Posted tagged ‘IMM-uri’

Despre impozitul forfetar… din nou

9 septembrie 2015

În ultima perioadă, tot mai mulţi oameni de afaceri discută despre introducerea impozitului forfetar. Fără falsă modestie, am fost primul în România care a încercat să introducă acest tip de impozit, pe activitate, considerat a fi un element de creştere economică.

Acest lucru se întâmpla în anul 2009 şi, pentru cei care doresc să verifice, le recomand programul de guvernare PSD-PDL. Atunci însă nu s-a acceptat introducerea acestui impozit pe tip de activitate, ci s-a introdus un tip de impozit pe cifra de afaceri a tuturor companiilor. De aici au venit toate nemulţumirile oamenilor de afaceri iar, eu am primit porţia de critică aferentă, deşi ideea mea a fost alta şi în programul de guvernare măsura era conform propunerii mele.

Iată că a revenit în discuţie acest tip de impozit şi cred că trebuie să ne aplecăm asupra lui cu toată seriozitatea. Sunt pentru introducerea acestui tip de impozit în turism şi alimentaţie publică, servicii, activităţi liberale precum: avocatură, arhitectură, notariat etc. Acest tip de impozit dă posibilitatea statului să încaseze mai mulţi bani la buget, să reducă birocraţia, să reducă intensitatea controalelor, să avem un mediu mult mai prietenos cu antreprenorii etc.

Există şi un dezavantaj, şi anume administrarea acestui tip de impozit, care va crea multe probleme sistemului dar, odată introdus, acesta va aduce mai multe avantaje decât dezavantaje. Important este să se stabilească tipurile de activitate la care se aplică acest impozit  şi cuantumul acestuia pe fiecare tip de activitate.

Era bine dacă se lua în considerare acest tip de impozit odată cu legiferarea noului cod fiscal, dar niciodată nu este prea târziu.

Sistemul fiscal din Romania stimulează evaziunea fiscala

29 februarie 2012

Am citit zilele trecute o declarație a d-lui Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României, care, în puține cuvinte, exprima titlul de mai sus. Desigur ca mi-am amintit de zecile de articole scrise de mine pe aceasta tema și care, din păcate, nu au avut niciun efect asupra guvernanților.

România are un cod fiscal depășit, stufos, anacronic fata de realitățile economice actuale. Am în fata „nomenclatorul obligațiilor de plata la bugetul de stat”, care cuprinde 62 de poziții cu impozite care mai de care mai năstrușnice. De asemenea, mă uit la taxele aferente bugetului de asigurări sociale și am sa le enumera, ca exemplu, pe cele mai importante:
– CAS angajator – 20,8%
– CAS angajat – 10,5%
– contribuția șomaj angajator- 05%
– contribuția șomaj angajat – 0,5%
– contribuția asigurări sănătate angajator – 5,2%
– contribuția asigurări sănătate angajat- 5,5%
– fond accidente – 0,85%
– concedii medicale – 0,85%
– fond garantare – 0,25%

In condițiile în care o societate comercială dorește să-și respecte plata obligațiilor la stat precum și plata tuturor obligațiilor fata de terți, de unde sa mai aibă și profit? Aceste taxe și impozite sunt introduse și calculate de oameni care în viata lor nu și-au riscat nici avutul, nici sănătatea și nici nu și-au folosit inteligenta de a crea ceva nou de a aduce plusvaloare lui și societății în care trăiește. De aceea sunt multe societăți care lucrează la limita legii și de aici practicarea evaziunii fiscale. Asa cum arătam și altădată este nevoie de un sistem fiscal suplu, stimulativ și cu efecte pozitive în planul creșterii veniturilor la bugetul de stat.

Sper ca viitoarele alegeri sa aducă un guvern, care sa pună în practica măsuri de stimulare a întreprinzătorului privat, de reducere a fiscalității și pe aceasta baza sa reușească sa creeze mai multe locuri de munca.

