

Fostul ministru al Energiei Constantin Nita isi ispaseste in prezent pedeapsa de 4 ani de inchisoare cu executare dispusa, in 28 iunie 2018, de Completul de 5 judecatori al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care a stabilit ca Nita a facut trafic de influenta pe langa fostul primar al Iasiului Gheorghe Nichita, primind in schimb suma de 30.000 euro de la denuntatorul Tiberiu Urdareanu. Condamnarea, cat si celelalte dispozitii ale instantei supreme fac totusi ca decizia sa fie cel putin dubioasa. Sustinem aceasta intrucat, desi a fost condamnat pentru ca ar fi primit suma de 30.000 euro de la denuntatorul Tiberiu Urdareanu, in schimbul unor pretinse interventii, Inalta Curte a decis restiuirea catre Nita a celor 30.000 euro. Iar aceasta nu este singura anomalie din dosarul lui Constantin Nita. Dupa condamnarea sa definitiva ies la iveala detalii cutremuratoare care demonstreaza ca dosarul a reprezentat o miza, iar o pedeapsa exemplara era absolut necesara.

Aceste detalii se regasesc in concluziile scrise pe care aparatorii lui Constantin Nita, avocatii Dumitru Radescu si Dan Lupascu, le-au depus la ultimul termen de judecata de la Inalta Curte, in care sunt demontate punctual toate acuzatiile aduse de procurorii DNA, dar si argumentele pe care judecatorii fondului le-au folosit pentru a-l condamna pe Constantin Nita.

Spre exemplu, in concluziile scrise se arata ca instanta de fond nu a stabilit data si imprejurarile in care Constantin Nita i-ar fi pretins denuntatorului Urdareanu Tiberiu comisionul de 5% din valoarea contractului si nu a elucidat imprejurarile in care inculpatul Nita Constantin ar fi primit 30.000 euro de la denuntatorul Urdareanu Tiberiu.

Avocatii Dumitru Radescu si Dan Lupascu arata totodata ca dreptul la aparare al lui Constantin Nita a devenit “iluzoriu”, iar instanta fondului a oferit o motivare contradictorie.

Instanta de fond retine ca in schimbul interventiei Nita ar fi pretins un comision de 5% din valoarea contractului, insa intre probele administrate in faza de urmarire penala si cea de judecata in prima instanta nu exista niciun inscris care sa ateste incheierea unui contract de achizitie publica incheiat intre U.T.I. Grup S.A. si Primaria Iasi privind Proiectul de management al traficului rutier din Municipiul Iasi.

Pe de alta parte, referindu-se la ipoteza in care Nita ar fi primit cei 30.000 euro, reprezentand 5% din valoarea contractului, avocatii Radescu si Lupascu arata ca matematica folosita de procurori si de judecatorii fondului sfideaza orice teorema. Mai exact, suma de 435.823 lei (30.000 euro) nu este apta sa reprezinte comisionul de 5% din valoarea contractului de „69.614.309 lei (fara T.V.A.) intrucat suma reprezinta 0,62% din valoarea totala a contractului nr. 74.571/13.08.2013 care a fost de 69.614.309 lei (fara T.V.A.).

De-a dreptul scandalos este totusi faptul ca instanta a apreciat oportun ca in motivarea de la fond sa citeze din specialisti in psihologie pentru justificarea condamnarii, specialisti care, potrivit lui Nita, “nu exista”, cum ar fi cazul lui E. Tannenbaun, sau specialisti, Spector, ale caror lucrari nu au fost traduse in limba romana, “un singur exemplar al acesteia, in limba engleza, se afla la Biblioteca Nationala a Romaniei („la raft”), iar niciunul din judecatorii fondului nu este inregistrat la aceasta, nu doar pentru consultarea ei si in realitate de „vizitatori”.

Astfel, utilizarea unor opinii ale unor specialisti in psihologie in motivarea solutiei de la fond face, in opinia avocatilor Dumitru Radescu si Dan Lupascu, conduce la incalcarea drepturilor fundamentale ale lui Constantin Nita, “intrucat aceste opinii nu au fost emise cu prilejul judecatii in fond si nu i s-a acordat acestuia posibilitatea de a le combate”.

Ce este mai grav este ca toate aceste “argumente” ale instantei de fond au fost insusite de Completul de 5 judecatori al ICCJ, prin mentinerea solutiei de condamnare a lui Constantin Nita.

Prezentam in continuare pasaje din notele scrise ale aparatorilor lui Constantin Nita, avocatii Dumitru Radescu si Dan Lupascu, astfel cum au fost depuse la instanta suprema, cu precizarea ca la finalul articolului sunt publicate integral argumentele pentru care3 fostul ministru al Energiei trebuia sa fie achitat:

Procuroarea DNA Monica Danciu nu exista

„In partea introductiva a sentintei penale apelate ca si a fiecarei incheieri premergatoare se face mentiunea ca „Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie a fost reprezentata (sic!) de procuror Monica Danciu. Conform adresei nr. DRA1/6404/19.04.2018 emisa de Administratia Prezidentiala la 16.05.2018 (…) „nu figureaza nici un procuror cu numele „Danciu Monica”. Nu poate fi primita o eventuala sustinere ca ar exista o identitate de persoane intre cetateanul „Danciu Monica” si procurorul „Danciu Monica-Erika”, avand in vedere ca potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila, republicata „(2) Numele de familie si prenumele se scriu asa cum rezulta din actele de identitate, din certificatele de stare civila si din alte inscrisuri …”, avand in vedere ca atat in sentinta apelata cat si in incheierile premergatoare nu exista scris prenumele „Monica-Erika”. (…) Or’, participarea la sedintele de judecata din camera preliminara si la judecata in prima instanta a unei persoane fizice care nu a fost numita conform legii „procuror” semnifica neparticiparea procurorului la acele sedinte de judecata cu consecinta juridica a sanctionarii cu nulitatea absoluta atat a sentintei penale atacate, cat si a incheierilor de sedinta premergatorare, sanctiune care atrage solutia desfiintarii acestora si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei competente.”

Condamnat in baza unor probe inexistente

Solutia de condamnare se fundamenteaza pe o premisa factuala inexistenta, respectiv ca activitatea infractionala a apelantului-intimat Nita Constantin a constat in primirea unui procent de 5% solicitat din valoarea contractului incheiat de U.T.I. Grup S.A. cu Primaria Iasi …” aspect consemnat persuasiv – de 13 ori – in sentinta apelata (fila 2, par. 3; fila 24, par. 4; fila 25, par. 4; fila 27, par. 4 – de trei ori; fila 30, par. 5; fila 32, par. 4; fila 33, par 3; fila 34, ultimul paragraf; fila 41, ultimul paragraf -de doua ori si fila 44, par. 3).

Prima facie, apelantul invedereaza ca intre probele administrate in faza de urmarire penala si cea de judecata in prima instanta nu exista niciun inscris care sa ateste incheierea unui contract de achizitie publica incheiat intre U.T.I. Grup S.A. si Primaria Iasi privind Proiectul de management al traficului rutier din Municipiul Iasi. Nu poate fi primita o eventuala sustinere contrara in sensul ca a existat un asemenea contract dar a fost incheiat cu unitatea administrativ-teritoriala a Municipiului Iasi iar nu cu Primaria Iasi, pentru urmatoarele considerente:

Conform art. 1 alin. 2 lit. i) din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale Municipiul Iasi este o unitate administrativ-teritoriala, care insa nu este inclusa de judecatorii fondului a fi parte co-contractanta alaturi de U.T.I. Grup S.A.

