Arhivă pentru Octombrie 2013

Energia regenerabila – lectia germana

11 Octombrie 2013

În ultimele luni, în contextul local, am amintit de câteva ori că va fi interesant de privit cum va fi definită politica Germaniei îndomeniul energiei, dupămomentul alegerilor. Alegerile au trecut, Angela Merkel a câștigat și este în postura de a alege direcția în care va merge. Acest lucru depinde de partenerul pe care îl va coopta în formarea coaliției de guvernare – social-democrații (SPD) sau Partidul Verzilor. Alegerea va fi interesantă atât din punct de vedere politic, cât și din perspectiva potențialelo revoluții ale politicilor energetice.

În acest moment, ,,Energiewende”, ambițiosul plan al Germaniei privind energia include energia regenerabilă drept componentă majoră, fapt care se traduce în costuri ridicate pentru consumatorii germani, aceștia având de achitat aproximativ 20 de miliarde de Euro/an în contul energiei verzi. Marea provocare, pentru orice țară – nu doar pentru Germania, este găsirea acelui echilibru care să permită dezvoltarea masivă a sectorului energiei din surse regenerabile, menținând competitivitatea industriei.

Cu ce se confruntă Germania înacest moment?

  • O piață distorsionată de expansiunea surselor de energie regenerabilă, expasiune datorată subvențiilor generoase oferite prin sistemul de prețuri fixe (feed-in tariffs).
  • Creșterea prețurilor pentru consumatorii casnici șI industriali.
  • Necesitatea investițiilor în infrastructura încă neadaptată fluxului fluctuant de energie generată de sursele regenerabile.
  • Închiderea centralelor care funcționează pe gaz – deși sunt eficiente, acestea nu sunt competitive în comparație cu regenerabilele.

Această situație o regăsim și în alte state europene, fapt pentru care îmi mențin opinia conform căreia consider necesară energia din surse regenerabile, însă într-un sistem echilibrat, în care celelalte surse de energie pot concura pornind de la aceleași date. Dacă ne uităm la statistici, România este în grupul țărilor care și-au îndeplinit obligațiile asumate. Spre exemplu, datele European Environment Agency arată că, în 2011, 14 state membre – Bulgaria, Germania, Estonia, Finlanda, Grecia, Ungaria, Italia, Lituania, Luxemburg, România, Slovacia, Slovenia, Spania și Suedia, precum și Norvegia, și-au îndeplinit sau și-au depășit traiectoriile orientative asumate la nivel european.

În ceea ce privește Germania, sunt câteva aspecte de luat în seama:

  • Dorința Angelei Merkel de a merge mai departe cu planul ambițios de a genera, până în 2050, până la 80% din electricitatea țării din surse regenerabile.
  •  Fezabilitatea menținerii acestui plan, ținând cont de: actualele condițiie conomice – criza economică și impactul schemelor suport pentru sprijinirea producerii de energie din surse regenerabile asupra consumatorilor casnici și industriali; competitivitatea industriei germane, raportat la noile realități înregistrate la nivel global.
  • Structura viitoarei coaliții de guvernare

Cu siguranță, SPD poate fi un partener cooperant în ceea ce privește micșorarea subvențiilor pentru energia regenerabilă, în timp ce Partidul Verzilor s-ar situa la polul opus datorită politicii constante de promovare a energiei din surse regenerabile. Astfel, alegerea partenerului de guvernare va da un semnal în ceea ce privește viitorul politicii energetice germane.

 

Anunțuri

Rolul politicilor energetice din Romania pe piata europeana – tema discutiei cu comisarul european Oettinger

4 Octombrie 2013

Cel de-al treilea pachet legislativ privind piaţa internă de energie este cu siguranță un subiect important pe agenda publică europeană, în principal datorită impactului asupra sistemelor energetice naționale, respectiv asupra modului în care autoritățile din statele membre vor reuși să implementeze aceste politici astfel încât să fie funcționale din punct de vedere al integrării regionale.

Aceasta a fost una dintre temele abordate în cadrul întâlnirii de lucru pe care am avut-o la Bruxelles, pe 2 octombrie, cu Gunther Oettinger, Comisarul European pentru Energie. Pentru că suntem în proces de elaborare a Ordonanței de urgență care urmează să modifice Legea Energiei 123/2012, am agreat ca în următoarea perioadă o delegație a DG Energy să vină la București pentru a discuta cu specialiștii români măsurile care vizează regimul de unbundling. În acest fel, facem demersurile necesare pentru ca OUG aflată în lucru să răspundă cerințelor legislației europene, respectiv să soluționeze aspectele aflate în prezent pe rolul Curţii Europene de Justiţie.

Ce este de fapt acest pachet legislativ?

Pachetul cuprinde două directive care trebuiau transpuse de către statele membre până la data de 3 martie 2011:

  • Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE
  • Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE

Alinierea legislației reprezintă un proces elaborat datorită particularităților locale care trebuie avute în vedere în demersul transpunerii prevederilor directivelor europene.

Celelalte subiecte aflate pe agenda de discuții de la Bruxelles au inclus: reglementările din domeniul surselor de energie regenerabilă, securitatea energetică, potențialele scheme suport pentru consumatorii industriali.

Am reiterat faptul că suntem printre țările aflate în grafic atunci când vorbim despre țintele asumate pentu 2020 – pondere de 23,6%, înregistrată în 2010, comparativ cu ținta de 24% asumată pentru 2020.  În același timp, l-am informat pe Comisarul European cu privire la intenția României de a identifica o schemă de sprijin pentru consumatorii industriali. După ce vom analiza diferitele scenarii de lucru, vom notifica Comisia cu privire la detaliile variantei alese, urmând ca ca autoritățile europene să se pronunțe asupra potențialei implementări a măsurii propuse.

În ceea ce privește securitatea energetică, am amintit despre opțiunea strategică pe care România o are prin zăcămintele de gaze naturale din Marea Neagră, aceste resurse reprezentând o opțiune pentru creşterea independenţei energetice a ţării noastre. Îmi place să cred că putem deveni acel pol energetic regional despre care menționez încă de la preluarea mandatului de Ministru și spun acest lucru datorită unei viziuni extinse în ceea ce privește opțiunile energetice. Eu văd resursele în strânsă legătură cu o rețea, rețea în care unele dintre cele mai puternice companii românești – Romgaz și Transgaz, pot juca un rol crucial. Trio-ul pe care putem miza în atingerea obiectivului privind independența energetică este structurat pe aceste coordonate strategice: explorare – exploatarea resurselor – transport. Transgaz și Romgaz au capacitatea necesară de a asigura infrastructura pentru valorificarea rezervelor din Marea Neagră, astfel încât să  vorbim despre valorificarea resurselor naționale în beneficiul economiei locale.

Vom continua să fim atenți la ceea ce se întâmplă în spațiul european, astfel încât să putem răspunde în timp real cerințelor UE, având în același timp un punct de vedere argumentat atunci când este vorba despre specificul pieței românești.