Posted tagged ‘criza economica’

Analiza principalelor măsuri prevăzute în programele de guvernare – USL versus ARD

5 decembrie 2012

Campania pentru alegerile parlamentare a evidențiat carențele majore din ceea ce înseamnă ,,viziunea economică” a ARD. Programul acestei formațiuni construit pe structura PDL, demonstrează, încă o dată, modul neprofesionist în care este și a fost tratat domeniul economic în guvernarea PDL.

Pentru a demonta cuvintele frumoase transmise de domnul Adriean Videanu în discursurile privind programul economic al ARD,  USL a realizat o analiză comparativă a programelor de guvernare privind macroeconomia, stimularea sectorului privat și a investiţiilor și creșterea absorbției de fonduri europene.

Dintre măsurile nesustenabile promovate de ARD, fost PDL, se remarcă:

1.      Asigurarea, pe termen mediu (2013-2016), a creşterii economice stabile, în acord cu criteriile de convergenţă economică nominală cu Uniunea Europeană;

În mod neprofesionist sau în necunoștință de cauză, ARD vorbește despre creștere economică ca fiind un criteriu de convergență. Or, specialiștii în economie știu că nu este o premisă corectă! Criteriile de convergență nominală sunt cele referitoare la:

  • rata inflației
  • deficitul bugetar sub 3%
  • datoria publică sub 60%
  • rata dobânzii la obligațiuni pe termen lung (10 ani)
  • existența altor instrumente de reglare în afara cursului de schimb (nu este permisă deprecierea cursului de schimb cu mai mult de 2,25% în ultimii 2 ani premergători intrării în Zona Euro)

2.      Stabilizarea cursului de schimb, la nivelul anului 2016, la 4,4 lei/euro;

Este inadmisibil să vorbim despre această propunere ca fiind o măsură de dreapta. Din nou, avem de-a face cu o propunere irațională înaintată de neprofesioniști. Cum poate Guvernul să intervină în politica cursului de schimb, atâta timp cât BNR este o instituție independentă prin lege?

3.      Menţinerea ponderii investiţiilor publice în PIB în intervalul 5,5%-6,2% din PIB;

Aceasta este o măsură posibilă de aplicat în condiţiile creării unui spaţiu fiscal care să permită ajustarea fiscală şi îndeplinirea ţintelor cu FMI şi CE. În caz contrar, avem toate şansele ca în, maximum patru luni şi fără prudenţă în politicile fiscal-bugetare, ţara să intre în faliment.

4.      Scăderea ponderii economiei subterane şi a celei gri în PIB cu circa 4 puncte procentuale în intervalul 2013-2016, comparativ cu anul 2012.

Cum poate fi realizat acest obiectiv în actualul context economic? Cât timp a fost PDL la guvernare, evaziunea fiscală a devenit politică de stat!

5.      Menţinerea sub control a inflaţiei, aşa încât verificarea acestui criteriu să se poată face în cursul anului 2013.

Stabilitatea prețurilor nu este printre atribuțiile Guvernului! Asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor reprezintă obiectivul fundamental al BNR.

Având în vedere măsurile promovate, programul ARD pentru domeniul economic poate fi numit Ghid de intrare în faliment a României în 4 luni. Este un program incoerent, lipsit de măsuri clare de stimulare a mediului economic. Este un program realizat în mod neprofesionist, fără o analiză atentă a actualei situații economice a României.

Aplicarea unor reduceri masive de impozite și taxe dintr-o dată (și nu gradual, cum propune USL) presupune un impact economic ridicat, respectiv ieșirea din țintele convenite cu FMI. Cu siguranță, efectul imediat va fi creșterea neîncrederii în piața locală, creșterea CDS-ului, creșterea costului de finanțare și intrarea în default.

O analiză obiectivă a măsurilor propuse de ARD arată că programul acestora suferă de “boala inflaţiei de obiective”. Sunt listate foarte multe obiective, fără a se preciza cum pot fi îndeplinite aceste obiective!

Programul ARD nu conține măsuri concrete!