Chiar daca s-ar pretinde ca acel contract a fost incheiat cu unitatea administrativ-teritoriala Iasi, este de observat ca, potrivit art. 1 alin. 2, lit. e) din aceeasi lege, primarul Nichita Gheorghe, este o autoritate executiva a Municipiului Iasi, asadar fara a avea atributia de a decide incheierea unui contract de achizitie publica la care se refera judecatorii fondului. Aceasta capacitate de folosinta si de exercitiu (de a incheia contracte de achizitie publica) apartine autoritatii deliberative, in causa pendinte Consiliul Judetean Iasi, conform art. 1 alin. 2 lit. d) din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale. (…)

Apoi, dintr-un simplu calcul aritmetic elementar, rezulta ca suma de 435.823 lei (30.000 euro, echivalent in lei a 132.705 lei, la cursul BNR din data de 22.07.2013 + 303.118 lei) – fila 46, par. 5 din sentinta – nu este apta sa reprezinte comisionul de 5% din valoarea contractului de „69.614.309 lei (fara T.V.A.)” – fila 44, par. 3 din sentinta – pentru bunul motiv ca aceasta suma reprezinta 0,62% din valoarea totala a contractului nr. 74.571/13.08.2013 care a fost de 69.614.309 lei (fara T.V.A.)”

Lipsa subiectului pasiv secundar

„O a doua critica a sentintei apelate priveste lipsa subiectului pasiv secundar al infractiunii de trafic de influenta in varianta agravanta prevazuta de art. 7 din Legea nr. 78/2000, respectiv a functionarului public asupra caruia apelantul Nita Constantin ar fi avut sau ar fi lasat sa se creada ca are influenta. Astfel,

Conform sentintei penale nr. 305/26.05.2017, apelantul-intimat Nita Constantin si-ar fi traficat influenta asupra martorului Nichita Gheorghe, in calitatea acestuia de primar al Municipiului Iasi in vederea determinarii sale sa agreeze „incheierea contractului celor de la U.T.I. Grup .S.A. cu Primaria Municipiul Iasi” (fila 31, par. 2 din sentinta). (…)

Gresita este motivarea primei instante de judecata cu privire la „Subiectul pasiv”: „Traficul de influenta fiind o infractiune de coruptie si in acelasi timp o infractiune in legatura cu serviciul poate avea (adica nu-i sigur!), in principal, ca subiect pasiv un organ de stat, institutie publica sau orice alta persoana juridica in al carei serviciu, se gaseste functionarul public ori persoana prevazuta in art. 308 C.pen. pentru a carui influentare faptuitorul primeste ori pretinde foloase sau accepta daruri, iar in subsidiar, cei mentionati mai sus, in ale caror atributii de serviciu intra efectuarea unui act pentru care este real interesata persoana careia i se promite interventia si asupra careia fapta arunca suspiciune”(fila 26, par.5 din sentinta), intrucat:

Codul penal utilizat de judecatorii fondului in motivarea sentintei apelate a intrat in vigoare la 1 februarie 2014, conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea in aplicarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

Drept consecinta, Titlul V („Infractiuni de coruptie si de serviciu”) reglementeaza distinct infractiunile de coruptie (Capitolul I) si pe cele de serviciu ( Capitolul II)

Ca atare, dupa data de 1 februarie 2014, traficul de influenta nu este „in acelasi timp” o infractiune in legatura cu serviciul, cum in mod nefondat au referit judecatorii aceluiasi fond”.”

Infractiunea de trafic de influenta, prost inteleasa si explicata de judecatorii fondului

Gresita este aprecierea din sentinta penala nr. 305/26.05.2017 si cu privire la insasi existenta infractiunii de trafic de influenta prin activitatea infractionala de primire de bani [30.000 euro in vara anului 2013, la Hotel Raddison”- fila 3, par.2 din rechizitoriul D.N.A.- si aceeasi suma “… fiindu-i remisa (primita) in doua forme: partial in numerar (suma de 30.000 euro i-a fost data lui Nita Constantin – care nu mai este inculpat, nota.ns.- de catre Urdareanu Tiberiu, la data de 21.07.2013, la un restaurant libanez – care? – din cadrul Hotelului Raddison) si partial, printr-un contract de consultanta fictiv nr. FO1FO2/130566C/S/2.05.2013, avand valoare de 5.000 euro lunar + T.V.A.”]. Astfel:

De la alt bun inceput urmeaza a se constata ca prima instanta de judecata a simtit nevoia de a intari ca ”suma reprezinta acest procent – 5%, nota ns. – fiindu-i remisa /primita” apelantului-intimat Nita Constantin, punand semnul egalitatii semantice penale intre verbele “a remite” si “a primi”, raportandu-se la “DEX” ( fila 36, par. 4 din Sentinta). (…)

Numai ca, in contra acestei activitati de “a remite” = “a preda”, judecatorii fondului nu au constatat, in urma administrarii nemijlocite a probelor, ca cele doua “parti” din “procentul de 5%” i-ar fi fost remise vreodata apelantului-intimat Nita Constantin, intrucat “La aceasta intalnire-din – data de 21.07.2013, nota ns.,- martorul Urdareanu Tiberiu i-a inmanat inculpatului Nita Constantin suma de 30.000 euro, intr-un plic, lasat pe bancheta pe care stateau” (fila 25, par. 2 din sentinta), iar platile efectuate de U.T.I. Grup S.A. in baza contractului de consultanta FO1FO2/130566C/S/2.05.2013 au fost facute in patrimoniul societatii KEROM S.R.L., neadministrandu-se nici o proba ca suma de 303.118 lei i-ar fi fost remisa, direct ori indirect, apelantului-intimat Nita Constantin, in conditiile in care fiind vorba de o suma mai mare de 250 lei, ea nu poate fi probata decat prin inscrisuri conform art. 309 alin. 2 C.proc.civ. aplicabil potrivit art. 2 alin. 2 C.proc.civ..

Or’, nu exista vreun inscris (facturi, extrase de cont, etc.) care sa justifice acuzatia primirii acestei sume de catre inculpatul NITA CONSTANTIN, desi martorii GHIRDA MIHAI si KERTESZ ZOLTAN s-au obligat sa le prezinte.. (…)

Dupa ce se evoca imprejurarea ca „elementul material al laturii obiective a infractiunii de trafic de influenta consta in actiunea de trafic de influenta care se realizeaza in modalitati alternative: pretinderea de la o persoana interesata a unei sume de bani sau a unui alt folos pentru a interveni pe langa un functionar public asupra caruia subiectul are sau lasa sa se creada ca are influenta – judecatorii fondului neindicand in care dintre aceste modalitati ar fi procedat inculpatul Nita Constantin – nota ns.,., primirea de la persoana interesata – U.T.I. Grup S.R.L., in acelasi scop, a unei sume de bani sau altor foloase – nota bene: in cauza nu este vorba nici de „sume de bani” si nici de „alt folos”, ci de un „procent de 5%”, care este incert cat priveste cuantificarea sa financiara -; acceptarea de promisiuni facute in scopul mentionat de catre o persoana, de bani sau de alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, savarsita de catre o persoana – care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public si care promite ca il va determina pe acesta sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri”, judecatorii fondului motiveaza: „Cu alte cuvinte, desi odata cu foloaselor, cu promisiunilor, infractiunea de trafic de influenta poate fi considerata realizata, activitatea ulterioara de a foloaselor pretinse sau promise nu este lipsita de relevanta penala ci constituie alaturi de activitatea ilicita ce o, precede, o unitate infractionala naturala, cu toate consecintele ce decurg de aici (in acest sens, decizia nr. 4784/1972 a Tribunalului Suprem, in materie penala)”.

