Arhivă pentru Februarie 2012

Sistemul fiscal din Romania stimulează evaziunea fiscala

29 Februarie 2012

Am citit zilele trecute o declarație a d-lui Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României, care, în puține cuvinte, exprima titlul de mai sus. Desigur ca mi-am amintit de zecile de articole scrise de mine pe aceasta tema și care, din păcate, nu au avut niciun efect asupra guvernanților.

România are un cod fiscal depășit, stufos, anacronic fata de realitățile economice actuale. Am în fata „nomenclatorul obligațiilor de plata la bugetul de stat”, care cuprinde 62 de poziții cu impozite care mai de care mai năstrușnice. De asemenea, mă uit la taxele aferente bugetului de asigurări sociale și am sa le enumera, ca exemplu, pe cele mai importante:
– CAS angajator – 20,8%
– CAS angajat – 10,5%
– contribuția șomaj angajator- 05%
– contribuția șomaj angajat – 0,5%
– contribuția asigurări sănătate angajator – 5,2%
– contribuția asigurări sănătate angajat- 5,5%
– fond accidente – 0,85%
– concedii medicale – 0,85%
– fond garantare – 0,25%

In condițiile în care o societate comercială dorește să-și respecte plata obligațiilor la stat precum și plata tuturor obligațiilor fata de terți, de unde sa mai aibă și profit? Aceste taxe și impozite sunt introduse și calculate de oameni care în viata lor nu și-au riscat nici avutul, nici sănătatea și nici nu și-au folosit inteligenta de a crea ceva nou de a aduce plusvaloare lui și societății în care trăiește. De aceea sunt multe societăți care lucrează la limita legii și de aici practicarea evaziunii fiscale. Asa cum arătam și altădată este nevoie de un sistem fiscal suplu, stimulativ și cu efecte pozitive în planul creșterii veniturilor la bugetul de stat.

Sper ca viitoarele alegeri sa aducă un guvern, care sa pună în practica măsuri de stimulare a întreprinzătorului privat, de reducere a fiscalității și pe aceasta baza sa reușească sa creeze mai multe locuri de munca.

Iata câteva măsuri pe care un guvern responsabil și care dorește dezvoltarea capitalului romanesc, ar trebui sa le ia:
– reducerea CAS-ului, atât la angajator, cât și la angajat
– trecerea la impozitarea în cote diferențiate și renunțarea la asa-zisa cota unica
– neimpozitarea profitului reinvestit
– neimpozitarea dividendelor reinvestite
– program special de impozitare în turism (mă refer la stimularea fiscala a investițiilor în dezvoltarea de noi capacitați de cazare, repunerea pe picioare a turismului balnear și punerea în valoare a celor peste 150.000 de locuri de cazare de pe litoralul romanesc)
– stimularea fiscala a investițiilor în agricultura și industria alimentara
– sprijinirea creditării IMM-urilor

Sunt doar câteva exemple, care pot conduce la regândirea sistemului fiscal romanesc, la reașezarea relației stat- firma privată și la relansarea economiei romanești. O sa mai revin pe aceasta tema.

Autostrada Comarnic-Braşov, vehicul electoral

27 Februarie 2012

Dacă ar fi să facem o cronică a autostrăzii Comarnic-Braşov, ea se încheie imediat după proiectul lui Miron Mitrea din 2004, pentru că următorului ministru, dlui. Dobre, nu i s-a părut un proiect esenţial şi l-a anulat. Ce a urmat? Simple promisiuni, de cele mai multe ori electorale. Pentru Berceanu, autostrada era un proiect vital, pentru Boagiu, necesar etc.

Noul ministru al Transporturilor, Alexandru Nazare, instrumentul PDL, la rândul său, a decis să reia şi el „motivul autostrăzii” şi a anunţat că. în martie, vor fi publicate anunţuri de participare pentru revizuirea studiului de fezabilitate al autostrăzii Comarnic-Braşov.

Întrebarea logică, este de ce acum, după patru ani de guvernare? De ce acum, înainte cu două luni de campania electorală? De ce a trebuit să pierdem mii de investitori şi turişti în decurs de aproape un deceniu? De ce nu s-a insistat pe realizarea unui parteneriat public-privat? Etc.

Conform Ziarului Financiar, „tronsonul Comarnic-Braşov, cu o lungime de 58 km, era estimat să coste circa 983 mil. euro, proiectarea şi construcţia urmând să dureze circa patru ani. De asemenea, ca şi lucrări de artă, tronsonul cuprinde 57 de poduri şi 5 pasaje. Având în vedere însă că studiul de fezabilitate ale acestui tronson ar urma să fie reactualizat, foarte probabil costurile cu construcţia vor suferi modificări. În toamna anului trecut, ministerul transporturilor anunţa că vrea să reia licitaţiile pentru construcţia în regim de concesiune a autostrăzii Comarnic-Braşov-Făgăraş, la un an şi jumătate după încercarea eşuată de concesionare pentru Comarnic-Braşov.”
http://www.zf.ro/companii/ministrul-transporturilor-in-martie-scoatem-la-licitatie-studiul-de-fezabilitate-pentru-autostrada-comarnic-brasov-si-constructia-centurii-de-sud-a-capitalei-9345632

Sincer, nu cred că vor înainta prea mult demersurile nici cu dl. Nazare. Cel mai probabil vor fi acordaţi nişte bani cu destinaţie pentru noua companie care va actualiza studiul de fezabilitate. Se apropie alegerile şi PDL are nevoie de bani!