Reclame

Program de guvernare USL – reducerea inegalităţilor sociale

9 noiembrie 2012

„România puternică”, Programul de guvernare al USL pentru 2013-2016, cuprinde măsuri concrete de redresare economică. Este mai mult decât un program. Este un plan de acțiune elaborat, care ține cont de problemele majore ale României pe domenii cheie – educație, sănătate, asistență social, agricultură, energie și infrastructură.

Problemele României își au soluția în dezvoltarea sistemului economic, singurul care poate genera creștere pentru România și bunăstare pentru români. PDL a perpetuat în România ultimilor ani un sistem clientelar care a favorizat divizarea țării – săraci și bogați!

USL propune un program care ca obiectiv central reducerea inegalităţilor sociale, prin oferirea de șanse egale marilor investitori și condiții propice dezvoltării micilor întreprinzători.

Principalele măsuri care vor transforma România într-o țară puternică:

  • Revenirea la TVA de 19%, până în 2016 (anual, un punct procentual)
  • Reducerea CAS cu 5 puncte procentuale pentru angajatori
  • Creșterea salariului minimum pe economie la 1.000 RON
  • Zero taxe pentru angajarea în regim part-time pentru tinerii sub 25 de ani şi a persoanelor cu vârsta mai mare de 55 de ani
  • Cota redusă de TVA la producția de cereale, pâine, carne proaspată, lapte și legume-fructe proaspete (TVA 24%, din care 9% către buget și 15% dedus producăatorului)
  • Stimularea angajatorilor care acordă burse de studii la nivelul şcolilor de meserii sau studenţilor, prin reducerea contribuţiilor la fondul de şomaj cu minim 50% din valoarea sumelor acordate ca burse
  • Facilităti fiscale operatorilor din turism care obțin eticheta ecologică pentru pensiunile și capacitățile de cazare pe care le dețin
  • Scutirea de impozit pe profitul reinvestit, cu condiția efectuării de investiții pentru îmbunătățirea structurii de cazare, alimentație publică, agrement, porturi turistice și parcuri de distracție
  • Scutirea de impozit pe profit pe o perioadă de 3 ani, pentru investiții noi în cluburi de turism (hoteluri, spa, agrement, restaurante etc.)
  • Cuprinderea a peste 80% dintre copiii cu vârste între 3 şi 5 ani în educaţia timpurie
  • Realizarea unor centre educaţionale puternice, care să asigure copiilor servicii de educaţie până la nivel liceal, burse, cămin, cantină şi/sau transport zilnic
  • Creşterea finanţării în sănătate cu minim 0.5% din PIB pe an, astfel încat in 2014 să se ajungă la 6% din PIB (minimum la nivel European)
  • Dezvoltarea programelor de prevenţie şi educaţie pentru sănătate  prin îmbunătăţirea alocării financiare
  • Asigurarea necondiționată a accesului la tratament și la asistență medicală

Toate aceste măsuri au în centru omul. Trebuie să revenim la un stat puternic în care fiecare cetățean are un cuvânt de spun. Un stat în care accesul la educație și servicii medicale nu este condiționat de situația materială. Un stat care poate oferi fiecărui român o șansă la o viață decentă acasă, în România, alături de cei dragi!

Privatizările din România suferă din cauza politicii economice din ultimii patru ani

22 septembrie 2012

Aş putea spune mai degrabă din lipsa unei politici economice în ultimii patru ani. Guvernul Boc şi PDL-ul au reuştit să nu atragă niciun investitor important în România cu toate că aceasta era sarcina lor principală într-o perioadă de criză.

Marile companii de stat, printr-un management defectuos şi interese politice (exemple precum: Hidroelectrica, Poşta Română, Oltchim etc. sunt mai mult decât concludente) au fost aduse în pragul dezastrului. Şi mai rău, pregătirile pentru privatizare, pentru că se ştia că urmează acest lucru conform cerinţelor FMI, au fost nule în cele mai multe cazuri.