Iata câteva măsuri pe care un guvern responsabil și care dorește dezvoltarea capitalului romanesc, ar trebui sa le ia:
– reducerea CAS-ului, atât la angajator, cât și la angajat
– trecerea la impozitarea în cote diferențiate și renunțarea la asa-zisa cota unica
– neimpozitarea profitului reinvestit
– neimpozitarea dividendelor reinvestite
– program special de impozitare în turism (mă refer la stimularea fiscala a investițiilor în dezvoltarea de noi capacitați de cazare, repunerea pe picioare a turismului balnear și punerea în valoare a celor peste 150.000 de locuri de cazare de pe litoralul romanesc)
– stimularea fiscala a investițiilor în agricultura și industria alimentara
– sprijinirea creditării IMM-urilor

Sunt doar câteva exemple, care pot conduce la regândirea sistemului fiscal romanesc, la reașezarea relației stat- firma privată și la relansarea economiei romanești. O sa mai revin pe aceasta tema.

FMI da noi sarcini guvernului roman

7 februarie 2012

Ne-am obișnuit ca, de fiecare data când vine in Romania, delegatia FMI sa lase o serie de sarcini concrete Guvernului care, mai apoi ca un elev constiicios, isi face temele indiferent dacă cetățenii acestei tari suporta sau nu măsurile impuse de „profesor”. Va prezint mai jos câteva comentarii privind ultima evaluare:

1. Reducerea ratei de creștere economica cu 03 puncte procentuale înseamnă din start o reducere a veniturilor la bugetul de stat cu 01% din PIB, adica aproximativ 140 mil.euro. Desigur ca aceasta reducere va afecta si ținta de deficit bugetar.

2. Deși s-a observat o revigorare a creditului corporatist, creșterea creditarii a rămas slaba in termeni reali, reflectand astfel cererea mica de credite. Din păcate, reluarea creditarii se face lent iar bancile din Romania s-au învățat sa nu mai crediteze sectorul real, considerandu-l riscant. De altfel acestea s-au obișnuit sa cumpere numai obligatiuni si titluri de stat inlaturand astfel concurenta si tinand dobânzile înalte atât pentru companii(mai ales IMM-uri), cat si pentru populatie.

3. In anul 2011, Romania a atins o ținta de deficit, pentru bugetul general aplicat de 4,4% din PIB(cash). Pentru anul 2012 Guvernul s-a angajat sa reducă deficitul sub 3% din PIB. Se vizează un deficit de 1,9% din PIB sau 2,1% din PIB, dacă se includ si cheltuielile din PNDI. Aceasta presupune o continuare a restrictiilor in capitolul cheltuieli si, prin urmare, o continuare a austeritatii pentru cetățeni. Dar, eu cred, ca nu interesează pe nimeni, din actuala putere, acest lucru.

4. Sănătatea este un sector in care se impune de o reforma radicala. Eu cred ca Romania are nevoie de o forța de munca sănătoasă si viguroasa iar pentru aceasta este nevoie de un sistem de sănătate performant. Ori prin toate măsurile luate in anul 2011, nu putem sa speram la asa ceva. Arierate din sistemul de sănătate sunt foarte mari aprox. 700 mil.RON, cu consecinte dramatice asupra firmelor, cât si asupra spitalelor.

5. Energia, un sector care trebuie reevaluat atât din punct de vedere al consumatorului vulnerabil, cât si din punct de vedere al consumatorului industrial. Afirmatia reprezentanților FMI precum ca „statul pierde anual între 175-275 mil. Euro numai la Hidroelectrica si numai din contractele cu băieții destepti, ar trebui sa dea „fiori reci” celor ce au semnat acele contracte.
Eu sper ca USL, odată venită la putere, va rezilia aceste contracte si va trage la răspundere pe cei ce au aprobat aceste operațiuni. Cresterea de prețuri solicitată de FMI este de neacceptat fără definirea „consumatorului vulerabil” astfel încât sa nu afecteze dramatic nivelul de trai, si asa scăzut, al celor cu venituri mici.

