Arhivă pentru August 2012

Despre gândirea economică de vacanţă a dlui. Videanu

23 August 2012

Cred că ni s-a întâmplat multora ca, atunci când ne întoarcem din concediu, să ne ia câteva zile până ne obișnuim din nou cu ceea ce se întâmplă în jurul nostru.  Numai astfel îmi pot explica declaraţiile total lipsite de logică economică din ultimele zile ale dlui. Videanu. Pare că expunerea prelungită la soare a cauzat ştergerea rapidă din memorie a unor evenimente economice de puţin timp încheiate.

Fără a face vreun efort deosebit, demontez principala afirmaţie a liderului PDL cu privire la evoluţiile economice din ultimele 100 de zile din România – În condiţiile unei creşteri economice de 0,5% România nu va avea cu ce să plătească majorarea de salarii din decembrie.

Primul aspect – creşterea economică estimată consensual de autorităţile române şi partenerii externi: FMI, BM, CE este de 1% pentru întreg anul 2012.

Al doilea aspect – dl. Videanu confundă programarea bugetară lipsă din timpul guvernării PDL cu situația de acum. Să-i aducem aminte că proiectul de buget pe 2012 a fost construit de guvernarea din care a făcut parte pe o proiecţie bugetară de creştere economică de 1,8-2,3% pentru 2012. Deci, ce să înţelegem, că acum PDL recunoaşte că a construit un buget pe date complet false, de 4 ori mai mari decât previzionează acum? Să înţelegem că recunosc greşeala de a nu fi luat în calculul indicatorilor macro pe 2012 refacerea salariilor bugetarilor, plata contribuţiilor sociale încasate ilegal de la pensionari, faptul că incertitudinile macroeconomice din Zona Euro continuă, efectele negative ale secetei şi ale zgomotului politic?

Îl putem asigura pe dl. Videanu că reîntregirea salariilor se va face. Chiar dacă ritmul de creştere economică va fi mai mic – ceea ce nu cred – există atâta spaţiu fiscal ce poate fi creat prin destructurarea reţelelor evazioniste încât se găsesc bani pentru a doua parte a reîntregirii salariilor. De altfel, primul ministru Ponta a anunţat public că 1,2 miliarde ron s-au încasat în plus la bugetul de stat numai în primul semestru, doar prin spargerea reţelei clientelare portocalii, reţea ce căpuşa bugetul de stat.

Al treilea aspect – este o formă de demagogie să vii acum şi să te vaiţi că România are ritmuri scăzute de creştere economică. Atunci vin şi eu şi întreb: care au fost soluţiile economice de stimulare a ofertei interne în perioada guvernării portocalii? Ce soluţii a aplicat dl. Videanu când era la guvernare pentru a opri căderea dramatică a dinamicii PIB-ului potenţial de la 4-5% în perioada precriză, la 2-2,5% începând cu 2009 până în prezent? Care au fost măsurile de stimulare a economiei reale promovate şi implementate în ultimii doi ani ai guvernării portocalii?

Știu mulţi oameni de afaceri care spun că ultimele măsuri anunţate de guvernul Ponta pentru stimularea sectorului privat constituie o gură importantă de oxigen pentru economia reală, reprezentând mai mult decât s-a făcut în ultimii 2 ani ai guvernării PDL. Mediul privat a primit bine stabilirea plăţii TVA la încasarea facturii pentru firmele cu cifra de afaceri mai mica de 500 mii euro cu condiția ca derularea decontarilor să se facă numai prin bănci. La fel şi scutirea de la plata penalităților pentru debitorii statului, pentru obligațiile de plată achitate în perioada 01.09.2012-31.12.2012 este salutată.

Al patrulea aspect. Da, dle Videanu, aveţi dreptate într-o privinţă. Ne este foarte greu să scoatem economia românească din cercul vicios în care ați introdus-o: măsuri de austeritate în mod exclusiv – căderea PIB potenţial şi distrugerea ofertei interne – creştere economică redusă – rată redusă de creştere a veniturilor bugetare (pe fondul reducerii ratei de ajustare pe cheltuieli) – neatingerea ţintei de deficit – noi măsuri de corecţie … Trebuie să căutăm spaţiu fiscal pentru a stimula sectorul privat şi crearea de locuri de muncă. Vă daţi seama cît de greu este să refaci cele 558.000 de locuri de muncă cu normă întreagă pierdute în perioada sept. 2008 – apr. 2012 cât aţi condus frâiele economiei româneşti?