Preşedintele României nu ratează însă niciun discurs public în care să nu amintească numele unor posibili investitori de renume internaţional lăsând impresia că, mâine, sunt gata să aducă miliarde de euro/dolari în ţara noastră. Cu toate acestea, nicio companie nu s-a arătat interesată de reactoarele 3 şi 4 de la Crenavodă (deadline-ul a fost 15 septembrie – http://www.zf.ro/companii/dezinteres-pentru-reactoarele-3-si-4-cel-mai-mare-proiect-energetic-nu-a-atras-nici-acum-investitori-10106047) şi nici la celelalte obiective nu se înghesuie prea mulţi.

De ce? În afara contextului economic internaţional, evident defavorabil, o mare contribuţie o are şi modul în care au fost gestionate şi promovate aceste obiective. Mai deloc. În plus, timp de patru ani, guvernul Boc s-a încăpăţânat să nu ia nicio măsură economică/financiară atractivă pentru investitorii străini. A supravieţuit sacrificând românii, nivelul lor de trai.

Consecinţa? În primele şase luni ale anului 2012 investitorii străini în România pot fi număraţi pe degete, iar suma investită direct este extrem de mică – cu 87% mai mică decât în 2008 (http://www.ziare.com/articole/investitii+straine+2012).

O soluţie, valabilă şi acum, o reprezintă investitorii chinezi care deţin capital suficient şi sunt interesaţi să intre pe piaţa românească. Am discutat cu ei mai multe proiecte în 2009, când am fost ministru. Aşteaptă doar să fie invitaţi la negocieri.

Azi, guvernul Ponta, sub presiunea FMI, încearcă să rezolve problemele de la companiile deţinute de statul român care au probleme astfel încât angajaţii să fie cât mai protejaţi, iar statul să-şi recupereze datoriile. Acestea sunt cele două priorităţi.

Guvernul USL actual şi cel care va veni din toamnă trebuie mai întâi să repare erorile majore făcute de PDL, iar apoi, având stabilită o bază, să poată merge spre dezvoltare.

În privinţa privatizării Oltchim, părerea mea, şi nu numai a mea, este că dl. Diaconescu nu are capacitatea necesară, nici financiară şi nici managerială, pentru a redresa situaţia combinatului. Ca o previziune – cred că procesul de privatizare va fi reluat peste câteva luni.

Despre gândirea economică de vacanţă a dlui. Videanu

23 august 2012

Cred că ni s-a întâmplat multora ca, atunci când ne întoarcem din concediu, să ne ia câteva zile până ne obișnuim din nou cu ceea ce se întâmplă în jurul nostru.  Numai astfel îmi pot explica declaraţiile total lipsite de logică economică din ultimele zile ale dlui. Videanu. Pare că expunerea prelungită la soare a cauzat ştergerea rapidă din memorie a unor evenimente economice de puţin timp încheiate.

Fără a face vreun efort deosebit, demontez principala afirmaţie a liderului PDL cu privire la evoluţiile economice din ultimele 100 de zile din România – În condiţiile unei creşteri economice de 0,5% România nu va avea cu ce să plătească majorarea de salarii din decembrie.

Primul aspect – creşterea economică estimată consensual de autorităţile române şi partenerii externi: FMI, BM, CE este de 1% pentru întreg anul 2012.

Al doilea aspect – dl. Videanu confundă programarea bugetară lipsă din timpul guvernării PDL cu situația de acum. Să-i aducem aminte că proiectul de buget pe 2012 a fost construit de guvernarea din care a făcut parte pe o proiecţie bugetară de creştere economică de 1,8-2,3% pentru 2012. Deci, ce să înţelegem, că acum PDL recunoaşte că a construit un buget pe date complet false, de 4 ori mai mari decât previzionează acum? Să înţelegem că recunosc greşeala de a nu fi luat în calculul indicatorilor macro pe 2012 refacerea salariilor bugetarilor, plata contribuţiilor sociale încasate ilegal de la pensionari, faptul că incertitudinile macroeconomice din Zona Euro continuă, efectele negative ale secetei şi ale zgomotului politic?

