Arhivă pentru Octombrie 2012

Motiunea PDL este lipsita de consistenta. Guvernul Ponta contraargumenteaza.

23 Octombrie 2012

Ca sa dea senzatia ca lucreaza, in ultimele zile din acest mandat, opozitia a hotarat sa depuna o motiune simpla pe buget. Pe langa lipsa de consistenta, motiunea cuprinde o serie de neadevaruri, ca sa nu spun minciuni. Mai mult, PDL se comporta ca si cum nu ei ar fi fost la guvernare in ultimii patru ani si uita ca sunt cei care au facut bugetul pentru anul acesta.

Va prezentam argumentele principale contra ineptiilor pdliste.

Acuzatia ca bugetul nu a fost depus la 15 octombrie, ci va fi depus la 20 de zile dupa investirea noului Guvern.

Raspuns: S-a convenit cu creditorii internationali FMI, CE, BM ca bugetul sa fie depus in Parlament la 20 de zile dupa investirea noului guvern pentru a fi respectate liniile directoare, politicile publice şi programarea bugetara a acestuia. Bugetul de stat este principalul instrument de programare economică.

Acuzatia ca guvernul MRU a lăsat un tampon de lichiditate de 5 miliarde euro si ca acum nu mai exista un buffer sufficient.

Raspuns: Romania are in prezent un buffer care asigura 4 luni de plata a cheltuielilor curente, asa cum s-a convenit cu FMI. Fondul Monetar International confirma indeplinirea acestei conditionalitati.

Acuzatie: Prin rectificarea bugetara, Guvernul Ponta a taiat bani de la investitii.

Raspuns: Guvernul a aprobat rectificarea bugetară. Ideea conform căreia s-a tăiat de la investiţii pentru a se mări cheltuielile sociale trebuie pusă sub semnul întrebării din cel puţin câteva motive fundamentale. Că dimi­nua­rea investiţiilor are im­plicaţii negative asupra creşterii econo­mice, România are nevoie de măsuri de încu­ra­jare a creşterii PIB, în special de investiţii pu­blice cu valoare adăugată mare, da, sunt de acord. Aşa scrie la manual.

Dar aceste afirmaţii sunt corecte în condiţiile unei economii normale. Totuşi în economia românească investiţiile publice nu sunt prioritizate (se încearcă acum printr-un program convenit cu FMI si BM), investiţiile publice au efecte de multiplicare redusă (multiplicatorul estimat al investiţiilor publice este de 0,5), investiţiile publice nu se fac pe baza unor calcule de oportunitate/ eficienţă. A te plânge de lipsa unor astfel de investiţii (a se citi risipă) este cel puţin ciudat.

Raportul Consiliului Fiscal pe anul 2011 face praf constructia bugetara pe 2012, facuta de PDL. Consiliul Fiscal vorbeste de slăbiciuni semnificative în procesul de programare bugetară. Da, guvernele PDL au iniţiat în ultimii ani peste 40.000 de proiecte de investiţii publice şi că a risipit banii pe săli de sport pentru persoanele în vârstă, bazine de înot plătite dar neîncepute sau pe locuri de joacă pentru “copiii” de peste 80 de ani.

Mai punem că România a avut în ultimii 12 ani cea mai mare pondere a investiţiilor publice în PIB dintre ţările UE 27 şi cu toate acestea efectele de multiplicare în economie sunt aproape nule. Impactul asupra creşterii economice, încasărilor bugetare sau creării locurilor de muncă este marginal. Infrastructura este precară.

Toate acestea ne fac să ne întrebăm? Ce alegem – investiţii publice mai mici cu eficienţă mai mare sau investiţii publice mai mari cu eficienţă mai mică? O să spuneţi că alegeţi a treia variantă investiţii publice mari cu eficienţă ridicată sau a patra – facilităţi/garanţii extinse pentru stimularea sectorului privat. Sunt de acord cu varianta aleasă de dv (a treia sau a patra), pe termen mediu. Pe termen scurt, totuşi, cred că putem accepta reducerea risipei – adică reducerea cheltuielilor de investiţii neprioritizate şi atingerea unei ţinte mai mici de deficit şi creşterea acestor cheltuieli după prioritizare, atunci când aceste investiţii au efecte de multiplicare mai mari.