Altfel spus, prima instanta de judecata, dupa ce a retinut ca infractiunea de trafic de influenta se realizeaza in „modalitati alternative”(„ori una ori alta, nota n.s.”) a constatat ca „aceste modalitati alternative, in causa pendinte, „constituie o unitate infractionala naturala”, desconsiderand unanimitatea opiniilor exprimate in literatura juridica de specialitate si jurisprudenta in materie.

Bunaoara, in mod consecvent autorii de specialitate in domeniu au aratat, cu argumente nici macar vreodata contestate ca, „Infractiunea de trafic de influenta este o infractiune de actiune (comisiva) si instantanee”). „Cu alte cuvinte” – in terminologia judecatorilor fondului – aceasta infractiune de trafic de influenta este una „cu repetitie”. Si nu una uno ictu (dintr-odata).”

Judecatorii fondului si-au construit motivare cu citate din specialisti in psihologie care nu exista

In fine, motivarea primei instante de judecata este infirmata de martorul Nichita Gheorghe care in depozitia sa administrata la termenul din 07.05.2018 a marturisit ca “Din punct de vedere politic eu eram persoana mai importanta in partid” (p. 4 par. 6 din declaratia de martor) prin raportare la persoana apelantului-inculpat Nita Constantin care a reiterat aceeasi imprejurare de fapt..

Argumentele cu caracter aproximativ se regasesc si in invocarea unor opinii ale unor specialisti din alte domenii (psihologie si management antreprenorial) decat cel al dreptului penal, respectiv:

-a) E. Tannenbaun (1961) si b) Spector (2000).

Cat priveste primul autor „citat” de cei trei judecatori ai fondului, „E. Tannenbaun”, apelantul arata ca acesta nu a existat si nu a publicat nici o lucrare stiintifica care sa cuprinda enuntul citat la fila 36, par. 6 din sentinta, respectiv ”influenta interpersonala exercitata intr-o situatie definitiva si dirijata, gratie proceselor de comunicare, spre atingerea unui scop determinat”.

Cat priveste cel de-al doilea autor ”Spector 2000” care ar fi enuntat: ”cu cat o persoana obtine mai multa putere, cu atat este mai larg teritoriul de manevra al acesteia si cu atat mai sigura eficienta tacticilor de influenta aplicate”.

Pentru rigoarea motivarii acestei cai de atac, apelantul Nita Constantin invedereaza instantei de control judiciar ca:

In anul 1961 la „P.p.x.i.v.458.New York: MC-GROW-Hil Book Co” in seria ”MC-GROW- Hil series in management” a fost publicata lucrarea ”Leadership and Organization”, avandu-i ca autori pe oamenii de stiinta Robert Tannenbaum, Irving R. Wescher, Fred Massarik.

Aceasta lucrare stiintifica nu a fost tradusa in limba romana. In Romania, un singur exemplar al acesteia, in limba engleza, se afla la Biblioteca Nationala a Romaniei („la raft”), iar niciunul din judecatorii fondului nu este inregistrat la aceasta, nu doar pentru consultarea ei si in realitate de „vizitatori”.

Aceasta lucrare prezinta, intre altele, rezultatele cercetarii stiintifice ale celor trei profesori universitari, specializati in psihologia angajatorului in mediul privat, performanta la locul de munca si management. Nici macar tangential problematica lucrarii nu are legatura cu speta dedusa judecatii, in conditiile in care psihologia angajatului american este total diferita de cea a angajatului european sau asiatic. De asemenea, nu s-a identificat nicio descriere publica a competentelor autorilor din 1961 cu privire la realitatile europene din anii 2012-2013, cu atat mai putin a celor romanesti ori o experienta concreta legata de organizatiile publice sau de activitate in mediul politic.

”Specialistul in management Spector 2000” (fila 36, par. 6 din sentinta) a fost identificat de aparare a fi profesorul universitar Paul E. Spector, profesor de psihologie in cadrul Universitatii din Florida de Sud, iar articolul sau ”Introduction: job analysis: accuracy versus consequential validity”, a fost publicat in Journal Organizational Behavior, volumul nr. 21/28.11.2000 (807 pagini). El face o prezentare a opiniilor altor profesori universitari americani specializati in psihologie si managementul resurselor umane. Se face mentiunea ca niciunul dintre autorii citati de profesorul Paul E. Spector nu are pregatire juridica iar opiniile lor nici macar nu au pretentia ca ar fi juridice, cu atat mai mult nu au legatura cu speta dedusa judecatii.

Cu privire la utilizarea unor altfel de opinii de catre prima instanta de judecata apararea arata ca ea este una cel putin inadecvata motivarii solutiei de condamnare a apelantului Nita Constantin, acest mod de a judeca incalcand drepturi procesuale fundamentale ale acuzatului intre care dreptul la aparare garantat de art. 24 alin. 1 din Constitutia Romaniei si art. 10 C.proc.pen. intrucat aceste opinii nu au fost emise cu prilejul judecatii in fond si nu i s-a acordat acestuia posibilitatea de a le combate, potrivit art. 351 alin. 1 C.proc.pen.”

Denunturile, considerate mijloace de proba

Desi in sentinta de condamnare nu sunt indicate expres mijloacele de proba avute in vedere de judecatorii fondului, din imprejurarea ca a fost insusita situatia de fapt retinuta in rechizitoriu se deduce ca instanta a avut in vedere mijloacele de proba enumerate in actul de sesizare, respectiv: denunturile si declaratiile denuntatorilor Urdareanu Tiberiu si Tanasescu Mihail; declaratiile martorilor Nichita Gheorghe, Mardarasevici Iulius, Ghirda Mihai, Kertesz Zoltan, Zarnescu Bogdan, Rosu Alina si Anghel Robert; trei procese verbale de redare a convorbirilor in mediul ambiental; contractul de prestari servicii incheiat intre Uti Grup si Kerom; rapoarte de activitate si facturi. (…)

Referitor la denunturile si declaratiile denuntatorilor Urdareanu Tiberiu si Tanasescu Mihail sunt de retinut, in primul rand, urmatoarele considerente de principiu:

a) denuntul nu este un mijloc de proba, ci un mod de sesizare a organelor de urmarire penala;

b) declaratiile denuntatorilor nu sunt mijloace de proba, nefiind mentionate ca atare de art. 97 alin. 2 C.proc.pen.;

c) denuntatorul nu este martor stricto sensu in procesul penal, ci audierea sa se justifica din perspectiva jurisprudentei CEDO (care califica autonom notiunea de martor), pentru a da eficienta dreptului la un proces echitabil al inculpatului;

Astfel, este necesar a fi avut in vedere ca, calitatea procesuala a denuntatorului nu este reglementata de catre legea procesual penala romana, aceasta limitandu-se doar la definirea denuntului ca mijloc de sesizare a organelor de urmarire penala.

In acest cadru legislativ, practica de urmarire penala aflata in dificultate probatorie a recurs si recurge din ce in ce mai frecvent, cu acceptare si confirmare jurisprudentiala, la ascultarea denuntatorului, adeseori ca unic martor al acuzarii pentru dovedirea faptelor prevazute de legea penala pe care acesta le-a sesizat, cum este si in causa pendinte.