Îl putem asigura pe dl. Videanu că reîntregirea salariilor se va face. Chiar dacă ritmul de creştere economică va fi mai mic – ceea ce nu cred – există atâta spaţiu fiscal ce poate fi creat prin destructurarea reţelelor evazioniste încât se găsesc bani pentru a doua parte a reîntregirii salariilor. De altfel, primul ministru Ponta a anunţat public că 1,2 miliarde ron s-au încasat în plus la bugetul de stat numai în primul semestru, doar prin spargerea reţelei clientelare portocalii, reţea ce căpuşa bugetul de stat.

Al treilea aspect – este o formă de demagogie să vii acum şi să te vaiţi că România are ritmuri scăzute de creştere economică. Atunci vin şi eu şi întreb: care au fost soluţiile economice de stimulare a ofertei interne în perioada guvernării portocalii? Ce soluţii a aplicat dl. Videanu când era la guvernare pentru a opri căderea dramatică a dinamicii PIB-ului potenţial de la 4-5% în perioada precriză, la 2-2,5% începând cu 2009 până în prezent? Care au fost măsurile de stimulare a economiei reale promovate şi implementate în ultimii doi ani ai guvernării portocalii?

Știu mulţi oameni de afaceri care spun că ultimele măsuri anunţate de guvernul Ponta pentru stimularea sectorului privat constituie o gură importantă de oxigen pentru economia reală, reprezentând mai mult decât s-a făcut în ultimii 2 ani ai guvernării PDL. Mediul privat a primit bine stabilirea plăţii TVA la încasarea facturii pentru firmele cu cifra de afaceri mai mica de 500 mii euro cu condiția ca derularea decontarilor să se facă numai prin bănci. La fel şi scutirea de la plata penalităților pentru debitorii statului, pentru obligațiile de plată achitate în perioada 01.09.2012-31.12.2012 este salutată.

Al patrulea aspect. Da, dle Videanu, aveţi dreptate într-o privinţă. Ne este foarte greu să scoatem economia românească din cercul vicios în care ați introdus-o: măsuri de austeritate în mod exclusiv – căderea PIB potenţial şi distrugerea ofertei interne – creştere economică redusă – rată redusă de creştere a veniturilor bugetare (pe fondul reducerii ratei de ajustare pe cheltuieli) – neatingerea ţintei de deficit – noi măsuri de corecţie … Trebuie să căutăm spaţiu fiscal pentru a stimula sectorul privat şi crearea de locuri de muncă. Vă daţi seama cît de greu este să refaci cele 558.000 de locuri de muncă cu normă întreagă pierdute în perioada sept. 2008 – apr. 2012 cât aţi condus frâiele economiei româneşti?

Trebuie să mergem pe sârmă, să mixăm ajustarea fiscală pe termen mediu cu măsuri de relansare economică (dacă s-ar putea cu costuri bugetare cât mai mici şi efecte de multiplicare cât mai mari). Mai pe scurt, să adoptăm o politică fiscală pro creştere.

Concluziile vizitei FMI în România

15 august 2012

Vizita FMI în România a permis autorităţilor române confirmarea angajamentului pentru respectarea condiţionalităţilor macroeconomice fixate în cadrul acordului preventiv. Continuarea ajustării fiscale, cu preponderenţă pe partea ei calitativă, definirea unui nou model de dezvoltare, bazat pe creştere economică incluzivă şi tehnologie şi accelerarea reformelor structurale sunt pilonii principali ai strategiei economice a Guvernului Ponta.

Priorităţile discutate de autorităţile române cu FMI sunt cele care au intrat în dezbaterea internă, sunt cele pe care de multe ori le-am discutat aici, pe blog. Restructurarea companiilor de stat, pentru reducerea arieratelor şi a pierderilor acestora, creşterea absorbţiei fondurilor europene, îmbunătăţirea colectării şi reducerea evaziunii fiscale, dar şi prioritizarea investiţiilor publice sunt punctele principale cuprinse în Agenda economică ce trebuie urgent implementată în România.