Trebuie să mergem pe sârmă, să mixăm ajustarea fiscală pe termen mediu cu măsuri de relansare economică (dacă s-ar putea cu costuri bugetare cât mai mici şi efecte de multiplicare cât mai mari). Mai pe scurt, să adoptăm o politică fiscală pro creştere.

Anunțuri

Europa nu vrea să vadă ”debandada” de la Curtea Constituțională

23 August 2012

Îmi este foarte greu să le explic oamenilor care mă întreabă ce se întâmplă la Curtea Constituțională în aceste zile. Fiecare zi vine cu noi retractări sau comentarii contrari din partea membrilor acesteia. Nu știu care sunt motivele reale pentru care se petrec aceste lucruri: fie presiuni sau apartenențe politice, fie lipsă de profesionalism.

Este uimitor însă cum instituția supremă de decizie a României care ar trebui să inspire siguranța respectării legi și a drepturilor, încrederea deplină etc., a reușit să-și scadă credibilitatea aproape de zero în doar câteva săptămâni.

Și mai uimitor însă mi se pare pare faptul că organismele europene, diverși lideri europeni sau internaționali, nu manifestă nicio urmă de îngrijorare sau indignare după ce, să recunoaștem, poartă o mare vină a prelungirii crizei politice și, implicit, economice din România prin implicările mai mult sau mai puțin directe. De exemplu, m-a surprins declarația ambasadorului american la București care, foarte senin, a spus că decizia Curții este mai mult decât evidentă. Practic a închis ochii la tot ce se întâmplă în jur și a refuzat orice analiză care îl putea duce la alte concluzii.

Am spus la un moment dat că ar trebui să luăm în calcul desființarea Curții Constituționale sau, așa cum spunea și premierul, să încercăm o reorganizare/repoziționare a ei pentru a reuși să o facem din nou credibilă și să o ferim de orice joc politic.

Poate nu este cea mai bună propunere, dar îi provoc pe magistrați să vină cu alte soluții. Este incredibil cum, în aceste zile, judecătorii și procurorii au preferat să fie, mai degrabă, partinici politic decât să-și apere imaginea profesională și să lupte pentru menținerea separației puterilor în stat. Pentru că, abia acum, prin această criză, realizăm cât de lipsită de independență a ajuns justiția română. Cel mai grav lucru este însă faptul că se îndepărtează tot mai mult de apărarea intereselor și drepturilor oamenilor.

 

 

Concluziile vizitei FMI în România

15 August 2012

Vizita FMI în România a permis autorităţilor române confirmarea angajamentului pentru respectarea condiţionalităţilor macroeconomice fixate în cadrul acordului preventiv. Continuarea ajustării fiscale, cu preponderenţă pe partea ei calitativă, definirea unui nou model de dezvoltare, bazat pe creştere economică incluzivă şi tehnologie şi accelerarea reformelor structurale sunt pilonii principali ai strategiei economice a Guvernului Ponta.

Priorităţile discutate de autorităţile române cu FMI sunt cele care au intrat în dezbaterea internă, sunt cele pe care de multe ori le-am discutat aici, pe blog. Restructurarea companiilor de stat, pentru reducerea arieratelor şi a pierderilor acestora, creşterea absorbţiei fondurilor europene, îmbunătăţirea colectării şi reducerea evaziunii fiscale, dar şi prioritizarea investiţiilor publice sunt punctele principale cuprinse în Agenda economică ce trebuie urgent implementată în România.

Cu toate angajamentele rămase restante, consider că România poate continua, de o manieră fezabilă, dialogul cu creditorii internaţionali, contribuţie esenţială la menţinerea încrederii investitorilor internaţionali în economia românească.