6. Vânzarea unor pachete minoritate sau majoritare la unele companii de stat presupune câteva observatii, si anume:
a) înțeleg foamea de bani” a actualei puteri dar nu pot sa accept ca sumele obținute din vânzarea acestor pachete de acțiuni sa fie utilizate in consum sau in alte proiecte, ci mai degrabă cu acești bani putem sa dezvoltam si sa retehnologizam companiile respectie.
b) înțeleg sa vindem companii profitabile doar dacă obtinem prețuri foarte bune, ori in condițiile unei crize puternice, am mari indoieli ca vom avea succes.
c) nu cred ca este benefic sa vindem companii care exploateaza resurse naționale ex. Romgaz, Electrica etc.
d) cred ca trebuie încercat ca, la cele neprofitabile, sa introduem un management privat si numai după aceea sa trecem la privatizare.

Mai sunt si alte elemente pe care o sa le prezint intr-un nou material.

FMI face politică… în stil PD-L

31 ianuarie 2012

O misiune comună a Fondului Monetar Internațional, Comisiei Europene și Băncii Mondiale se află în această perioadă în țară pentru a evalua modul în care a funcționat acordul cu România.

Tot în aceste zile, liderii PD-L s-au întrecut în declarații politice prin care anunță că vor crește salariile și pensiile din aprilie. Această declarație populistă face parte din seria încercărilor PD-L de a se regrupa după protestele din stradă. Și putem vedea cu toții acțiunile de distragere a atenției (rechemarea lui Arafat la minister, premierul Boc servind ceai sinistraților, redeschiderea cazului Adrian Năstase etc.)

Sunt convins însă că nimeni nu-l poate crede pe Frunzăverde când anunță că PD-L ”l-a mandatat” pe premierul Boc să negociere cu FMI mărirea pensiilor și salariilor. Nici măcar colegii lui de partid! Ca urmare, Sulfina Barbu s-a arătat sceptică.

Este și normal în condițiile în care FMI estima, în toamna trecută, o creștere economică de 1,9-2%, iar pentru anul acesta estimarea a scăzut la 1,3-1,5%. În plus, în ultima scrisoare de intenție s-a stabilit ca salariile și pensiile să rămână înghețate.

Cu toate acestea, în tot haosul declarațiilor populiste lansate ieri de PD-L, FMI, prin vocea lui Jeffrey Franks, a decis să nu clarifice lucrurile și să facă puțină politică. Întrebat dacă este posibilă o creștere chiar și cu 5% a salariilor, Franks s-a lansat în teorii metaforice din care se înțelege că dacă am aveam bani, am putea face asta, dacă nu, nu.

Dar România nu are bani! Și FMI recunoaște. Recunoaște și președintele Traian Băsescu care în ultimul discurs a spus că va fi mult mai greu în cea de-a doua parte a anului 2012, pentru România și pentru toată Europa.
Îngrijorat de faptul că investițiile străine vor scădea dramatic, Traian Băsescu și Emil Boc au realizat că una din soluții pentru țara noastră o reprezintă relansarea IMM-urilor.

În 2009, am spus că, sprijinite, IMM-urile pot fi cea mai bună unealtă anticriză a unui guvern întrucât sunt flexibile, se adaptează ușor, creează locuri de muncă etc.
Ce a făcut guvernul Boc? Nimic sau, cel puțin, nimic bun. Ce a făcut FMI? Nimic sau, cel puțin, nimic eficient pentru IMM-urile din România.

Creditarea a rămas blocată. S-a încercat ceva prin cardul Kogălniceanu dar, aplicat în stilul românesc birocratic, rezultatele sunt ridicole. Accesarea fondurilor europene durează tot peste jumătate de an etc. Aceeași lipsă de interes și pentru posibile facilități oferite la angajare. Guvernul și președintele se comportă ca și cum abia acum realizează că România are nevoie de locuri de muncă.