Cu toate angajamentele rămase restante, consider că România poate continua, de o manieră fezabilă, dialogul cu creditorii internaţionali, contribuţie esenţială la menţinerea încrederii investitorilor internaţionali în economia românească.

Sigur, sunt câteva veşti proaste. Să le analizăm pe rând şi să vedem ce soluţii putem găsi pentru minimizarea efectelor negative ale acestor procese ce ne îngrijorează.

Prima îngrijorare este legată de revizuirea în sens negativ a prognozei de creştere economică. FMI a revizuit prognoza de creştere economică pentru acest an a ţării noastre, de la 1,5%, la 0,9%. Dat fiind că şi Guvernul a redus estimările de creştere, însă doar până la 1,2%, autorităţile şi Fondul au ajuns la un acord cu privire la o prognoză situată în jurul valorii de 1%.

Aceasta înseamnă un minus de aproximativ 0,15% din PIB, încasări la veniturile bugetare, deci o presiune mai mare pe atingerea ţintei de deficit. În opinia mea, soluţia de compensare ar fi continuarea luptei cu evaziunea fiscală, observându-se că simpla destructurare a unor reţele evazioniste în ultimele 3 luni şi jumătate a adus venituri suplimentare la bugetul de stat de 1 miliard RON. Totuşi, prognozele arată că pe termen mediu România poate obţine un ritm de creştere economică mediu annual de 3%.

A doua îngrijorare este legată de creşterea rapidă a inflaţiei în ultima lună. Chiar dacă inflaţia este de 3%, un nivel sustenabil pentru angajamentul dezinflaţionist al BNR, presiunile venite dinspre explozia preţurilor la produsele agricole şi a creşterilor de preţuri administrate vor amplifica impactul asupra inflaţiei şi al scăderii puterii de cumpărare a populaţiei. Una dintre soluţiile demne de luat în considerare aici era sustinerea măsurii privind o cotă redusă de TVA la producţia de cereale, pâine, carne proaspătă, lapte sşi legume-fructe proaspete (TVA 24%, din care 9% către buget şi 15% dedus producătorului). Am scris despre avantajele acestei măsuri în analiza anterioară pe blog.

A treia îngrijorare este legată de anunţata creştere a preţului la gazele naturale livrate populaţiei cu 5% şi a preţului gazelor naturale livrate firmelor cu 10%, de la 1 septembrie 2012. Este o măsură antamată de Guvernul Boc. Problema acum este definirea cât mai rapidă a consumatorului vulnerabil, în condiţiile în care statistica INS arată că peste 40% dintre gospodăriile din mediul urban au întârzieri mari la plata facturii iar 5,5 milioane români trăiesc sub pragul de sărăcie. Soluţia găsită de autorităţi – impunerea unei taxe pe veniturile excepţionale ale companiilor din energie, mi se pare raţională, în condiţiile în care va trebui finanţat un fond din care să se realizeze subvenţionarea consumatorilor definiţi ca fiind vulnerabili. Măsura va presupune şi presiuni inflaţioniste în condiţiile în care cheltuielile cu utilităţile au o pondere însemnată în coşul de consum.

A patra îngrijorare este cea legată de gradul redus de absorbţie al fondurilor europene. România iroseşte cea mai ieftină sursă de finanţare aflată la dispoziţia ei, nefolosind astfel oportunităţile de dezvoltare a infrastructurii şi capitalului uman prin utilizarea proiectelor finanţate din bani europeni. Soluţia ar fi adoptarea bunelor practici în domeniu oferite de exemplul Poloniei sau al Spaniei, externalizarea către firme private a managementului autorităţilor de management şi organismelor intermediare s.a.

A cincea îngrijorare este cea legată de arierate, problemă care persistă. Reducerea lentă a arieratelor atrage după sine necesitatea accelerării reformelor structurale în domeniile ce stimulează acest blocaj financiar. Soluţia constă în restructurarea companiilor de stat cu pierderi, eficientizarea lor şi în implementarea unor reforme inteligente mai ales în sectorul de sănătate.