Poate Opinia Consiliului Fiscal cu privire la rectificarea bugetară (disponibilă pe www.consiliulfiscal.ro) sintetizează mai bine ceea ce am scris eu aici. Cu toate acestea, Consiliul Fiscal consideră că formularea transparentă a bugetului de investiţii pornind de la o analiză a portofoliului existent de proiecte şi raţionalizarea acestuia prin identificarea celor prioritare, concomitent cu alocarea pe bază multi-anuală a finanţărilor aferente pot conduce la o eficienţă economică mai ridicată a acestora în pofida alocărilor ceva mai reduse, rezervele de eficienţă în acest sens fiind foarte ridicate.

Acuzatie: Acţiunile guvernului Ponta au condus la deprecierea leului.

Raspuns: Nu. Deprecierea este mai degrabă cauzată de şocuri temporare. În următorii ani, prin recurenţa lor şi prin menţinerea actualelor motoare de creştere economică, este posibil ca aceste şocuri să devină permanente, atrăgând un

Reprezintă o exagerare acuzele legate de deprecierea cursului de schimb. Dumneavoastra acuzati actualele autorităţi de deprecierea leului cu circa 3.5% în ultima perioadă, noi va putem aduce aminte că media anuala curs euro leu in 2008 = 3,68 ron iar in 2011 = 4,24 ron, arătând o depreciere de 15,2%. Eu aş recomanda limitarea discuţiilor despre aşa ceva, în condiţiile în care vina este comună, reflectând incapacitatea de a genera un sistem economic funcţional, cu competitivitate ridicată. Acuzele reciproce fac doar rău anticipaţiilor legate de cursul de schimb, amplificând presiunea pe piaţa valutară.

Deprecierea leului are trei mari cauze, simple Avem o problemă legată de fundamentele economiei – şi de aici intrări mici de capitaluri; avem o problemă care începe să-şi arate scadenţa anul acesta şi în următorii ani – legată de dinamica datoriei publice şi a datoriei externe şi mai avem o problemă – cu influenţă mai mică – percepţia negativă legată de evenimentele politice în desfăşurare.

Acuzatie Afirmatia premieului Ponta ca nu mai sunt bani in anumite ministere de la 15 noiembrie pana la sfarsitul anului nu este corecta

Raspuns: Declaraţia premierului ne arată ceva. Primul lucru este acela că am avut dreptate – ajustarea fiscală din România, aproape exclusiv cantitativă, nu a creat un spaţiu fiscal suficient pentru constituirea de buffere şi consolidarea lor. Creşterea economică sustenabilă – sintagmă îndelung auzită de promotorii pachetului de măsuri dure de austeritate este încă departe de noi. Încă România merge pe sârmă, orice cumulare de cauze ce afectează negativ economia putându-ne introduce din nou în criză de lichiditate în Trezorerie, eveniment trăit de noi în aprilie 2009. Se pare că doar am cumpărat timp, ajustarea creând puţine elemente sustenabile.

Al doilea lucru aratat  de declaraţia premierului este unul pe care îl ştim aproape toţi – modul  de fundamentare al bugetului de stat în România  a suferit suferă.

Este evident. Nu mai putem construi bugetul de stat pe cearceafuri de hârtie, cu coduri peste coduri, cu un creion care scrie aici, acolo, dincolo. Nu putem să nu ţinem cont că nu există corelaţii macroeconomice în buget, că bugetul nu este construit pe politici publice, ci pe ministere, continuându-se astfel ineficienţa în cheltuirea banului public. Ne aducem aminte că România a fost acuzată de mai multe ori că face bugetele după ureche (vezi un Raport al Băncii Mondiale publicat în România în noiembrie 2010).

Cu privire la bugetele construite de guvernarea PDL concluziile Băncii Mondiale sunt dure, dar edificatoare: „bugetul aprobat nu este un document credibil; bugetul este bazat pe venituri nerealiste, supraestimate pentru a justifica niste cheltuieli mari”; „supraestimarea veniturilor a fost motiv pentru a permite, la presiunile politice, cresteri artificiale in anvelopa de resurse disponibila” “bugetul României a fost ani la rândul (şi este în continuare) focusat pe cheltuielile fixe, fara o prioritizare a costurilor” s.a.

Acuzatie Actiunile guvernului Ponta nu contribuie la sustenabilitatea finantelor publice.

Raspuns: Datoria guvernamentală a scăzut în august 2012 pentru a cincea lună consecutiv (începând din aprilie), potrivit datelor comunicate de Ministerul Finanțelor și calculate conform metodologiei europene.

