Arhivă pentru Ianuarie 2012

FMI face politică… în stil PD-L

31 Ianuarie 2012

O misiune comună a Fondului Monetar Internațional, Comisiei Europene și Băncii Mondiale se află în această perioadă în țară pentru a evalua modul în care a funcționat acordul cu România.

Tot în aceste zile, liderii PD-L s-au întrecut în declarații politice prin care anunță că vor crește salariile și pensiile din aprilie. Această declarație populistă face parte din seria încercărilor PD-L de a se regrupa după protestele din stradă. Și putem vedea cu toții acțiunile de distragere a atenției (rechemarea lui Arafat la minister, premierul Boc servind ceai sinistraților, redeschiderea cazului Adrian Năstase etc.)

Sunt convins însă că nimeni nu-l poate crede pe Frunzăverde când anunță că PD-L ”l-a mandatat” pe premierul Boc să negociere cu FMI mărirea pensiilor și salariilor. Nici măcar colegii lui de partid! Ca urmare, Sulfina Barbu s-a arătat sceptică.

Este și normal în condițiile în care FMI estima, în toamna trecută, o creștere economică de 1,9-2%, iar pentru anul acesta estimarea a scăzut la 1,3-1,5%. În plus, în ultima scrisoare de intenție s-a stabilit ca salariile și pensiile să rămână înghețate.

Cu toate acestea, în tot haosul declarațiilor populiste lansate ieri de PD-L, FMI, prin vocea lui Jeffrey Franks, a decis să nu clarifice lucrurile și să facă puțină politică. Întrebat dacă este posibilă o creștere chiar și cu 5% a salariilor, Franks s-a lansat în teorii metaforice din care se înțelege că dacă am aveam bani, am putea face asta, dacă nu, nu.

Dar România nu are bani! Și FMI recunoaște. Recunoaște și președintele Traian Băsescu care în ultimul discurs a spus că va fi mult mai greu în cea de-a doua parte a anului 2012, pentru România și pentru toată Europa.
Îngrijorat de faptul că investițiile străine vor scădea dramatic, Traian Băsescu și Emil Boc au realizat că una din soluții pentru țara noastră o reprezintă relansarea IMM-urilor.

În 2009, am spus că, sprijinite, IMM-urile pot fi cea mai bună unealtă anticriză a unui guvern întrucât sunt flexibile, se adaptează ușor, creează locuri de muncă etc.
Ce a făcut guvernul Boc? Nimic sau, cel puțin, nimic bun. Ce a făcut FMI? Nimic sau, cel puțin, nimic eficient pentru IMM-urile din România.

Creditarea a rămas blocată. S-a încercat ceva prin cardul Kogălniceanu dar, aplicat în stilul românesc birocratic, rezultatele sunt ridicole. Accesarea fondurilor europene durează tot peste jumătate de an etc. Aceeași lipsă de interes și pentru posibile facilități oferite la angajare. Guvernul și președintele se comportă ca și cum abia acum realizează că România are nevoie de locuri de muncă.

Sper că, de data aceasta, guvernul și președintele vor negocia serios cu FMI și vor lua măsuri reale pentru IMM-uri și pentru întreaga economie românească, măsuri care să producă efecte de multiplicare și să nu se limiteze doar la tăieri.

Anunțuri

Apel la solidaritate

24 Ianuarie 2012

În fiecare zi, de aproape două săptămâni, românii din toată țara s-au unit. Și-au unit vocile și cer să le fie respectate drepturile de cetățeni ai României.

Azi, pe 24 ianuarie, vă propun să lăsăm la o parte orice afiliere politică și chiar profesională și să fim solidari în obiectivul nostru comun – o viață mai bună pentru majoritatea românilor.

Haideți să ne dăm mâna pentru România Unită! Împreună trebuie să facem în așa fel încât fiecare glas, fiecare problemă a oamenilor să se audă. Aceasta este democrația.

Am văzut cu toții cum guvernul Boc și președintele Traian Băsescu și-au pus mâinile la ochi și și-au astupat urechile. Degeaba! Oricât au încercat acești oameni, îmbătați de putere, să dezbine românii, nu au reușit. Guvernanții actuali trebuie să înțeleagă faptul că sunt reprezentanții cetățenilor care, azi, nu-i mai vor. Puterea nu este nici a guvernului Boc, nici a președintelui și nici a Opoziției, este a românilor.

