Arhivă pentru Februarie 2015

Cum gestionam sectorul energetic romanesc?

25 Februarie 2015

Înțeleg că actualii responsabili de evoluția sectorului energetic românesc se gândesc la modificarea reglementărilor care vizează domeniul producției de energie din surse regenerabile. Din păcate, abordarea este contrară tuturor principiilor după care a funcționat actualul Cabinet care guvernează din decembrie 2012 – asigurarea furnizării de energie, la costuri suportabile pentru consumatorii casnici și industriali.

Unul dintre obiectivele programului de guvernare este ,,protecția consumatorilor de energie”, nu profitul companiilor active în sectorul energiei din surse regenerabile! Am speranța că declarația privind dorința de a stimula profiturile unor companii va rămâne la stadiul de enunț pentru a nu avea efecte directe asupra pieței și asupra consumatorilor, adevărații contributori la profiturile unor companii ale căror investiții nu se reflectă la nivelul economiei!

Din păcate, principiul enunțat în prezent de actualul Ministru al Energiei – ,,investiţiile în energie regenerabilă să redevină profitabile” este incorect nu doar din perspectiva faptului că aceste investiții au fost și sunt în continuare profitabile.

Mai mult, acest nou principiu mă face să mă întreb pentru cine și cu ce costuri se trasează direcțiile de dezvoltare ale sectorului energetic românesc? Într-o perioadă în care discutăm despre greutățile cu care se confruntă producătorii de energie pe bază de cărbune – cei care asigură echilibrarea sistemului atunci când există dezechilibre generate de regenerabile, noi ne impunem să ajutăm un sector care ar trebui să funcționeze pe baza principiilor pieței!

Cred că ar fi mult mai util ca actualii decidenți să se ocupe cu adevărat de sectorul energetic românesc. Sunt câteva proiecte și probleme care necesită cu adevărat un efort cu beneficii directe pentru sistemul energetic, pentru economie și pentru consumatori:

  • Definirea unor măsuri pentru redresarea sectorului producției de energie pe bază de cărbune
  • Continuarea procedurilor pentru atragerea de investitori în proiectul modernizării minelor
  • Proiectul Unităților 3 și 4 de la Cernavodă
  • Proiectul CHEAP Tarnița-Lăpuștești
  • Dezvoltarea interconectărilor cu statele vecine
  • Crearea premiselor expasiunii companiilor românești pe piețele externe

Avem nevoie de energie regenerabilă, însă trebuie să existe acel echilibru între consumatorii casnici, investitori și industrie.  Nu putem ignora faptul că, la nivelul anului 2013, în România a fost realizat un consum final de energie din surse regenerabile de 23,2% faţă de obiectivul intermediar de 19,7%. Obiectivul naţional asumat pentru 2020 este ca 24% din consumul final de energie produsă la nivel naţional să fie din resurse regenerabile. La sfârșitul lunii august 2014, capacitățile de producere a energiei din surse regenerabile au ajuns la o putere instalată totală de 4.704 MW. În opinia mea, ar trebui să ne preocupăm de siguranța sistemului și de asigurarea interconexiunilor în vederea exportului de energie!

Trebuie să privim dincolo de regenerabile pentru că România se bazează pe un mix energetic complex care are nevoie de aceeași susținere. Mai mult, trebuie să gândim la nivel macro și să nu uităm că prețul energiei influențează în mod direct competitivitatea industriei. În plus, de existenţa industriei depind elemente importante pentru sectorul socio-economic: locuri de muncă, investiţii în economia locală, venituri la bugetul de stat.

Am avut, împreună cu Premierul Victor Ponta, o perioadă dificilă până la momentul în care am reușit să implementăm măsurile adecvate pentru păstrarea unor costuri suportabile la energie pentru consumatorii casnici, precum și pentru menținerea competitivității principalelor sectoare economice mari consumatoare de energie. Este important să fim consecvenți și să păstrăm continuitatea deciziilor în beneficiul românilor!

Anunțuri

Strategia energetica. Punct si de la capat!

19 Februarie 2015

Observ că a reapărut în spațiul public ideea dezvoltării Strategiei energetice naționale pe baza expertizei unui consultant. Sper ca această inițiativă, pe care am încercat să o implementez în 2013, când eram Ministru delegat pentru Energie, să fie dusă până la capăt.