A aparut, astfel, in limbajul juridic, cu tendinta de consacrare jurisprudentiala, conceptul impropriu, de „denuntator-martor” sau „martor-denuntator”. (…)

Denuntatorul nu este si martor si nu putea fi ascultat in aceasta din urma calitate pentru dovedirea faptelor prevazute de legea penala sesizate de catre el organelor de urmarire penala. Moral dar si legal, declaratiile lui nu pot constitui mijloc de proba in aceasta privinta si in acest sens in procesul penal. Daca acuzatiile formulate de catre el prin denunt se dovedesc a fi mincinoase, acesta poate raspunde penal pentru infractiunea de inducere in eroare a organelor judiciare. (…)

a) Exista o diferenta substantiala intre denuntul si declaratiile denuntatorului Urdareanu Tiberiu, pe de o parte, si denuntul si declaratiile denuntatorului Tanasescu Mihail, pe de alta parte, in sensul ca, in general, denuntatorul Tanasescu Mihail nu a perceput direct cele relatate, ci le-a aflat de la denuntatorul Urdareanu Tiberiu sau de la alte persoane.

b) Atat denuntatorul Urdareanu Tiberiu, cat si denuntatorul Tanasescu Mihail au fost condamnati (in prima instanta) prin sentinta penala nr. 2.324/13.11.2017 a Tribunalului Bucuresti – Sectia I-a penala la cate 8 luni inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pentru dare de mita si, respective, complicitate la dare de mita in legatura cu atribuirea contractului pentru managementul traficului in municipiul Iasi. In cazul ambilor s-a retinut incidenta dispozitiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002. in plus, prin rechizitoriul emis in prezenta cauza, fara sa fie nominalizata vreo persoana, s-a dispus clasarea pentru infractiunea de cumparare de influenta, sub motiv ca denunturile au fost facute inainte de descoperirea faptei. In aceste conditii, fiind de doua ori beneficiarii clementei judiciare, este de presupus ca denuntatorii din prezenta cauza au dat declaratii in sprijinul acuzarii, contrare realitatii, atitudine ce ar putea avea o explicatie si in aceea ca situatia lor juridica in procesul vizand licitatia de la Iasi nu a fost stabilita prin hotarare definitiva. Aprecierea credibilitatii denuntatorilor Urdareanu Tiberiu si Tanasescu Mihai nu poate face abstractie de contextul in care au fost facute denunturile si in care au fost date declaratiile ulterioare, precum si de multiplele contraziceri din cuprinsul acestora.

Astfel, referitor la denuntatorul Urdareanu Tiberiu:

la instanta de apel a sustinut ca “nu a fost initiativa mea sa ma prezint la DNA pentru a face denunt “;

la momentul formularii denuntului – 24.11.2015 – se afla in arest la domiciliu ( din sentinta de mai sus rezulta ca a fost retinut si ulterior arestat la domiciliu de la 29.10.2015 la 22.01.2016);

– desi este o persoana echilibrata, coerenta in exprimare si scris, denuntatorul Urdareanu Tiberiu se pare ca se afla intr-o stare psihica speciala in momentul formularii denuntului, dovada fiind existenta mai multor omisiuni si erori de redactare. Una dintre acestea este deosebit de importanta si pare sa schimbe situatia de fapt; astfel, se scrie in denunt „ Nita Constantin a zis ca nu il priveste suma pretinsa pentru Nechita Gheorghe si ca doreste procentul pron pretins„. Asadar, rezulta ca denuntatorul a vrut sa se refere initial la “ procentul promis “, dupa care (nu se stie daca din proprie initiativa sau la sugestia altcuiva) a taiat si a scris “ procentul pretins “;

– deosebit de semnificativ este si faptul ca in denunt acesta nu precizeaza vreun cuantum al sumei platite cash, ci abia peste cca. 3 luni sustine ca a remis 30.000 euro, iar la instanta de fond a declarat ca nu-si mai aminteste exact daca au fost 30.000 sau 50.000 euro;

declaratiile denuntatorului Urdareanu Tiberiu abunda in sutineri contradictorii privitoare la: 1) ce reprezenta comisionul de 5% (variantele sustinute, in ordine cronologica, fiind : castigarea licitatiei/ sa-i faca cunostinta cu Nichita/ doar pentru intermedierea intalnirii cu Nichita; 2) cand a fost pretins comisionul (variantele sustinute, in ordine cronologica, fiind : dupa initierea procedurii de achizitie publica/dupa incheierea contractului/inainte de incheierea contractului; 3) daca a remis suma in numerar inainte sau dupa incheierea contractului de la Iasi; 4) daca a asistat la discutiile dintre denuntatorii Tanasescu Mihai si Ghirda Mihai pentru incheierea contractului de prestari servicii de la Brasov etc.;

nu este de ignorat nici faptul ca denuntatorul Urdareanu Tiberiu a formulat denunt si in cazul faptuitorului Ludovic Orban, care a fost achitat de instanta suprema.

In legatura cu denuntatorul Tanasescu Mihai, semnalam ca nici el nu a facut denuntul din proprie initiativa, iar sustinerile sale sunt contradictorii cel putin cu privire la urmatoarele aspecte:

daca inculpatul Nita a pretins vreun procent pentru contractul de la Iasi (in denunt spune ca Da/in declaratia de la instanta de fond pretinde ca Nu cunoaste/la instanta de apel a declarat ca a aflat acest aspect de la denuntatorul Urdareanu Tiberiu;

cine a avut initiativa incheierii contractului de prestari servicii;

modalitatea in care a fost incheiat acest contract etc.”

DNA raspunde in adrese doar la ce ii convine

„Privitor la masurile de supraveghere tehnica urmeaza a se constata ca raspunsul DNA la solicitarea instantei de apel este incomplet si contradictoriu, in sensul ca face vorbire doar despre UM 0127 Bucuresti a SRI ( nu si de UM 0623 Brasov a SRI) si, cu toate ca se pretinde ca Serviciul Roman de Informatii nu a colaborat cu organele de urmarire penala in efectuarea actelor de urmarire penala in prezenta cauza, din inscrisurile aflate in dosarul de urmarire penala pare sa rezulte contrariul. Astfel, din adresa nr. 306/C/2016 din 08.02.2016 (aflata la fila 138 d.u.p.), emisa de Sectia de combatere a coruptiei catre Serviciul tehnic al DNA rezulta ca, prin dispozitia procurorului de caz au fost desemnati beneficiari secundari UM 0127 Bucuresti si UM 0623 Brasov din cadrul SRI. De asemenea, prin adresa datata 12.02.2016 (aflata la fila 134 d.u.p.) se solicita Serviciului tehnic al DNA sa transmita UM 0623 Brasov din cadrul SRI 10 suporti optici pentru punerea la dispozitie a materialelor rezultate in dosarul nr. 961/P/2015. In opinia noastra aceasta corespondenta probeaza existenta unei colaborari intre Parchet si SRI bazata pe Protocolul depus la dosar, care depaseste limitele legii. In consecinta, in conformitate cu dispozitiile art. 102 alin. 2 Cod proc. pen., se solicita inlaturarea si a acestor mijloace de proba din ansamblul probator al cauzei.”