Sigur, sunt câteva veşti proaste. Să le analizăm pe rând şi să vedem ce soluţii putem găsi pentru minimizarea efectelor negative ale acestor procese ce ne îngrijorează.

Prima îngrijorare este legată de revizuirea în sens negativ a prognozei de creştere economică. FMI a revizuit prognoza de creştere economică pentru acest an a ţării noastre, de la 1,5%, la 0,9%. Dat fiind că şi Guvernul a redus estimările de creştere, însă doar până la 1,2%, autorităţile şi Fondul au ajuns la un acord cu privire la o prognoză situată în jurul valorii de 1%.

Aceasta înseamnă un minus de aproximativ 0,15% din PIB, încasări la veniturile bugetare, deci o presiune mai mare pe atingerea ţintei de deficit. În opinia mea, soluţia de compensare ar fi continuarea luptei cu evaziunea fiscală, observându-se că simpla destructurare a unor reţele evazioniste în ultimele 3 luni şi jumătate a adus venituri suplimentare la bugetul de stat de 1 miliard RON. Totuşi, prognozele arată că pe termen mediu România poate obţine un ritm de creştere economică mediu annual de 3%.

A doua îngrijorare este legată de creşterea rapidă a inflaţiei în ultima lună. Chiar dacă inflaţia este de 3%, un nivel sustenabil pentru angajamentul dezinflaţionist al BNR, presiunile venite dinspre explozia preţurilor la produsele agricole şi a creşterilor de preţuri administrate vor amplifica impactul asupra inflaţiei şi al scăderii puterii de cumpărare a populaţiei. Una dintre soluţiile demne de luat în considerare aici era sustinerea măsurii privind o cotă redusă de TVA la producţia de cereale, pâine, carne proaspătă, lapte sşi legume-fructe proaspete (TVA 24%, din care 9% către buget şi 15% dedus producătorului). Am scris despre avantajele acestei măsuri în analiza anterioară pe blog.

A treia îngrijorare este legată de anunţata creştere a preţului la gazele naturale livrate populaţiei cu 5% şi a preţului gazelor naturale livrate firmelor cu 10%, de la 1 septembrie 2012. Este o măsură antamată de Guvernul Boc. Problema acum este definirea cât mai rapidă a consumatorului vulnerabil, în condiţiile în care statistica INS arată că peste 40% dintre gospodăriile din mediul urban au întârzieri mari la plata facturii iar 5,5 milioane români trăiesc sub pragul de sărăcie. Soluţia găsită de autorităţi – impunerea unei taxe pe veniturile excepţionale ale companiilor din energie, mi se pare raţională, în condiţiile în care va trebui finanţat un fond din care să se realizeze subvenţionarea consumatorilor definiţi ca fiind vulnerabili. Măsura va presupune şi presiuni inflaţioniste în condiţiile în care cheltuielile cu utilităţile au o pondere însemnată în coşul de consum.

A patra îngrijorare este cea legată de gradul redus de absorbţie al fondurilor europene. România iroseşte cea mai ieftină sursă de finanţare aflată la dispoziţia ei, nefolosind astfel oportunităţile de dezvoltare a infrastructurii şi capitalului uman prin utilizarea proiectelor finanţate din bani europeni. Soluţia ar fi adoptarea bunelor practici în domeniu oferite de exemplul Poloniei sau al Spaniei, externalizarea către firme private a managementului autorităţilor de management şi organismelor intermediare s.a.

A cincea îngrijorare este cea legată de arierate, problemă care persistă. Reducerea lentă a arieratelor atrage după sine necesitatea accelerării reformelor structurale în domeniile ce stimulează acest blocaj financiar. Soluţia constă în restructurarea companiilor de stat cu pierderi, eficientizarea lor şi în implementarea unor reforme inteligente mai ales în sectorul de sănătate.

Consider că România trebuie să continue consolidarea fiscală într-un mod inteligent şi pe termen mediu. Raţionalizarea cheltuielilor publice, îmbunătăţirea colectării şi reducerea evaziunii fiscale trebuie să genereze spaţiu fiscal pentru măsuri de stimulare a sectorului privat şi creare de locuri de muncă.  România trebuie să continue implementarea reformelor structurale în educaţie şi sănătate, concomitent cu creşterea finanţării acestor două domenii, strategice pentru viitorul economiei româneşti.