Sper că, de data aceasta, guvernul și președintele vor negocia serios cu FMI și vor lua măsuri reale pentru IMM-uri și pentru întreaga economie românească, măsuri care să producă efecte de multiplicare și să nu se limiteze doar la tăieri.

De ce nu funcționează Cardul Kogalniceanu?

29 decembrie 2011

Am fost întrebat de mai mulți mici întreprinzători din Brașov, dar și din alte orașe din țară în care am fost, de ce nu merge Cardul Kogălniceanu. Dacă ar fi să fiu răutăcios, aș spune pentru că este făcut de guvernul Boc care nu știe decât să oprească, să reducă sau să taie. Preocupările actualei puteri nu vizează niciodată lucruri care să funcționeze și să creeze reacții în lanț, pozitive pentru economie.

Am mai făcut acum câteva luni o scurtă comparație a sistemului Kogălniceanu cu binecunoscutul sistem unguresc, Széchenyi, după care s-a inspirat guvernul Boc. Aș vrea să reiau analiza și să punctez câteva fisuri ale Cardului Kogălniceanu care îl fac nefiabil.

În primul rând, valoarea creditului:
• În România, linia de credit (mai exact, de microcredit) este în valoare maximă de 125.000 RON (cca. 30.000 euro)/ IMM/ an.
• În Ungaria, creditul de tip revolving presupune un card atașat și limita de creditare în patru trepte pornind de la 1 milion HUF (cca. 4.000 euro) până la 25 milioane HUF (cca. 100.000 euro)/ IMM/ an.

În al doilea rând, modul în care pot fi folosiți banii:
Cardul Kogălniceanu, sumele trase din linia de credit pot fi utilizate numai pentru:
• plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;
• cheltuieli privind aprovizionarea, productia, desfacerea;
• cheltuieli privind executarea de lucrari și/ sau prestarea de servicii;
• cheltuieli privind constituirea, prelucrarea, valorificarea stocurilor;
• alte tipuri de cheltuieli necesare desfășurării activității curente;
• cheltuieli cu salariile și asimilatele acestora;
• alte costuri de operare.

Cardul Széchenyi, clienții pot folosi, în mod neîngrădit, banii din credit pentru a face diverse plăți, cu excepția unui număr restrâns de activități nominalizate de Comisia Europeană.

Cardul Széchenyi oferă o serie de beneficii:
• este disponibil pentru o gamă largă de IMM-uri, cărora le satisface nevoile individuale de finanțare pe termen scurt;
• este oferit într-un timp extrem de scurt: circa două săptămâni;
• beneficiază de cea mai scăzută rată a dobânzii şi de cel mai mic nivel al costurilor de pe piaţa creditului;
• este oferit clienților printr-un serviciu de tip door-to-door;
• prin sistemul special de cooperare, acceptă şi ia în considerare toate aspectele şi interesele părților implicate (stakeholders);
• are durata de 1 an, cu posibilitatea prelungirii până la 3 ani;
• are posibilitatea creşterii volumului și/sau a duratei creditului;
• este un card bancar valabil pentru titular și, respectiv, pentru partenerii acestuia, având acceptare internaţională la plată;
• clientul are obligaţia de rambursare trimestrială a sumelor trase.
• Cardul Széchenyi a devenit un adevărat brand financiar pe piața maghiară de profil, astfel încât IMM-urile deținătoare ale acestui card constituie, practic, un club select al beneficiarilor de bonitate financiar-bancară și fiscală.