Şi astfel, din neglijenţa autorităţilor centrale, Braşovul şi toate oraşele care au tangenţă cu autostrada, pierd milioane de euro la bugetele locale, pierd investitori, pierd turişti, pierd locuri de muncă etc.
Şi pentru a întări ideea că autostrada este un bun vehicul electoral, putem să-l amintim doar pe dl. George Scripcaru (PDL), primarul Braşovului, care în campania electorală de acum patru ani a promis că, împreună cu guvernul „său”, va finaliza acest proiect. Azi, foloseşte autostrada tot electoral pentru a se scuza că nu a atras investitori.

După părerea mea, autostrada Comarnic-Braşov, ar trebui să facă parte dintr-un program naţional de poiecte care să fie sprijinite de toate guvernele, indiferent de aparteneţa politică, printr-un sistem de bugetare multianuală. În acest fel, s-ar evita orice jocuri de interes politic.

Pentru mine, care sunt din Braşov şi petrec săptămânal peste 3-4 ore în maşină pe drumul Bucureşti-Braşov, îmi este imposibil să-i conving pe oamenii de afaceri stărini că merită să investească într-o zonă chiar dacă nu are autostradă şi nici aeroport.

Grecia, „prima colonie a zonei euro”?

21 Februarie 2012

În aceste zile „Troika” formată din Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi FMI discută condiţiile în care Grecia poate să mai rămână în „zona euro”.

Guvernul elen are nevoie urgentă de 130 miliarde euro, bani ce vor fi asiguraţi de cele trei instituţii mai sus menţionate, dar numai prin aplicarea unui program de austeritate foarte dur.

Există foarte mulţi cei care spun că Grecia ar trebui să iasă din zona euro. Din punctul meu de vedere ar fi o mare eroare întrucât Grecia ar rămâne cu o datorie uriaşă ce va fi şi mai greu suportat din afara sistemului euro.
Să nu uităm că acest lucru ar determina şi o depreciere puternică a monedei elene ceea ce practic ar face imposibil de plătit aceste datorii.

Aceste idei sunt susţinute chiar de unele state din UE, inlusiv Germania, unde deja s-a format un curent de opinie nefavorabil pentru ajutorarea Greciei. Se spune că Germania ar dori mai degrabă falimentul Greciei decât salvarea acesteia. De ce? Din cauza unei lipse puternice de încredere în Guvernul elen şi în măsurile pe care acesta ar trebui să le ia. În acest sens, este sugestiv articolul apărut în Financial Times în care se afirmă că Germania urmăreşte de fapt transformarea Greciei în „prima colonie din zona euro”.
http://www.mediafax.ro/economic/editorial-financial-times-germania-are-o-strategie-de-suicid-asistat-pentru-grecia-prima-colonie-a-zonei-euro-9251284/

Iată cum criza datoriilor publice poate să conducă la falimentul unor state, altădată prospere, şi la care România se uita cu invidie.

Sper că actualul Guvern al României va înţelege că trebuie să ia măsuri anticriză reale pentru redresarea economiei astfel încât să evită orice situaţie similară cu a Greciei.

FMI da noi sarcini guvernului roman

7 Februarie 2012

Ne-am obișnuit ca, de fiecare data când vine in Romania, delegatia FMI sa lase o serie de sarcini concrete Guvernului care, mai apoi ca un elev constiicios, isi face temele indiferent dacă cetățenii acestei tari suporta sau nu măsurile impuse de „profesor”. Va prezint mai jos câteva comentarii privind ultima evaluare:

1. Reducerea ratei de creștere economica cu 03 puncte procentuale înseamnă din start o reducere a veniturilor la bugetul de stat cu 01% din PIB, adica aproximativ 140 mil.euro. Desigur ca aceasta reducere va afecta si ținta de deficit bugetar.

2. Deși s-a observat o revigorare a creditului corporatist, creșterea creditarii a rămas slaba in termeni reali, reflectand astfel cererea mica de credite. Din păcate, reluarea creditarii se face lent iar bancile din Romania s-au învățat sa nu mai crediteze sectorul real, considerandu-l riscant. De altfel acestea s-au obișnuit sa cumpere numai obligatiuni si titluri de stat inlaturand astfel concurenta si tinand dobânzile înalte atât pentru companii(mai ales IMM-uri), cat si pentru populatie.