Plecând de aici aș dori să fac o serie de clarificări legat de poziția Opoziției în această perioadă.
Opoziția nu pretinde să plece PD-L și să vină USL. Încă de la formarea Uniunii, am spus foarte limpede că este în puterea românilor de a ne aduce la guvernare, prin vot. Tocmai pentru a demonstra acest lucru, mulți dintre colegii mei au participat la proteste fără a se legitima politic.

Prin toate acțiunile noastre am încercat să ”forțăm” guvernul Boc să mențină drumul democrației în România și să păstreze dialogul cu toți reprezentanții societății. Uneori am reușit să facem acest lucru, alteori nu. Protestele românilor le-au demonstrat guvernanților că nu mai poate fi tolerat tipul acesta de ”dictatură portocalie”. Indirect, aceste manifestări au crescut și puterea Opoziției.

De aceea, cred că trebuie să continuăm eforturile noastre de a bloca acțiunile guvernului împotriva propriilor cetățeni. Ar fi o ipocrizie să vă spun că, dacă vor veni la guvernare reprezentanții Opoziției sau, pur și simplu specialiști independenți, toate problemele vor dispărea. Ceea ce vă pot spune este că deciziile sociale și economice vor fi orientate către cetățeni și nu împotriva lor.

În aceste zile, românii au înțeles că puterea este a fiecăruia și cu cât sunt mai uniți, cu atât sunt mai puternici.

Fac un apel către toți prietenii mei, politicieni sau nu, către brașoveni, către ieșeni, către bucureșteni, către toți românii – să fie uniți! Istoria ne-a demonstrat că solidaritatea este cel mai de preț lucru al unei națiuni.

Domnule președinte, de ce nu vă întoarceți la popor?

17 Ianuarie 2012

Românii protestează. PD-L și Traian Băsescu nu aud, nu văd, nu vorbesc. Românii își cer drepturile.
Oamenii care ies de patru zile în stradă au vrut să-le demonstreze președintelui și PD-L-ului că România este ”o țară a pensionarilor, o țară a tinerilor, o țară a mămicilor”, iar drepturile acestora trebuie respectate de guvernanți.

Mă bucur că românii nu și-au pierdut speranța și au conștientizat că pot fi parte a soluției. Mă bucur că și-au dat seama că au tot dreptul să-i tragă la răspundere pe cei pe care i-au ales.

Din păcate, în România protestul a ajuns să fie singura formă prin care oamenii îşi pot revendica dreptul de a fi parte a procesului decizional, proces din care au fost excluși în ultimii ani când doar li s-a comunicat ce li se pregătește.

Mă uimește însă modul în care președintele Traian Băsescu și PD-L înțeleg să reacționeze la ce se întâmplă în majoritatea orașelor din țară. Nu sunt surprins de faptul că se ascund și nu au curajul dialogului, sunt stupefiat că atunci când vorbesc o fac cu maximă aroganță și tupeu. Paradoxurile puterii au atins cote maxime: premierul Boc ”se face că lucrează” și nu are timp de protestanți, ministrul de externe (culmea diplomației!) invocă proteste false cu oameni manipulați și, evident, dă vina pe opoziție. Despre restul comentariilor membrilor PD-L, să nu mai vorbim.

Este o eroare să creadă cineva că opoziția își dorește amplificarea în mod negativ a acestor mișcări sociale. Opoziția empatizează cu ceea ce se întâmplă azi în stradă. Noi nu cere să plece PD-L pentru că vrem să ajungem noi la guvernare. Noi cerem alegeri anticipate în urma cărora poporul să decidă cine poate să gestioneze cel mai bine situația socială și economică a României de azi. 2012 va fi un an extrem de greu și țara are nevoie de un guvern, legitimat de români, în care să creadă. Acest lucru poate avea reacții pozitive în lanț, mai ales pe plan economic (mai mulți investitori, mai multe locuri de muncă).

În opinia mea, cu cât va înțelege mai târziu guvernul Boc că trebuie să plece, cu atât vor dura mai mult protestele și cu atât mai mult se va agrava situația României.

Regret că, în toți acești ani, președintele și conducerea PD-L au încercat să distrugă sistematic orice reper moral, orice lider de opinie care nu s-a aliniat politicii duse de ei (fie că vorbim de sindicate, de intelectuali, de medici sau de pensionari ori mămici).