Schema de funcționare

În România,
Presupune implicarea a cel puțin 5 instituții publice și necesită parcurgerea a minimum 12 pași procedurali. Lista documentelor standard necesare pentru contractarea liniei de credit cuprinde cel puțin 7 documente juridice și 6 de natură financiar-contabilă. Rolul central revine băncilor care acordă, sau nu, liniile de credit.
În cadrul Cardului Kogălniceanu, AIPPIMM are un rol relativ restrâns, birocratic:
• înregistrarea IMM-urilor aplicante;
• confirmarea celor eligibile în Cardul Kogălniceanu;
• ținerea evidenței celor care au achitat cota parte din dobânda la creditul tras;
• efectuarea plății lunare a subvenției de dobândă.
• AIPPIMM este o instituție publică, subordonată MECMA, finanțată integral de la bugetul statului.

În Ungaria,
Schema de funcționare este foarte simplă și funcțională, redusă la strictul necesar: cel mult 3 instituții publice implicate și necesită maximum 6 pași procedurali. Rolul central revine KA-VOSZ, care operează un sofisticat sistem informatic aferent Cardului Széchenyi și, totodată, deservește o întreagă rețea națională de IMM/PFA beneficiare ale Cardului Széchenyi, intermediind în relația acestora cu băncile afiliate. KA-VOSZ funcționează exclusiv pe baza încasării unui comision anual de administrare a SC, perceput IMM-urilor beneficiare.

Și, pentru că nu putem renunța la birocrație, criteriile de eligibilitate ne omoară:
IMM-urile aplicante care îndeplinesc cumulativ următoarele cerințe sunt declarate eligibile d.p.v. al Cardul Kogălniceanu, la data aprobării creditului:
• nu se află în dificultate în sensul Liniilor directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate, publicate în JO al UE nr. C 244/2 din 1 octombrie 2004;
• în cazul în care au fost emise decizii de recuperare a ajutorului de stat împotriva lor, acestea au fost deja executate, creanţele fiind integral recuperate;
• nu se află în litigiu, în calitate de pârâte, cu MFP, MECMA şi băncile partenere;
• sumele ajutoarelor de minimis de care au beneficiat într-o perioadă de 3 ani fiscali (2 ani fiscali anteriori plus anul curent), nu depăşesc, echivalentul în lei, a 200.000 euro sau a 100.000 euro pentru transportul rutier;
• nu figurează cu credite restante, în baza de date a CRB;
• nu figurează cu incidente majore, cu cecuri şi bilete la ordin, în ultimele 12 luni, în baza de date a CIP;
• nu s-a instituit procedura judiciară a insolvenţei;
• prezintă băncii partenere garanţii colaterale pentru cel puţin 40% din valoarea liniei de credit;
au minim 2 ani consecutivi de activitate în domeniul în care îşi desfaşoară activitatea.

Ungurii, mult mai practici, au impus doar:
Clienții IMM/ PFA care participă la programul Cardul Széchenyi să fie:
• membri ai VOSZ și/sau ai MKIK;
• întreprinderi cu vechime de minimum 1 an;
• să nu se afle pe lista neagră (black list) a datornicilor la stat.

Și, în opinia mea, lucrul cel mai important lucru care este greșit la noi – Cardul Kogălniceanu este un program național inițiat și derulat exclusiv de instituțiile statului și bănci, pe când Cardul Széchenyi este un program național elaborat și implementat cu succes, printr-un parteneriat-public privat.

Așadar, așa cum a fost întocmit, Cardul Kogălniceanu nu are nici un fel de legătură cu programul Széchenyi, deși încearcă să rezolve același tip de problemă – finanțarea IMM-urilor pe termen scurt.

Rezultatele Cardului Kogalniceanu? La limita cea mai de jos. Din aproape 3.000 de IMM-uri care au aplicat la program (până în prima jumătate a lunii noiembrie 2011), AIPPIMM a analizat circa 2.000 de dosare, iar băncile partenere au deschis 15 linii de credit. În ritmul acesta, nici măcar întreprinzătorii dintr-o comună nu au fost sprijiniți.

În ritmul acesta, nu putem trage decât o singură concluzie – Cardul Kogălniceanu a fost înființat doar din motive populiste, pentru ca guvernul Boc să bifeze o pseudomăsură anticriză.