3. In anul 2011, Romania a atins o ținta de deficit, pentru bugetul general aplicat de 4,4% din PIB(cash). Pentru anul 2012 Guvernul s-a angajat sa reducă deficitul sub 3% din PIB. Se vizează un deficit de 1,9% din PIB sau 2,1% din PIB, dacă se includ si cheltuielile din PNDI. Aceasta presupune o continuare a restrictiilor in capitolul cheltuieli si, prin urmare, o continuare a austeritatii pentru cetățeni. Dar, eu cred, ca nu interesează pe nimeni, din actuala putere, acest lucru.

4. Sănătatea este un sector in care se impune de o reforma radicala. Eu cred ca Romania are nevoie de o forța de munca sănătoasă si viguroasa iar pentru aceasta este nevoie de un sistem de sănătate performant. Ori prin toate măsurile luate in anul 2011, nu putem sa speram la asa ceva. Arierate din sistemul de sănătate sunt foarte mari aprox. 700 mil.RON, cu consecinte dramatice asupra firmelor, cât si asupra spitalelor.

5. Energia, un sector care trebuie reevaluat atât din punct de vedere al consumatorului vulnerabil, cât si din punct de vedere al consumatorului industrial. Afirmatia reprezentanților FMI precum ca „statul pierde anual între 175-275 mil. Euro numai la Hidroelectrica si numai din contractele cu băieții destepti, ar trebui sa dea „fiori reci” celor ce au semnat acele contracte.
Eu sper ca USL, odată venită la putere, va rezilia aceste contracte si va trage la răspundere pe cei ce au aprobat aceste operațiuni. Cresterea de prețuri solicitată de FMI este de neacceptat fără definirea „consumatorului vulerabil” astfel încât sa nu afecteze dramatic nivelul de trai, si asa scăzut, al celor cu venituri mici.

6. Vânzarea unor pachete minoritate sau majoritare la unele companii de stat presupune câteva observatii, si anume:
a) înțeleg foamea de bani” a actualei puteri dar nu pot sa accept ca sumele obținute din vânzarea acestor pachete de acțiuni sa fie utilizate in consum sau in alte proiecte, ci mai degrabă cu acești bani putem sa dezvoltam si sa retehnologizam companiile respectie.
b) înțeleg sa vindem companii profitabile doar dacă obtinem prețuri foarte bune, ori in condițiile unei crize puternice, am mari indoieli ca vom avea succes.
c) nu cred ca este benefic sa vindem companii care exploateaza resurse naționale ex. Romgaz, Electrica etc.
d) cred ca trebuie încercat ca, la cele neprofitabile, sa introduem un management privat si numai după aceea sa trecem la privatizare.

Mai sunt si alte elemente pe care o sa le prezint intr-un nou material.

Demisia lui Emil Boc, începutul sfârșitului sistemului portocaliu

6 Februarie 2012

Demisia premierului Boc este doar una din cerințele românilor care au ieșit în stradă. Totuși solicitarea acestor oameni este mult mai extinsă decât schimbarea unui om – ei susțin înlăturarea unui sistem corupt care s-a menținut prin sărăcirea majorității românilor.

Alegeri anticipate este propunerea pe care o susține și opoziția. Este singura modalitate prin care poate fi redată încrederea oamenilor în guvernanți și prin care situația socială și economică a țării se poate schimba.

Oamenii care protestează în stradă, Opoziția, cu totii cer președintelui să numească un premier independent politic, un tehnocrat care să aibă ca priorități aplicarea de măsuri urgente pentru stoparea risipei banilor publici, dar și organizarea alegerilor parlamentare anticipate în cel mai scurt timp posibil.

Dacă vom reuși să facem alegeri anticipate la începutul lunii mai, noul guvern va avea vreme să intervină suficient de rapid pentru a atenua noua recesiune din a doua parte a anului (când, așa cum ne-a declarat și președintele Băsescu, lucrurile se vor înrăutăți).

Demisia lui Boc vine prea târziu și nu va avea efectul scontat de PDL dacă se va rezuma doar la un gest de manipulare a populației. După protestele din stradă, PD-L a coborât mult sub 10%, iar ideea de a nu intra nici măcar în Parlament le-a înghețat sângele pedeliștilor mai rău decât vremea de afară. Grupările din partid au devenit mult mai vizibile și mai vocale și, ca atare, a devenit din ce în ce mai greu ca discuțiile contradictorii să rămână în interior. Probabil, decizia demisiei a fost luată în considerare serios cu mult timp înainte, dar PDL a așteptat încheierea vizitei FMI.

Din punctul meu de vedere, PDL nu mai are nicio șansă de revenire în politica românească. Va avea soarta CDR-ului, iar mutări de genul, îl înlocuim pe Boc cu Predoiu (așa-zis-ul independent politic, dar mai degrabă dependent politic) nu face decât să confirme oamenilor că acest partid continuă să-și apere interesele și nu este preocupat de viața românilor.

În următoarele zile, USL va susține necesitatea alegerilor anticipate și numirea unui premier tehnocrat fără legături directe cu PDL.