Contractul dintre UTI si Kerom

„Referitor la contractul de prestari servicii dintre UTI GRUP si KEROM S.R.L. se invedereaza urmatoarele:

a) inculpatul Nita Constantin doar a dat curs solicitarii denuntatorul Urdareanu Tiberiu de recomandare a unei persoane de contact pentru zona Brasov si nu a cerut incheierea acestui contract, nu a fost implicat in negocierea clauzelor contractuale, nu a urmarit derularea sa si nu a beneficiat, direct sau indirect (pentru sine sau pentru formatiunea politica din care face parte), de sumele obtinute de catre Kerom S.R.L.;

b) nu exista nicio legatura intre acest contract – vizand dezvoltarea oportunitatilor de afaceri in Brasov – si contractul privind managementul traficului la Iasi;

c) nu este un contract fictiv, ci un act juridic valabil, care a produs efecte juridice, reciproc avantajoase pentru ambele parti (chiar denuntatorul Tanasescu Mihai declarand la instanta ca firma UTI si-a dezvoltat afacerile in Brasov);

d) a fost ignorat faptul ca raportul de activitate avea un continut prestabilit prin Anexa contractului, beneficiarul (adica UTI) urmand sa treaca doar perioada si sa confirme prin semnatura si stampila prestarea serviciilor de catre KEROM S.R.L. Aceasta semnificatie are sustinerea potrivit careia rapoartele de activitate au fost completate de reprezentantii UTI;

e) nu a fost acordata nicio importanta imprejurarii ca acest contract a fost incheiat pe o durata de 12 luni si ca nu exista vreo clauza de prelungire a valabilitatii sale. Mai mult, din art. 10 al contractului rezulta ca UTI putea denunta unilateral oricand (in cadrul celor 12 luni) contractul. Un simplu calcul aritmetic pare sa conduca la o concluzie interesanta: pentru a fi satisfacuta pretinsa solicitare a inculpatului de plata a comisionului de 5% contractul ar fi trebuit sa se deruleze pe mai mult de 12 ani !!! (Concret, din valoarea contractului de 69.614.309 lei plus tva, daca s-ar fi pretins 5% (adica 3.480.715 lei plus tva) si s-ar fi primit 435.823 lei, rezulta o diferenta de 3.044.892 lei plus tva (adica aproximativ 676.642 euro plus tva). Este absurd sa se creada ca plata pretinsului trafic de influenta ar fi fost proiectata pentru peste 12 ani !

Asadar, contractul de prestari servicii, rapoartele de activitate, facturile si dovezile de efectuare a platilor nu sustin ci, dimpotriva, combat acuzatiile aduse inculpatului.

*Cititi aici integral concluziile scrie ale avocatilor Dumitru Radescu si Dan Lupascu

https://www.luju.ro/magistrati/instante/ex-ministrul-nita-a-fost-inchis-pe-o-inginerie-psihologica-inalta-curte-a-justificat-condamnarea-definitiva-a-lui-constantin-nita-la-4-ani-de-inchisoare-pe-doua-denunturi-si-pe-citate-din-lucrari-ale-unor-psihologi-fantoma-dovada-psihologica-a-traficului-

Ce ne aşteaptă în anul 2017

10 ianuarie 2017

Guvernul tehnocrat ne comunica în luna noiembrie 2016 un deficit bugetar de 0,73% din PIB ceea ce reprezintă un punct pozitiv în abordarea principalilor indicatori macroeconomici.

Dar, iată că pentru sfârşitul lunii decembrie 2016, avem un deficit de 2,6% din PIB, lucru nemaiîntâlnit ca într-o lună să duci deficitul cu aproape 2% din PIB. Înţeleg că la Ministerul de Finanţe s-a făcut o analiză pe această temă şi aceasta a condus la un rezultat care ne face să credem că cineva nu a fost corect în raportarea cifrelor pe 2016.

Astfel s-a constatat că valoarea neîncasărilor la buget a fost de de 13,5 miliarde de lei pe luna decembrie, ceea ce înseamnă o neimplicare a factorilor de decizie în colectarea taxelor şi impozitelor. La acestea trebuie să adăugăm faptul că intrarea în vigoare de la 1 ianuarie a unor măsuri de reducere a fiscalităţii precum: reducerea TVA de 1%, renunţarea la taxa pe stâlp şi altele reprezintă alte 6,5-7 miliarde de lei minus la bugetul de stat. Adăugăm la acest minus şi creşterea salariilor şi pensiilor, aprobată săptămâna trecută, şi avem un tablou nu tocmai optimist pentru 2017.

De aceea vor trebui soluţii urgente de mărire a încasărilor la bugetul de stat precum şi luarea unor măsuri de repornire a investiţiilor care să ducă la plusvaloare în economie.

Am toată încrederea în profesionalismul actualului ministru de finanţe, dar îmi vine greu să cred că anul acesta se va încadra în deficitul de 3%.

Desigur, că unii vor spune şi ce dacă depăşim acest procent? Pe termen scurt, nu ar fi o problemă dacă acest deficit se duce în investiţii, care, la rândul lor, vor produce plusvaloare pe termen lung. Dacă acest deficit se duce în consum atunci ne aşteaptă „zile negre”. Eu sper să nu ajungem aici.

Crăciun fericit şi La mulţi ani!

24 decembrie 2016

Orice sărbătoare este mai frumoasă şi mai bogată când o petrecem alături de cei apropiaţi. Vă urez multă sănătate şi bucurie în aceste zile pline de semnificaţie!

Sărbătoarea Naşterii Domnului ne arată că oamenii sunt lucru cel mai valoros din viaţă. Să ne preţuim familia şi prietenii, comunitatea şi poporul din care facem parte!

Noul An să-l pornim călăuziţi de speranţă, de intoleranţă la nedreptate şi imoralitate, dar mai ales de solidaritate interumană. Suntem cu toţii responsabili să veghem la cum va fi ziua de mâine.

Pentru România, sper ca oamenii din viitorul guvern să fie capabili să dezvolte şi să implementeze proiecte care să dea cu adevărat plusvaloare acestei ţări. Aşa cum se spune de multe ori, avem resurse în toate domeniile, trebuie doar să ştim cum să le folosim strategic în beneficiul nostru.

Noii parlamentari îmi doresc să adopte măsurile de care are nevoie societatea românească pentru a-şi respecta cetăţenii şi a evolua pe plan internaţional.

Mult succes tuturor!

Sărbători fericite şi un An Nou cu împliniri!

Felicitări PSD pentru câștigarea alegerilor

12 decembrie 2016

Felicitări colegilor din PSD pentru rezultatul obținut in alegerile parlamentare! Sper ca vor duce la îndeplinire toate promisiunile făcute si vor contribui la creșterea si consolidarea economiei romanești.

De asemenea, sunt bucuros pentru rezultatul organizatiei de la Brasov. Acest rezultatul este rodul unei muncii colective întinse pe ani de zile, un efort atât al meu, ca si președinte, cât si al altor colegi care s-au retras din activitatea politica.

Tututor le doresc succes in viitoarea guvernare!

Modificări „electorale” in companiile de stat

12 decembrie 2016

Am constatat ca in timpul campaniei electorale s-au întâmplat câteva modificări in structura unor companii naționale  precum Romgaz si Electrica. Sunt convins insa ca exista si alte companii la care s-a întâmplat aceleași lucruri.

Spre exemplu, la Romgaz s-a modificat modul de vot ceea ce a permis schimbarea consiliului de administrație si a președintelui acestuia. Binenteles ca au fost aduse persoane apropiate tehnocrației liberale. Din păcate, nimeni  nu a scos un cuvințel, dar sper ca actuala echipa de la PSD va analiza modul in care s-au făcut asemenea modificări si, mai ales, de ce.