Consider că România trebuie să continue consolidarea fiscală într-un mod inteligent şi pe termen mediu. Raţionalizarea cheltuielilor publice, îmbunătăţirea colectării şi reducerea evaziunii fiscale trebuie să genereze spaţiu fiscal pentru măsuri de stimulare a sectorului privat şi creare de locuri de muncă.  România trebuie să continue implementarea reformelor structurale în educaţie şi sănătate, concomitent cu creşterea finanţării acestor două domenii, strategice pentru viitorul economiei româneşti.

 

 

Despre nevoia unei Strategii de Creştere în UE şi în România

14 iunie 2012

Perspectivele privind creşterea economică a României se înrăutăţesc. “Țările în dezvoltare ar trebui să se pregătească pentru o încetinire a creșterii economice și pentru o „perioadă dură”, avertizează Banca Mondială (BM) în raportul privind perspectivele economice globale. Aceasta a spus că va fi o lungă perioadă de volatilitate în economia globală dacă în zona euro criza datoriilor suverane se va agrava. Pentru România, în acest an este estimată o rată de creștere de 1,2 procente, iar în anul 2013 se prognozează o expansiune a economiei de 2,8%”.

În februarie, Comisia Europeană (CE) a revizuit prognoza privind creşterea Produsului Intern Brut (PIB) al României, pentru acest an, la 1,6%, faţă de estimarea de 2,1%, înaintată în toamnă, în principal din cauza efectelor negative generate de turbulenţele de pe pieţele financiare şi de criza din zona euro.

Modificarea perspectivei de creştere economică a României apare ca urmare a măririi incertitudinii din Zona Euro şi ca urmare a reducerii eficienţei motoarelor de creştere interne, pe baza reducerii cererii agregate determinate de măsurile de austeritate. În România, consumul din sectorul public nu va avea o contribuţie notabilă la creşterea economică din acest an, deoarece este afectat de procesul de consolidare fiscală. Investiţiile publice vor juca un rol cheie în acest an în România, sprijinite de îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor europene. Investiţiile din sectorul privat vor fi mai reduse decât proiecţiile anterioare din cauza gradului mai ridicat de nesiguranţă perceput atât pe plan local, cât şi pe plan mondial. CE anticipează că unele investiţii private planificate pentru începutul acestui an ar putea fi amânate pentru al doilea semestru sau chiar pentru 2013.

Posibile creşteri de salarii şi pensii preelectorale ar putea majora contribuţia consumului intern la creşterea economică dincolo de cifrele estimate de CE.

Banca Mondială consideră că „ţările în curs de dezvoltare ar trebui să se concentreze asupra reformelor de creștere a productivității și investiții în infrastructură în loc să reacționeze la schimbările care apar zilnic în mediul internațional”, a declarat Hans Timmer, director al grupului privind perspectivele de dezvoltare al BM.

Ce impact macroeconomic are reducerea ritmului de creştere economică al României? În primul rând, micşorarea ritmului de creștere economică cu 0,9 puncte procentuale față de proiecția de buget presupune un minus de 0,33% din PIB venituri bugetare, adică minus 450 milioane euro încasări la bugetul de stat.
Exporturile vor fi afectate de declinul şi scăderea cererii din zona euro, principala piaţă de desfacere pentru produsele româneşti. O altă problemă este legată de incertitudinile persistente de pe pieţele financiare şi eventuale incidente privind datoriile de stat de la periferia zonei euro, care ar trage în jos creşterea economică a României.

Criză în Grecia … Criză în Spania… Care sunt efectele asupra României?

7 iunie 2012

Efectul de domino a început să-şi arate colţii în Zona Euro. Prima a fost Grecia, o ţară a cărei datorie publică va atinge circa 190% din PIB în 2013, va scădea la 150% în 2020 şi până la 130% din PIB în 2030. O ţară care are nevoie de un ajutor de 252 miliarde euro, asistenţă ce ar trebui pregătită pentru această ţară până în 2020. Au urmat Irlanda, Portugalia.