Noua scrisoare de intenție FMI: locuri de muncă NU, reduceri DA

11 octombrie 2011

Veștile negative din noua scrisoare de intenție a FMI erau de așteptat și nu pot reprezenta o surpriză decât pentru guvernul Boc și, poate, pentru BNR care ne asigură, din lună în lună, că România nu are și nu va avea probleme.
Înainte de face o scurtă analiză a celor mai importante anunțuri din scrisoare, aș vrea să sesizez un lucru care mi s-a părut foarte interesant. În noul document FMI nu există nicio referire la vreo strategie pentru crearea de noi locuri de muncă. Cu toate că din septembrie 2008 și până acum există o pierdere de salariați de 640.000 de locuri de munca (4,835 milioane salariați în 2008 față de 4,195 milioane salariați în iulie 2011, ultima statistică oficială, http://www.mmuncii.ro) și vorbim numai de sectorul public. Dacă mai punem la socoteală cele câteva sute de mii de IMM-uri care s-au desființat, cele câteva sute de mii de români care au plecat în străinătate la muncă, ajungem la niște cifre care ar trebui să sperie orice guvern, împreună cu FMI.

În schimb, FMI ține să ne anunțe că:

România va avea o creștere economică la jumătate față de ce s-a prognozat până acum
Anticipăm în continuare o creștere de 1. procente în 2011, ce va ajunge la 3.-4
procente în 2012, deși există riscuri ca aceasta să fie mai redusă din cauza incertitudinilor din mediul internațional și provocării reprezentate de absorbția fondurilor UE destinate investițiilor (SI).

Riscurile ca România să intre în recesiune, în 2012, au crescut, iar Fondul își va revizui în scădere prognoza privind avansul economic al țării, adeclarat șeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks.

BNR nu-și va atinge ținta de inflație în 2011
… realizarea țintei de inflație stabilite de BNR pentru finele lui 2011 rămâne improbabilă,în special din cauza necesitații de a majora în continuare prețurile administrate.
Pentru români înseamnă o depreciere și mai mare a puterii de cumpărare, deci un număr mai mare de săraci.

Guvernul confirmă: România va avea un deficit bugetar efectiv (real) nu de 4,4% din PIB, ci de cel puțin 7% din PIB
4,4 % ținta convenită + 0,6% din PIB arierate, plus 2% plăți amânate ce reprezintă despăgubiri în urma proceselor câștigate în instanță de bugetarii cărora li s-au tăiat salariile = 7% din PIB.

Guvernul vinde iluzii
Pentru anul 2012, ne menținem angajamentul de a aduce deficitele cash şi ESA sub 3% din PIB.
Chiar Consiliul Fiscal atrage atenția că Deficitul bugetar din anii următori ar putea fi mai mare decât cel estimat în Strategia fiscal-bugetară 2012-2014, adică 3% din PIB în 2012.
FMI: Îndeplinirea angajamentului asumat de autorități în fața UE, de a realiza un deficit mai mic de 3% din PIB în termeni ESA, va impune o ajustare suplimentară de cel puțin 0.5 procent din PIB, pentru a acoperi atât includerea de către Eurostat a unor entități suplimentare în bugetul general consolidat, cât și diferența tradițională dintre totalurile în cash și ESA.

Și pentru că se apropie campania electorală, Guvernul pregătește măsuri populiste pentru unii români, pe spatele altor români. Plus 16% la salariu (adică revenirea la nivelul din 2010) pe seama a 80.000 de noi bugetari concediați.
Pentru a finaliza revenirea totală la nivelurile salariale anterioare reducerii temporare de 25% din anul 2010, vom implementa alte majorări salariale în cursul anului 2012.
Aceste majorări vor fi însă condiționate de progresul înregistrat în reducerea numărului de angajați din sectorul public prin plecări naturale din sistem, astfel încât să fie menținut nivelul cheltuielilor totale cu salariile la cel mult 7,2 % din PIB.