Și ca toată lumea, mă întreb de ce președintele Băsescu care a câștigat majoritatea bătăliilor electorale fiind aproape de ”popor”, azi îi întoarce spatele. Traian Băsescu promitea, în mijlocul mulțimii, că se va întâlni cu poporul ori de câte ori acesta va vrea să discute despre guvernare. Poporul este în stradă, de câteva zile, dorind exact acest lucru, să discute despre guvernare!

Deci, domnule Președinte…când vă întoarceți la popor?

Legea sănătății – mai multe oportunități pentru privați decât pentru pacienți

13 Ianuarie 2012

Legea sănătății completează șirul legilor ”asumate”, într-un fel sau altul de către guvernul Boc. Ca majoritatea deciziilor acestei puteri, legea sănătății este o lege impusă și nu rezultat al dezbaterii publice. Președinția și Guvernul încearcă, și de data aceasta, să evite Parlamentul, Opoziția, comunitatea medicală, societatea civilă etc. și să adopte o lege care, în forma actuală, nu are cum să fie în beneficiul pacienților.

După debandada produsă anul trecut prin închiderea spitalelor, anul acesta se continuă greșelile în sistemul sanitar.
Din aparițiile de până acum ale diverșilor guvernanți este clar că la mijloc sunt mai multe interese politice. Președintele susține un acces mai mare al privaților în sistemul public de sănătate. Și nu ar fi un lucru rău acesta dacă s-ar stabili anumite reguli din care cel mai avantajat să iasă pacientul. Pe de altă parte UDMR, declară zilnic că nu este gata să sprijine formarea unei grupări a ”băieților deștepți” în sănătate.
Ministrul Sănătății, cel care ar trebui să fie cel mai implicat, are o atitudine vădit încurcată și ar vrea să ”împace și capra și varza”, anunțând deschiderea dezbaterilor cu toți jucătorii implicați. Își găsește totuși timp să-l demită pe dr. Ciuhodaru, abia numit consilier onorific. Cel mai probabil însă, în perioada de așa-zise dezbateri publice, partidele vor încerca să-și rezolve problemele iscate între ele.

Aș dori să atrag atenția asupra câtorva aspecte care nu au fost foarte exact lămurite de inițiatorii acestei legi și care pot avea efecte pe termen lung asupra oamenilor.
În primul rând, nu este stabilit un standard de cost precis pentru pachetul de servicii medicale. Nu sunt stabilite exact tipurile de servicii și în ce fel vor beneficia de ele pacienții. Lipsesc detalii importante despre pachetul de bază de care ar trebui să se bucure toți românii, indiferent de cuantumul contribuțiilor sociale.
Cum spuneam și mai sus, o altă problemă este stabilirea unui cadru exact în care vor acționa companiile private și ce fel de reponsabilități vor avea, care sunt serviciile pe care sunt obligate să le ofere etc. Pentru că bătălia companiilor private de asigurare pentru cele câteva miliarde de euro va fi extrem de dură și va duce negreșit la creșterea prețului polițelor de asigurare.

USL se opune vehement adoptării legii în această formă și va face tot posibilul pentru a convinge guvernul că această încercare de reformă poate fi începutul dezastrului pentru sistemul medical românesc și așa extrem de șubrezit în ultimii ani. Dacă recapitulez tot ce s-a întâmplat până acum: plecarea medicilor din țară, închiderea spitalelor, certurile dintre Casă și spitale etc., nu cred că autoritățile sunt pregătite pentru privatizarea serviciilor medicale într-un mod atât de complex. Cred că acest proces ar trebui să fie unul treptat și foarte bine controlat pentru ca românii să se simtă în siguranță.

În final, aș vrea să ridic și câteva întrebări, retorice evident, pentru că nu mă aștept să primesc un răspuns. Ar trebui să ne ridicăm semne de întrebare pentru că, în an electoral, președintele Traian Băsescu și guvernul susțin pe față privatizarea masivă a unor domenii (vezi cazul Roșia Montană)? De ce nu s-a făcut nimic până acum? De ce am așteptat să vină FMI sau să ne preseze companiile private?
În tot acest context, nu ai cum să nu te întrebi cât la sută reprezintă interese politice și cât preocupare reală pentru români din partea actualei puteri.