 

 

TVA 9% la alimente, o măsură reală de relansare economică

10 August 2012

Constat că delegaţia FMI aflată zilele acestea în România a respins propunerea privind reducerea TVA la 9% la alimente. Sau cred că este mai corect să spunem că a respins propunerea făcută de Ministerul Agriculturii, un proiect diferit de prevederea cu aceeaşi ţintă din Programul economic propus de PSD partenerilor de coaliţie.

Îmi bazez afirmaţia de mai sus pe două argumente. Primul  – intenţia adusă la cunoştinţa FMI de reducere a TVA la 9% la alimente, fără alte explicaţii, nu reprezintă proiectul iniţial. Formularea corectă era susținem o cotă redusă de TVA la producția de cereale, pâine, carne proaspătă, lapte și legume-fructe proaspete (TVA 24%, din care 9% către buget și 15% dedus producătorului) şi se regăseşte în Programul Economic al PSD de câţiva ani buni. În fapt, am propus acest proiect încă din 2010, având în vedere necesitatea stimulării ofertei interne şi a investiţiilor, într-o perioadă în care măsurile exclusive de austeritate implementate în România aveau un impact puternic negativ asupra potenţialului economiei româneşti.

Al doilea argument este legat de faptul că beneficiile proiectului iniţial trebuiau explicate în mod clar reprezentanţilor creditorilor internaţionali. Personal, am propus această măsură care există ca bună practică în Italia de mai mulţi ani. Există avantaje nete ale implementării măsurii care trebuiau aduse la cunoştinţa delegaţiei FMI. Beneficiile nete apar atât la nivel macroeconomic, cât şi la nivel microeconomic.

În primul rând, măsura reducerii TVA la 9%, dar cu 15% dedus producătorului ar fi reprezentat un puternic stimul pentru oferta agregată internă (creşterea PIB potenţial), dat fiind că acest indicator are o dinamică pozitivă mult mai redusă din cauza crizei. Să nu uităm că estimările privind creşterea PIB potenţial în România au scăzut la mai mult de jumătate, de la 3-4% medie în perioada 2006-2008 la 1,5-2% în perioada postcriză.

Al doilea beneficiu constă în reducerea volatilităţii contribuţiei agriculturii la formarea PIB – o ramură cu potenţial recunoscut ca fiind ridicat pentru creşterea economică a României.

Al treilea beneficiu este legat de mărirea investiţiilor în agricultură, modernizarea exploataţiilor agricole şi creşterea valorii adăugate aduse de pentru dezvoltarea mediului rural. Cred că ar trebui conştientizat că a lăsa 15% din cota întreagă de TVA pentru dezvoltare la producător înseamnă un tip de subvenţie condiţionată, adică aceşti bani erau canalizaţi (prin reglementare juridică) exclusiv pentru finanţarea achiziţiilor de utilaje agricole, seminţe certificate, alte inputuri pentru agricultură, investiţii în reţelele de irigaţii etc

Al patrulea beneficiu ţine de siguranţa aprovizionării cu produse agricole de calitate, româneşti, la preţuri ce nu ar mai fi crescut cu procente atât de mari. Când toată lumea vorbeşte de criză alimentară, de creşterea explozivă a preţurilor la alimente pe plan mondial, cred că ne puteam imuniza mult mai bine adoptând această măsură.

Nu în ultimul rând, un alt beneficiu net l-ar fi constituit creşterea veniturilor la buget pe termen mediu. Dacă pe termen scurt măsura ar putea provoca o pierdere de venituri la bugetul de stat (la scară mică), pe termen de câteva luni, impactul ar fi fost neutralizat, creşterea ulterioară a veniturilor la buget ca urmare a reducerii evaziunii fiscale endemice în domeniu fiind de netăgăduit (producătorii erau interesaţi să lucreze legal, cu facturi, pentru a  beneficia de ajutorul pentru dezvoltare).

Păcat. Poate ne mai gândim.