Este importantă expertiza unui consultant independent, cu experiență internațională, care să valideze câteva scenarii de lucru pe baza unor direcții clare, trasate de responsabilii cu gestionarea acestui sistem. Când spun direcții clare, mă refer în special la modul în care alege România să se poziționeze în actualul context geopolitic. Cu siguranță, nu putem ignora faptul că energia a devenit un element cheie de negociere. Ar fi o pierdere extraordinară dacă România nu și-ar valorifica potențialul în acest sector, având un mix energetic complex – hidro, nuclear, gaz, cărbune, regenerabile. Acestea sunt punctele de la care plecăm.

Următorul nivel este cel al direcțiilor pe care vrem să ne dezvoltăm, luând în considerare și țintele asumate la nivel european din perspectiva obiectivului decarbonizării. Cheia este reprezentată de investiții în proiecte strategice ce pot genera inclusiv revitalizarea industriei românești. Proiectul Unităților 3 și 4 de la Cernavodă, proiectul Hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Tarnița-Lăpuștești, modernizarea minelor – sunt proiecte pe care le-am promovat și am speranța că vor fi continuate pentru că sunt vitale pentru viitorul sectorului energetic românesc.

Am lăsat ca punct separat valorificarea rezervelor de gaz din Marea Neagră, rezerve care ne pot valida ca hub energetic regional.Un material dezvoltat de Euronews, în decembrie anul trecut, puncta acest avantaj al României, contextualizând subiectul raportat la faptul că Europa depinde de sursa de aprovizionare din Rusia. România depinde în proporție de doar 15% de această sursă de aprovizionare, fapt care ne conferă un avantaj. Depinde de noi cum ne jucăm această șansă.

Cred că este nevoie de predictibilitate, lucru care a lipsit anul trecut la nivelul Departamentului pentru Energie, unde s-a blocat proiectul licitației pentru strategia energetică, fără o motivație anume. Sper ca anul acesta să avem aceasta strategie pentru sectorul energetic care să fie corelată cu planificarea pentru zona industrială, respectiv cu planurile de afaceri ale companiilor românești la nivel regional. Investițiile, expansiunea și exporturile de energie pot consolida poziția României în regiune.

Masurile pentru energia pe baza de carbune trebuie continuate

11 Februarie 2015

Dupa cum se stie delegatia FMI a cerut Guvernului luarea unor măsuri de eficientizare a unor companii din domeniul energiei, dar si de închidere a unor unități din același domeniu, respectiv Complexul Energetic Hunedoara si Complexul Energetic Oltenia. Pana aici nimic nou pentru ca, încă din anul 2013, FMI indica luarea unor măsuri de eficientizare a acestor unități. In acest sens am luat, atunci, următoarele decizii: – am scos la licitație modernizarea celor patru mine din CE Hunedora; am scos la licitație modernizarea grupului 4 si investiția in procesul de desulfurare; am luat măsuri de îmbunătătire a managementului.

La CE Oltenia am lăsat proiecte pentru o noua investiție la Rovinari, împreună cu parteneri chinezi; semnarea contractului de finanțare cu BERD pentru modernizarea termocentralei Turceni; am propus crearea unei noi societăți prin reorganizare RAAN Drobeta Turnu Severin si anume, unirea minei Halanga cu partea termo din aceasta; unirea minelor de la Berbesti Vâlcea cu CET Govora (deși s-a aprobat actul normativ, nici pana in prezent nu s-a făcut predarea – primirea ),  s-au luat măsuri de recuperarea creantelor si de reducerea cheltuielilor etc.

Aceste măsuri  permit o relansare a celor doua complexe, care prin investitii si prin reorganizare pot sa intre pe piața de energie. Va fi foarte greu ca CEOltenia sa păstreze cei aproximativ 17000 de angajați fără a se lua măsurile de restructurare si reorganizare. Si aici, si la Hunedoara un rol important îl au si sindicatele care vor trebui sa constientizeze ca pastrarea locurilor de munca nu se face prin presiune salarială si de drepturi suplimentare care nu pot fi satisfacute de management. Aceasta presiune duce la falimentarea celor doua unități.

Desigur ca anul 2014 a fost un an când, pentru acest domeniu al carbunelui nu a existat un interes major al Departamentului pentru Energie, iar costul îl plătim acum. Spun aceasta pentru ca, dacă luam măsurile pe care le-am început in 2013, astăzi nu ajungem in aceasta situație. Sper ca acum, in ceasul al doisprezecelea, managementul acestor unități sa se apuce serios de investiții, restructurare si modernizare. Altfel cele doua complexe nu au niciun viitor. Primul Ministru a făcut acum ceea ce trebuie prin neacceptarea propunerilor Fondului, dar, ca politica de viitor, este necesar sa vedem unde ne îndreptam cu energia pe baza de cărbune. Era nevoie de strategia începută de mine si îngropata de predecesorul meu.

Sa auzim de bine!