De ce nu funcționează Cardul Kogalniceanu?

Am fost întrebat de mai mulți mici întreprinzători din Brașov, dar și din alte orașe din țară în care am fost, de ce nu merge Cardul Kogălniceanu. Dacă ar fi să fiu răutăcios, aș spune pentru că este făcut de guvernul Boc care nu știe decât să oprească, să reducă sau să taie. Preocupările actualei puteri nu vizează niciodată lucruri care să funcționeze și să creeze reacții în lanț, pozitive pentru economie.

Am mai făcut acum câteva luni o scurtă comparație a sistemului Kogălniceanu cu binecunoscutul sistem unguresc, Széchenyi, după care s-a inspirat guvernul Boc. Aș vrea să reiau analiza și să punctez câteva fisuri ale Cardului Kogălniceanu care îl fac nefiabil.

În primul rând, valoarea creditului:
• În România, linia de credit (mai exact, de microcredit) este în valoare maximă de 125.000 RON (cca. 30.000 euro)/ IMM/ an.
• În Ungaria, creditul de tip revolving presupune un card atașat și limita de creditare în patru trepte pornind de la 1 milion HUF (cca. 4.000 euro) până la 25 milioane HUF (cca. 100.000 euro)/ IMM/ an.

În al doilea rând, modul în care pot fi folosiți banii:
Cardul Kogălniceanu, sumele trase din linia de credit pot fi utilizate numai pentru:
• plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;
• cheltuieli privind aprovizionarea, productia, desfacerea;
• cheltuieli privind executarea de lucrari și/ sau prestarea de servicii;
• cheltuieli privind constituirea, prelucrarea, valorificarea stocurilor;
• alte tipuri de cheltuieli necesare desfășurării activității curente;
• cheltuieli cu salariile și asimilatele acestora;
• alte costuri de operare.

Cardul Széchenyi, clienții pot folosi, în mod neîngrădit, banii din credit pentru a face diverse plăți, cu excepția unui număr restrâns de activități nominalizate de Comisia Europeană.

Cardul Széchenyi oferă o serie de beneficii:
• este disponibil pentru o gamă largă de IMM-uri, cărora le satisface nevoile individuale de finanțare pe termen scurt;
• este oferit într-un timp extrem de scurt: circa două săptămâni;
• beneficiază de cea mai scăzută rată a dobânzii şi de cel mai mic nivel al costurilor de pe piaţa creditului;
• este oferit clienților printr-un serviciu de tip door-to-door;
• prin sistemul special de cooperare, acceptă şi ia în considerare toate aspectele şi interesele părților implicate (stakeholders);
• are durata de 1 an, cu posibilitatea prelungirii până la 3 ani;
• are posibilitatea creşterii volumului și/sau a duratei creditului;
• este un card bancar valabil pentru titular și, respectiv, pentru partenerii acestuia, având acceptare internaţională la plată;
• clientul are obligaţia de rambursare trimestrială a sumelor trase.
• Cardul Széchenyi a devenit un adevărat brand financiar pe piața maghiară de profil, astfel încât IMM-urile deținătoare ale acestui card constituie, practic, un club select al beneficiarilor de bonitate financiar-bancară și fiscală.

Schema de funcționare

În România,
Presupune implicarea a cel puțin 5 instituții publice și necesită parcurgerea a minimum 12 pași procedurali. Lista documentelor standard necesare pentru contractarea liniei de credit cuprinde cel puțin 7 documente juridice și 6 de natură financiar-contabilă. Rolul central revine băncilor care acordă, sau nu, liniile de credit.
În cadrul Cardului Kogălniceanu, AIPPIMM are un rol relativ restrâns, birocratic:
• înregistrarea IMM-urilor aplicante;
• confirmarea celor eligibile în Cardul Kogălniceanu;
• ținerea evidenței celor care au achitat cota parte din dobânda la creditul tras;
• efectuarea plății lunare a subvenției de dobândă.
• AIPPIMM este o instituție publică, subordonată MECMA, finanțată integral de la bugetul statului.

În Ungaria,
Schema de funcționare este foarte simplă și funcțională, redusă la strictul necesar: cel mult 3 instituții publice implicate și necesită maximum 6 pași procedurali. Rolul central revine KA-VOSZ, care operează un sofisticat sistem informatic aferent Cardului Széchenyi și, totodată, deservește o întreagă rețea națională de IMM/PFA beneficiare ale Cardului Széchenyi, intermediind în relația acestora cu băncile afiliate. KA-VOSZ funcționează exclusiv pe baza încasării unui comision anual de administrare a SC, perceput IMM-urilor beneficiare.

Și, pentru că nu putem renunța la birocrație, criteriile de eligibilitate ne omoară:
IMM-urile aplicante care îndeplinesc cumulativ următoarele cerințe sunt declarate eligibile d.p.v. al Cardul Kogălniceanu, la data aprobării creditului:
• nu se află în dificultate în sensul Liniilor directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate, publicate în JO al UE nr. C 244/2 din 1 octombrie 2004;
• în cazul în care au fost emise decizii de recuperare a ajutorului de stat împotriva lor, acestea au fost deja executate, creanţele fiind integral recuperate;
• nu se află în litigiu, în calitate de pârâte, cu MFP, MECMA şi băncile partenere;
• sumele ajutoarelor de minimis de care au beneficiat într-o perioadă de 3 ani fiscali (2 ani fiscali anteriori plus anul curent), nu depăşesc, echivalentul în lei, a 200.000 euro sau a 100.000 euro pentru transportul rutier;
• nu figurează cu credite restante, în baza de date a CRB;
• nu figurează cu incidente majore, cu cecuri şi bilete la ordin, în ultimele 12 luni, în baza de date a CIP;
• nu s-a instituit procedura judiciară a insolvenţei;
• prezintă băncii partenere garanţii colaterale pentru cel puţin 40% din valoarea liniei de credit;
au minim 2 ani consecutivi de activitate în domeniul în care îşi desfaşoară activitatea.

Ungurii, mult mai practici, au impus doar:
Clienții IMM/ PFA care participă la programul Cardul Széchenyi să fie:
• membri ai VOSZ și/sau ai MKIK;
• întreprinderi cu vechime de minimum 1 an;
• să nu se afle pe lista neagră (black list) a datornicilor la stat.

Și, în opinia mea, lucrul cel mai important lucru care este greșit la noi – Cardul Kogălniceanu este un program național inițiat și derulat exclusiv de instituțiile statului și bănci, pe când Cardul Széchenyi este un program național elaborat și implementat cu succes, printr-un parteneriat-public privat.

Așadar, așa cum a fost întocmit, Cardul Kogălniceanu nu are nici un fel de legătură cu programul Széchenyi, deși încearcă să rezolve același tip de problemă – finanțarea IMM-urilor pe termen scurt.

Rezultatele Cardului Kogalniceanu? La limita cea mai de jos. Din aproape 3.000 de IMM-uri care au aplicat la program (până în prima jumătate a lunii noiembrie 2011), AIPPIMM a analizat circa 2.000 de dosare, iar băncile partenere au deschis 15 linii de credit. În ritmul acesta, nici măcar întreprinzătorii dintr-o comună nu au fost sprijiniți.

În ritmul acesta, nu putem trage decât o singură concluzie – Cardul Kogălniceanu a fost înființat doar din motive populiste, pentru ca guvernul Boc să bifeze o pseudomăsură anticriză.

Explore posts in the same categories: Economie

Etichete: card IMM, Card Szecsenyi, cardul Kogalniceanu, Cardul Széchenyi, criza economica, guvernare Boc, IMM-uri, masuri anticriza

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.