Același lucru se întâmpla si la Electrica iar reprezentanții statului (Ministerul Energiei) nu spun nimic. De ce? Pentru ca își stabilesc pentru viitor sinecurile care nu nu sunt tocmai mici.

Ultima strigare este desființarea Electrica Serv unde lucrează peste 2000 de angajați si preluarea activității sale de către filialele de distribuție. Foarte probabil ca toate lucrările efectuate de aceasta filiala vor fi preluate, in timp, de către companiile căpușe susținute de unii membrii ai CA si AGA. Interesant, nu? Curios este si faptul ca sindicatele au fost de acord cu aceasta modificare. In condițiile in care Electrica sta pe o grămada de bani care ar putea fi puși la treaba in sensul investirii lor in tara sau in străinătate sau pentru sprijinirea filialei Electrica Serv de a participa la diverse licitații internaționale, conducerea a găsit cea mai comoda soluție – desființarea acesteia.

Si am putea continua cu exemple si din alte companii de stat.

La mulţi ani, dragi români!

1 decembrie 2016

1 Decembrie este sărbătoarea noastră de suflet, a tuturor românilor, la care ne gândim cu mândire oriunde ne-am afla în lumea aceasta. Este momentul în care simţim că aparţinem unor locuri şi unui neam. Această zi ne oferă câteva clipe de reflecţie cu privire la istoria şi la viitorul României. Oricât de comun ar suna, fiecare dintre noi îşi are rolul său în evoluţia acestei ţări. Important este să ştim unde vrem să ajungem, cum facem acest lucru şi pe ce principii ne bazăm în scopul nostru comun.

În acest sens, aş dori să amintesc câteva versuri ale poetului Adrian Păunescu: Aşa ne era visul/ de cărturari corecţi/ să punem naţiunea/ în stare de gândire./ Nu eliminarea problemelor spinoase/ va fi soluţia,/ ci conştienţizarea lor ca atare/ şi a căilor de urmat.

La mulţi ani tuturor românilor!

Provocări ale economiei şi managementului românesc

14 octombrie 2016

Astăzi am participat la cea de-a doua ediţie a conferinţei internaţionale despre provocările şi tendinţele din domeniul managementului organizată de Societatea Academică de Management din România – http://conferences.ulbsibiu.ro/samro2016/

Le mulţumesc organizatorilor pentru invitaţie şi tuturor participanţilor pentru schimbul de idei!

În discursul meu am vorbit despre provocările majore cu care se confruntă economia şi managementul românesc în acest moment. Mai jos, puteţi găsi discursul în întregime.

* * *

Economie, management, leadership, construcţia clasei de mijloc, dezvoltarea afacerilor, expansiunea pe noi pieţe – toate sunt concepte discutate la cel mai înalt nivel de către politicieni, economişti, academicieni, reprezentanţi ai mediului de afaceri.

De bunul mers al economiei depinde bunăstarea cetăţenilor. Cele două sunt interdependente şi este nevoie de multă muncă pentru a atinge rezultate pozitive care, în cel mai direct mod, se reflectă în progresul înregistrat în ceea ce priveşte nivelul de trai al populaţiei.

Fostul Preşedinte american,  Theodore Roosevelt, spunea că ,,cel mai bun şef este acela care ştie să aleagă oamenii potriviţi pentru ceea ce vrea să fie făcut, şi se poate abţine din a-i bate la cap în timp ce îşi fac treaba”.

Într-un fel, aceasta este una dintre marile probleme cu care se confruntă România zilelor noastre. Avem o mulţime de ,,specialişti” care se pricep la absolut orice. Cu regret, constat o tendinţă la nivelul societăţii. Nu mai lăsăm să se audă vocile celor chiar au o opinie avizată în domeniile pe care le reprezintă. Funcţionăm pe principiul criticii, fără argument, plecând de la ideea că ,,noi ştim mai bine”. Îmi doresc să revenim la un mod de lucru mai aşezat, în care fiecare să îşi facă treaba cu profesionalism, iar deciziile, în special cele cu privire la politicile socio-economice ale României, să fie luate în urma unei analize care să treacă testul obiectivităţii, criticii, argumentului şi transparenţei.

În activitatea mea – ca ministru pentru IMM-uri, ministru al Energiei, ministru al Economiei, profesor, om politic, m-am bazat pe sfatul specialiştilor şi am ţinut cont de experienţa lor directă în domeniile de activitate pe care le stăpâneau. Îmi place să las oamenii să îşi facă treaba şi să obţină rezultate cu impact în societate. Cu toate acestea, trebuie să recunosc că, uneori, îmi era greu să privesc din afară evoluţia unor proiecte şi doream să fiu implicat 100% în munca depusă de către echipa cu care lucram. Poate părea că ,,îi bateam la cap”, însă nu! Doream să înţeleg ce se întâmplă şi îmi luam decizii ţinând cont de variabilele prezentate de către colaboratori.

Spuneam că îmi doresc un mod de lucru mai aşezat. Cred că economia românească nu se poate dezvolta sustenabil fără coerenţă la nivel decizional, respectiv fără viziune pe termen mediu şi lung.  Anul acesta, în mai, Camera de Comerţ şi Industrie a României a făcut public un studiu privind percepţiile mediului de afaceri asupra economiei. Printre problemele indicate de către respondenţi se numărau: fiscalitatea ridicată, lipsa personalului calificat, legislaţia, costurile de producţie, accesul la finanţare.

Aceste probleme indicate de către reprezentanţii mediului de afaceri reprezintă teme de discuţie de sine stătătoare şi ar trebui să vedem discuţii aplicate în spaţiul public, cu soluţii specifice şi argumente pro şi contra. Dacă amânăm discutarea acestor aspecte vitale pentru dezvoltarea economiei româneşti vom avea de pierdut. Forţa de mună va continua să migreze spre alte pieţe, investiţiile se vor diminua, iar România va deveni o piaţă de consum.

Desigur că au fost luate şi unele decizii cu impact major economie precum: reducerea TVA-ului, scăderea impozitului pe dividende, scutirea impozitului pe profitul reinvestit, reducerea TVA-ului la produsele alimentare etc. Acestea au avut impact asupra indicatorilor macroeconomici după cum urmează:

  • În trimestrul II din 2016, comparativ  cu  trimestrul  I,  Produsul  Intern Brut  a înregistrat o creştere de 1,5%
    • Faţă de acelaşi trimestru din  anul 2015, Produsul Intern brut a înregistrat o creştere cu 6,0% pe seria brută şi cu 5,9% pe seria ajustată sezonier
  • În  semestrul  I din 2016,  Produsul  Intern  Brut  a  crescut,  comparativ  cu  semestrul  I din 2015, cu 5,2% pe seria brută şi cu 5,0% pe seria ajustată sezonier
  • Datoria guvernamentală a ajuns la 37,5% din PIB in iulie 2016, sub pragul de sustenabilitate estimat la 45% din PIB şi sub criteriul de la Maastricht folosit pentru aderarea la Zona Euro de maxim 60% din PIB
  • În perioada ianuarie – iulie 2016, contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat un deficit de 2.157 milioane euro, comparativ cu 756 milioane euro în perioada ianuarie – iulie 2015
    • în structură, balanţa bunurilor şi balanţa veniturilor primare au consemnat deficite mai mari cu 1 226 milioane euro, respectiv cu 211 milioane euro, balanţa veniturilor secundare a înregistrat un excedent mai mic cu 308 milioane euro, iar balanţa serviciilor un excedent majorat cu 344 milioane euro
  • Datoria externă pe termen lunga însumat 69 381 milioane euro la 31 iulie 2016 (77 la sută din total datorie externă), în scădere cu 1,9 la sută faţă de 31 decembrie 2015.
  • Datoria externă pe termen scurta înregistrat la 31 iulie 2016 nivelul de 20 668 milioane euro (23 la sută din total datorie externă), în creştere cu 7 la sută faţă de 31 decembrie 2015.
  • În perioada ianuarie – iulie 2016, datoria externă totală a crescut cu 15 milioane euro; în structură, datoria publică şi datoria negarantată public au crescut cu 183 milioane euro, respectiv cu 154 milioane euro, iar datoria autorităţii monetare s-a redus cu 322 milioane euro.