Dezechilibrele amintite au determinat efecte de contagiune. Criza din flancul sudic a cauzat pentru Spania ceea ce se numeşte cauzalitate cumulativă (dezechilibre externe suprapuse celor interne). Spania, o ţară care acum recunoaşte voalat nevoia urgentă a unui împrumut de urgenţă de 40 miliarde euro pentru salvarea sistemului bancar. A patra cea mai mare economie din Zona Euro (Spania) intră în cercurile vicioase generate de neîncredere.

La prima vedere, alegerea Greciei este una simplă. Ori consimt la aplicarea în continuare a planului de consolidare fiscală convenit cu creditorii internaţionali – FMI, BM, UE – pentru a beneficia de sustenabilitate pe termen mediu şi lung. Ori aleg să iasă din Zona Euro, cu consecinţe dezastruoase, greu de calculat.

În realitate, Grecia nu prea are de ales. Prima alegere presupune traversarea unei perioade dificile din punct de vedere economic, politic şi social. Cu costuri de ajustare ridicate. A doua alegere ce poate fi făcută, este totuşi mult mai gravă, atât pentru Grecia cât şi pentru Zona Euro. Un default necontrolat ar conduce la oprirea definitivă a asistenţei financiare, posibila excludere din Zona Euro şi din Uniunea Europeană. Neîncrederea va creşte exponenţial, riscul de ţară va creşte şi el, CDS ul se va duce în sus dramatic, făcând imposibilă orice finanţare sustenabilă pentru Grecia. Ieşirea din Zona Euro va presupune revenirea la drahma, care se va deprecia instantaneu şi dramatic, cu peste 80% faţă de nivelul iniţial. Se va înregistra o cădere de cel puţin 50% din PIB în primul an de după ieşirea din Zona Euro. Deprecierea va genera inflaţie, inflaţia presupune creşterea dobânzilor, care mai departe înseamnă falimente în lanţ în rândul firmelor private din Grecia. Pot creşte creditele neperformante în rândul firmelor şi al cetăţenilor greci. Panica bancară va fi de nestăvilit, posibilele falimente în lanţ în sistemul bancar determinând haos în sistemul financiar.

Raţional, Grecia va alege prima variantă.

Cu Spania situaţia se complică. Discutăm despre o scară mult mai mare, despre efecte de contagiune îngrijorătoare la nivelul Zonei euro şi al Uniunii Europene.

Efectele problemelor din Zona Euro asupra României pot apărea pe 4 direcţii. Prima, creşterea neîncrederii din Zona Euro va afecta dobânzile de pe pieţele financiare internaţionale. Cu un necesar de finanţare/refinanţare a datoriei de 15 miliarde de euro în 2012 (rămas la jumătate până la sfârşitul anului), România va fi afectată de creşterea dobânzilor, reducându-se spaţiul fiscal pentru programe de relansare economică, investiţii s.a Deja execuţia bugetară pe primele 4 luni ne arată o creştere a cheltuielilor cu dobânzile de l buget de 44%,faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

A doua direcţie, cea a reducerii cererii externe pentru produsele româneşti. Neîncrederea din Zona Euro va genera reducerea exporturilor noastre către pieţele vestice, cu efecte negative asupra balanţei comerciale, cursului de schimb şi, cel mai important, asupra creşterii economice.

A treia direcţie, cea financiar-bancară. Este posibil ca şi România să se confrunte cu efecte – chiar dacă la scară redusă – de retrageri din depozitele populaţiei, mai ales în cazul filialelor locale ale băncilor din ţările cu probleme.

Ultima direcţie poate fi cea a reducerii remitenţelor. Problemele din Grecia, Spania şi Italia pot cauza reducerea sumelor trimise acasă de muncitorii români plecaţi la muncă în străinătate.

Soluţiile noastre pentru minimizarea apariţiei efectelor de contagiune? Prudenţă în domeniul bugetar, creşterea absorbţiei de fonduri europene, prioritizarea investiţiilor publice şi reducerea evaziunii fiscale.