Pe scurt, care va fi rezultatul acestor măsuri de austeritate? Românii vor avea o viață mai grea în 2012, chiar mai grea decât în 2010 și 2011.
• Facturile la întreținere vor fi duble pentru că se elimină subvențiile de încălzire acordate de la bugetul de stat.
• Vor crește prețurilor la energie și transport odată cu privatizarea companiilor din energie.
• Impozitele și taxele pentru autoturisme și clădiri vor fi mai mari.
• 80.000 de bugetari vor fi concediați în 2011 și 2012.
• Vor fi mai puține medicamente compensate și mai proaste din punct de vedere calitativ.

În aceste condiții, cred că, pentru unii români, se va pune problema de a supraviețui și nu de ”a trăi bine”, așa cum era sloganul-promisiune susținut de actuala guvernare.

Falimentul IMM-urilor

5 octombrie 2011

Zilele trecute am citit o știre referitoare la modul în care IMM-urile accesează credite bancare. Știrea se referea la datele comunicate de Eurostat privind creșterea refuzurilor băncilor de a acorda credite IMM-urilor. Printre exemplele prezentate se numără: Bulgaria – de la 3% în 2007 la 36% în 2010, Irlanda – de la 1% în 2007 la 27% în 2010, Letonia – de la 4% în 2007 la 26% în 2010. Bineînțeles că România nu a comunicat nicio dată referitoare la acest subiect. Întrebarea firească este de ce? Răspunsul putem să-l aflăm din realitatea de zi cu zi care ne arată că băncile românești nu doresc sau nu pot să sprijine acest sector. De altfel lipsa de transparență a sectorului bancar românesc are în vârf chiar Banca Națională.

Desigur, este mai profitabil să creditezi, pe termen scurt, statul decât să iei în considerare mii de proiecte ale IMM-uri. Scuza băncilor pentru respingerea creditării este că multe domenii prezintă un risc bancar ridicat în perioadă de criză. Dar care domeniu nu este afectat de criză în această perioadă? N-ar fi lipsit de importanță dacă băncile ar da un răspuns astfel încât IMM-urile să-și reorienteze investițiile.

În cadrul unei întâlniri cu oamenii de afaceri din sectorul 6 al Capitalei, aceștia au puse în discuție și alte probleme la care autoritățile refuză să răspundă.

De ce nu se pot accesa fondurile europene mai repede? De ce statul nu birocratizează activitatea de accesare a banilor europeni în sensul simplificării procedurilor?
De ce nu se regularizează impozitul pe cifra de afaceri între Direcțiile de Finanțe și societăți comerciale? (După cum se știe, acesta a fost anulat dar reglarea dintre stat și firme durează nepermis de mult)
De ce nu se deduc cheltuielile cu autoturismele folosite de societățile comerciale?
De ce închiderea unei firme costă foarte mult?
De ce nu se reduc costurile și termenele de înființare pentru o firmă? (Mi s-a dat un exemplu prin care o firmă a fost înființată în opt luni)
De ce se schimbă codurile CAEN de foarte multe ori sau de ce pe același cod, același acționar nu poate să lucreze mai multe activități?
De ce se fac controale la comandă politică?
De ce Garda Financiară verifică înființarea firmelor noi sau chiar a celor în curs de înființare?

Iată câteva DE CE-uri la care autoritățile ar trebui să răspundă. Nu mai vorbim de faptul că unele proiecte cerute de mediul de afaceri sunt blocate de actuala putere, ca de exemplu: legea holdingurilor, legea lobby-ului, legea single act control, legea patronatelor.

Dacă actualul Guvern va refuza în continuare să stea de vorbă cu mediul de afaceri și să nu ia în considerare probleme precum cele semnalate mai sus, nu va reuși niciodată să creeze locuri de muncă, așa cum a promis.