În plus, agenţia de rating Standard&Poor Global Ratings a reconfirmat rating-ul aferent datoriei guvernamentale a României pe termen lung şi scurt, în valută şi în monedă locală, la BBB-/A-3, cu perspectivă Stabilă. Principalii factori ai acestui Rating sunt: datoria guvernamentala moderata, precum şi perspectiva continuării ritmului de creştere economică. O potenţială îmbunătăţire a rating-ului poate fi obţinută prin continuarea consolidării bugetare şi menţinerea tendinţei susţinute de scădere a datoriei guvernamentale precum şi prin privatizarea cu succes a companiilor de stat.

Privatizarea companiilor de stat! Un subiect fierbinte, ocolit în ultimii doi ani. Din păcate, stagnarea programului de deschidere a companiilor de stat către capitalul privat are efecte negative nu doar la nivelul companiilor respective, ci şi la nivelul economiei naţionale, la nivelul pieţei muncii şi la nivelul încrederii investitorilor!

În perioada 2013- 2014, am avut patru privatizări de succes –Transgaz (SPO), Nuclearelectrica (IPO), Romgaz (IPO) şi Electrica (IPO). Două dintre acestea au fost duale – pe Bursa de la Bucureşti şi pe cea de la Londra. Efectul a fost extraordinar, însă nu a fost uşor. A fost o muncă de echipă ce a necesitat o coordonare perfectă între companii, instituţiile statutului şi sindicatul de intermediere. La acel moment, eram ministru al Energiei şi pot spune că întregul proces a fost o provocare. Existau voci care priveau cu neîncredere acest demers al statului cu privire la deschiderea companiilor către capitalul privat şi, cu atât mai mult, faţă de încercarea de a merge pe o bursă externă!

Este foarte important să deschidem companiile către piaţa financiară externă. Atragerea de capital prin bursă duce la transparentizarea activităţii acestora precum şi la implementarea unui management corporatist eficient. De aceea cred că este nevoie de deschiderea tuturor companiilor de stat către capitalul privat. Aceasta nu înseamnă diminuarea rolului statului în economie aşa cum susţin unii, ci înseamnă folosirea capitalului privat în eficientizarea şi profitabilitatea companiilor de stat.

Putem lua în considerare, însă, şi faptul că sunt companii străine care nu au făcut altceva decât să spolieze companiile, să nu investească în modernizare şi tehnologizare şi care, după opinia mea, trebuie să fie răscumpărate şi apoi reprivatizate în alte condiţii.

Şi avem exemple suficiente, cel mai apropiat este exemplu îl constituie situaţia din Ungaria unde guvernul şi-a asumat responsabilitatea răscumpărării acţiunilor de la mari giganţi din domeniul energiei şi din sistemul bancar.

Din păcate, în ultimii doi ani, nu s-a mai întâmplat nimic. Am văzut în ultima perioadă câteva declaraţii, însă nimic concret asumat la nivel guvernamental! Vorbeam la început despre echipă şi cât de important este să te poţi baza pe sfatul profesioniştilor. Succesul din 2013 – 2014 se datorează acelei munci de echipă care a fost pusă în valoare datorită viziunii politice şi consecvenţei în gestionarea activităţii guvernamentale. A existat colaborare şi încredere. Şi, cel mai important, a existat viziune în managementul instituţional, la nivelul administraţiei publice.

Observ o apetenţă pentru a cere înlocuirea a tot ceea ce a existat în sistem – în administraţia publică, în politică, în managementul companiilor etc. Cu părere de rău, vă spun că este o greşeală. Cu siguranţă, există zone care trebuie analizate cu atenţie şi trebuie corectate greşelile acolo unde ele există. Dar, să considerăm că cel mai bine este să ştergem totul cu buretele…nu este o soluţie. Am văzut cât ne costă astăzi faptul că, noi ca societate, am considerat că nu mai este nevoie de şcoli profesionale…Astăzi, companiile caută forţă de muncă calificată şi se plâng că nu găsesc. Mulţi dintre investitori îşi formează în şcoli proprii viitorii angajaţi.

Trebuie să ne gândim serios cum vrem să funcţioneze această ţară. Care sunt sectoarele în care putem excela? Cum ne putem atinge obiectivele? Suntem capabili să ne asumăm propriul viitor, să ne dezvoltăm coerent?

Trebuie să fim conştienţi de faptul că nu va veni nimeni din afară să lucreze voluntar pentru noi. Nu aşa cum am face-o noi înşine. Trăim într-o lume globală, însă fiecare stat îşi urmăreşte propriile interese.

Sistemul educaţional trebuie să ţină pasul cu noile tendinţe din economie. Trebuie să existe o compatibilitate între programa şcolară şi cerinţele identificate la nivelul pieţei muncii. În absenţa unei astfel de coordonări, vom continua să inundăm piaţa cu absolvenţi de facultate a căror pregătire nu îşi găseşte utilitate în economia reală. Mai mult, trebuie să dezvoltăm spiritul antreprenorial pentru că marile schimbări în economie pornesc de la dezvoltarea sustenabilă a clasei de mijloc.

De la impulsionarea celor care au idei de afaceri şi vor să se aventureze în dezvoltarea acestora. În acest fel se dezvoltă comunităţile, se valorifică forţa de muncă locală şi, implicit, rezultatele se vor vedea la nivel socio-economic, prin creşterea nivelului de trai.

În prezent, în economia românescă, o pondere de peste 99,7% din numărul total de întreprinderi o au IMM-urilor. Paradoxal, influenţa lor asupra economiei româneşti este extrem de redusă, de circa 55-56% din PIB. De ce această discrepanţă? Câteva motive:

  • Gradul incipient de dezvoltare a afacerilor – de multe ori vine din dezvoltarea afacerii fără un plan clar, dar şi din barierele de intrare într-o anume piaţa, impuse în mod direct şi indirect de birocraţia statului
  • Nivelul scăzut al culturii antreprenoriale
  • Scăderea atractivităţii meseriilor vocaţionale
  • Calitatea produselor
  • Investiţiile scăzute în activităţi de marketing şi promovare
  • Greutatea în accesarea liniilor de finanţare

Din păcate, multe dintre elementele enumerate mai sus se regăsesc şi în lista de piedici întâmpinate de companiile de stat, în special atunci când vorbim despre internaţionalizarea activităţii. Cele listate, datorită regulilor de guvernanţă corporativă, au totuşi o deschidere faţă de o dezvoltare sustenabilă. Nu la potenţialul maxim, din motive pe care nu le înţeleg. De multe ori pare că ne mulţumim să fim ,,mari” la noi acasă şi ne vine greu să ne asumăm proiecte ambiţioase pe pieţe externe sau investiţii majore pe piaţa locală. Vă dau doar trei exemple:

  • Romgaz şi Electrica, ambele listate dual, sunt companii care, cu mai mult curaj şi viziune în management, pot intra în parteneriate externe şi îşi pot consolida poziţia la nivel regional.
  • Nuclearelectrica – stagnează în negocierile pentru dezvoltarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă. Vorbim despre energie nucleară, extrem de importantă în mixul energetic, cu beneficii majore în ceea ce priveşte atingerea ţintelor privind decarbonizarea şi securitatea energetică naţională. Desigur, un astfel de proiect presupune angajarea la o investiţie serioasă. Nu trebuie să uităm însă de efectele pe care le poate avea la nivelul economiei – locuri de muncă, revitalizarea industriei naţionale.