Ea s-a situat la 206,1 miliarde lei, cu peste 6 miliarde lei sub nivelul maxim atins în luna aprilie a acestui an. Cu toate acestea, dacă o raportăm la PIB, ea rămâne ușor peste nivelul de la finele anului trecut.

2012 a marcat plafonarea creșterii obligațiilor de plată asumate de guvern, sub presiunea tot mai mare a costurilor pe care această datorie le implică. La un cost mediu de 6% anual pe soldul sumelor datorate de Guvern și achitate, evident, din banii contribuabililor, corespunde o plată de cam 2% din PIB sau 6% din bugetul național.

Nu putem cataloga guvernul Ponta ca fiind perfect şi fără lipsuri, dar ceea ce prezintă PDL în moţiune este total rupt de realitate şi neadevărat. Trebuie să ţinem seama de faptul că, în mai puţin de jumătate de an, guvernarea USL a încercat să repare ce-au distrus cei de la PDL în patru ani.

Lecția americană – Prosperitate, responsabilitate, cu toții

10 Octombrie 2012

SUA, 2012. Democratul Obama vs. Republicanul Romney.

Pare o confruntare fără miză pentru România. Cu toate acestea, este esența democrației. Este confruntarea ,,stânga” – ,,dreapta”, confruntare în care se punctează prin argumente pe teme cheie pentru dezvoltarea unei societăți – politici economice și fiscale, politici în domeniul sănătății, politici în domeniul educației, politici în domeniul protecției sociale.

Nu întâmplător, fostul Președinte Bill Clinton –  asociat de americani cu o perioadă prosperă, a mizat pe cartea ,,economică”, apelând la importanța bunăstării grupului, în discursul său de susținere a lui Barack Obama pentru un al doilea mandat la Casa Albă. „Dacă vreți o societate în care fiecare este pe cont propriu, câștigătorul ia totul, atunci ar trebui să susțineți candidatura republicană. Dacă vreți o țară unde prosperitatea este împărțită și responsabilitatea este împărțită, o societate în care ne regăsim cu toții, ar trebui să votați pentru Barack Obama și Joe Biden.” (Discurs susținut de fostul Președinte Bill Clinton la Convenția Democrată din Charlotte, Carolina de Nord, septembrie 2012).

La ce se reduce dezbaterea? Cât se poate de simplu – locuri de muncă! Fără locuri de muncă nu există prosperitate, nu există creștere economică! Americanii au o rată a șomajului de 15%, iar cei doi candidați au viziuni diferite privind reducerea acestui procent.

Totul se rezumă la viziunea asupra omului și a raportării sale la societate. Astfel, republicanii (Romney) consideră că fiecare este răspunzător pentru succesul său, iar plata pentru o muncă prestată trebuie să se facă ținând cont de performanțe. În contrast cu această viziune individualistă, democrații (Obama) consideră că succesul unei persoane reprezintă o mică bucată din rezultatele atinse de o întreagă echipă, iar pe baza acestui raționament câștigul ar trebui să fie al tuturor.

În ceea ce privește codul fiscal – acel cadru de reglementare pe baza căruia se proiectează veniturile bugetare, democrații mizează pe taxarea celor cu venituri mari, în timp ce republicanii iau în considerare reducerea taxelor pentru cei cu venituri mari și pentru clasa mijlocie, mizând pe argumentul conform căruia în acest fel banii ar fi mai bine gestionați decât dacă ar ajunge la stat.

Lupta pentru crearea locurilor de muncă este o temă cu dublă valență – economică și socială. Bill Clinton a lăsat cifrele să vorbească în locul său pentru bilanțul democrați – republicani în materie de creare de locuri de muncă. Începând cu 1961, republicanii și democrații au petrecut timpi aproape egali la conducerea SUA – republicanii, 28 de ani; democrații, 24 de ani. 52 de ani în care sectorul privat a înregistrat 66 de milioane de locuri de muncă. Cum au fost distribute pe mandatele celor două mari forțe politice din SUA? Republicanii – 24 milioane; democrații – 42 de milioane. Acest scor zdrobitor spune multe despre construcția doctrinară – centrarea pe bunăstarea comunității, și modul în care doctrina este transpusă în politici economice și sociale.

Prosperitate, responsabilitate, cu toții. Sunt cuvinte simple care sintetizează esența social-democrației. Esență pe care poate am pierdut-o în ultimii ani, dar de care România are nevoie în următoarea perioadă.