Aceleaşi principii enumerate pentru aceste trei companii sunt valabile şi pentru Salrom, Cuprumin, Compania Naţională a Uraniului şi multe alte societăţi aflate în portofoliul statului român.

Dezvoltarea unei companii ţine de viziunea managementului, viziune care trebuie să treacă de nevoia imediată a generării de profit. Fără investiţii cu impact pe termen lung nu vom avea niciodată o dezvoltare economică sustenabilă. Acelaşi principiu se aplică şi în domenii precum educaţia sau sănătatea.

Îmi doresc ca în următoarele zile, să avem discuţii aplicate privind teme care vizează dezvoltarea economică, modele de management şi resurse umane. Este necesar să fim conectaţi la ceea ce se întâmplă la nivel global şi să acceptăm că este nevoie de investiţii pentru a ne dezvolta – investiţii în cercetare, investiţii în infrastructură, investiţii în educaţie şi sănătate. Pieţele, economia evoluează în fiecare zi. Trebuie doar să fim atenţi la nuanţe şi să ne valorificăm punctele forte. Într-un fel, am ajuns la ceea ce am spus la început referitor la şeful care ştie să aleagă oamenii potriviţi pentru ceea ce vrea să fie făcut. Până la a avea acel şef, la nivel macro, cred că trebuie să definim ce vrem să fie făcut!

Suntem la răscruce…România, creştere economică sustenabilă bazată pe investiţii şi dezvoltarea spiritului antreprenorial…sau…România, piaţă de consum?

Zvonurile, bată-le vina!

1 septembrie 2016

De la listarea pe bursă, Electrica S.A. cunoaşte o puternică efervescenţă creatoare sub impulsul a tot felul de tehnocraţi, care mai de care susţinuţi din ţara sau din străinătate. Schimbarea profesioniştilor din companie cu alţi profesionişti din alte domenii precum bancar, petrolier, asigurări etc. este la modă în România.

Până la urmă de ce să conducă cei care se pricep!? Trebuie să vină alţii care să-şi umple buzunarele cu sinecuri consistente şi, bineînţeles, pe criterii de prietenie, familie şi mai puţin cele privind cunoştinţele din domeniu.

Mai nou, se doreşte schimbarea statutului societăţii pentru a permanentiza anumite persoane şi a diminua rolul statutului în administrarea companiei, adică schimbarea structurii CA-ului de la 4 reprezentanţi ai statului la 3. Astfel decizia majoritară se va afla în mâna acţionarilor mai mici, dar privaţi şi foarte interesaţi de bunul mers al companiei (fie vorba între noi, este un haos de nedescris în această companie în prezent).

De asemenea, se aude că se doreşte, cu insistenţă, schimbarea tuturor conducerilor societăţilor cu capital de stat, indiferent dacă au concurat pe Ord. 109 sau nu, ceea ce demonstrează că nu este vorba de eficientizarea activităţii, ci de principiul “să ne punem noi oamenii noştri, care ne servesc intereselor noastre”.

Din păcate, acelaşi lucru se întâmpla şi în unele instituţii nebancare dar cu un rol important în economia României.

”Proiectul de țară” – viziune politică și economică

20 iulie 2016

În ultima perioadă, auzim deseori, mai ales de la politicieni, că este necesar un proiect de țară. În acest sens, înțeleg că s-a constituit o echipă de lucru formată din specialiștii principalelor partide politice. Desigur, acesta este un lucru bun numai că proiectul de țară trebuie să fie unul politic și asumat de toată lumea. Din dezbaterile publice reiese însă faptul că majoritatea se concentrează pe latura economică.

Deși, de cele mai multe ori, nu am fost de acord cu fostul președinte Traian Băsescu, acesta a formulat proiectul privind unirea tuturor românilor într-o singură țară. Într-adevăr acesta este un proiect politic, un proiect de țară. Proiectele economice sunt subsecvente unui asemenea deziderat. Ce poate fi mai important decât să repunem țara între aceleași hotare, mai ales în contextul aniversării a 100 de ani de la crearea statului național român?! Iată de ce cred că actuala clasă politică trebuie să-și însușească un asemenea proiect și să se bată să-l realizeze.

În ceea ce privește latura economică, aș dori să fac câteva observații în sprijinul echipei care lucrează la acest proiect economic:

  • Pentru a creiona un proiect economic serios trebuie să se pornească de la următoarele premise. Aici sunt de acord total cu teoria profesorului Adumitrăcesei de la Iași care susține că:
    • Este necesară corelarea economiei nominale cu economia reală.
    • Trebuie să axăm viitoarea structură a economiei reale pe sectoarele vitale.
    • Trebuie să se realizeze o nouă echilibrare teritorială.
  • Se va putea crea o asemenea corelare dacă vom lua în calcul activitatea băncilor (aici avem de-a face cu cel mai înalt grad de globalizare). Având în vedere că în România 90% din sistemul bancar este deținut de capitalul străin activ, activitatea de recorelare va fi foarte dificilă. Și atunci trebuie să se ia în calcul crearea unor bănci românești solide care să poată participa la acest proces. Mă gândesc la transformarea CEC în bancă de investiții, la capitalizarea EximBank pentru sprijinirea exporturilor, la sprijinirea unor bănci private românești etc. Altfel, dacă nu vom ține cont de economia nominală, degeaba lucrăm la proiectele economice de anvergură.
  • Structura economiei reale trebuie să cuprindă câteva sectoare vitale pe care să se axeze întreaga dezvoltare viitoare a economiei naționale și anume:
    • Agricultură și alimentație
    • Îmbrăcăminte și încălțăminte
    • Locuințe și infrastructură
    • Educație, cultură și recreere
    • Ocrotirea sănătății

Aceste sectoare, la rândul lor, trebuie împărțite pe ramuri în așa fel încât să utilizăm toate resursele naturale și umane ale țării. Pentru cei interesați, putem să dezvoltăm această teorie.

  • Se știe foarte bine că există dezechilibre majore între regiunile de dezvoltare ale țării cu consecințe negative asupra relației dintre economie și societate.

Momentan, nu reușim să valorificăm resursele naturale și umane și nu reușim să satisfacem majoritatea nevoilor sociale. De aici necesitatea echilibrării economiei naționale în profil teritorial.

Acest proces este unul dificil și complex și care presupune crearea unor structuri de implementare și urmărire a modului în care se face echilibrarea.

Am enumerat câteva principii care ar trebui să stea la baza unui proiect economic pe termen mediu și lung. Este nevoie de viziune, de profesionalism și de atragerea de fonduri.