Posted tagged ‘guvernare Boc’

Privatizările din România suferă din cauza politicii economice din ultimii patru ani

22 septembrie 2012

Aş putea spune mai degrabă din lipsa unei politici economice în ultimii patru ani. Guvernul Boc şi PDL-ul au reuştit să nu atragă niciun investitor important în România cu toate că aceasta era sarcina lor principală într-o perioadă de criză.

Marile companii de stat, printr-un management defectuos şi interese politice (exemple precum: Hidroelectrica, Poşta Română, Oltchim etc. sunt mai mult decât concludente) au fost aduse în pragul dezastrului. Şi mai rău, pregătirile pentru privatizare, pentru că se ştia că urmează acest lucru conform cerinţelor FMI, au fost nule în cele mai multe cazuri.

Preşedintele României nu ratează însă niciun discurs public în care să nu amintească numele unor posibili investitori de renume internaţional lăsând impresia că, mâine, sunt gata să aducă miliarde de euro/dolari în ţara noastră. Cu toate acestea, nicio companie nu s-a arătat interesată de reactoarele 3 şi 4 de la Crenavodă (deadline-ul a fost 15 septembrie – http://www.zf.ro/companii/dezinteres-pentru-reactoarele-3-si-4-cel-mai-mare-proiect-energetic-nu-a-atras-nici-acum-investitori-10106047) şi nici la celelalte obiective nu se înghesuie prea mulţi.

De ce? În afara contextului economic internaţional, evident defavorabil, o mare contribuţie o are şi modul în care au fost gestionate şi promovate aceste obiective. Mai deloc. În plus, timp de patru ani, guvernul Boc s-a încăpăţânat să nu ia nicio măsură economică/financiară atractivă pentru investitorii străini. A supravieţuit sacrificând românii, nivelul lor de trai.

Consecinţa? În primele şase luni ale anului 2012 investitorii străini în România pot fi număraţi pe degete, iar suma investită direct este extrem de mică – cu 87% mai mică decât în 2008 (http://www.ziare.com/articole/investitii+straine+2012).

O soluţie, valabilă şi acum, o reprezintă investitorii chinezi care deţin capital suficient şi sunt interesaţi să intre pe piaţa românească. Am discutat cu ei mai multe proiecte în 2009, când am fost ministru. Aşteaptă doar să fie invitaţi la negocieri.

Azi, guvernul Ponta, sub presiunea FMI, încearcă să rezolve problemele de la companiile deţinute de statul român care au probleme astfel încât angajaţii să fie cât mai protejaţi, iar statul să-şi recupereze datoriile. Acestea sunt cele două priorităţi.

Guvernul USL actual şi cel care va veni din toamnă trebuie mai întâi să repare erorile majore făcute de PDL, iar apoi, având stabilită o bază, să poată merge spre dezvoltare.

În privinţa privatizării Oltchim, părerea mea, şi nu numai a mea, este că dl. Diaconescu nu are capacitatea necesară, nici financiară şi nici managerială, pentru a redresa situaţia combinatului. Ca o previziune – cred că procesul de privatizare va fi reluat peste câteva luni.

Reclame

Despre gândirea economică de vacanţă a dlui. Videanu

23 august 2012

Cred că ni s-a întâmplat multora ca, atunci când ne întoarcem din concediu, să ne ia câteva zile până ne obișnuim din nou cu ceea ce se întâmplă în jurul nostru.  Numai astfel îmi pot explica declaraţiile total lipsite de logică economică din ultimele zile ale dlui. Videanu. Pare că expunerea prelungită la soare a cauzat ştergerea rapidă din memorie a unor evenimente economice de puţin timp încheiate.

Fără a face vreun efort deosebit, demontez principala afirmaţie a liderului PDL cu privire la evoluţiile economice din ultimele 100 de zile din România – În condiţiile unei creşteri economice de 0,5% România nu va avea cu ce să plătească majorarea de salarii din decembrie.

Primul aspect – creşterea economică estimată consensual de autorităţile române şi partenerii externi: FMI, BM, CE este de 1% pentru întreg anul 2012.

Al doilea aspect – dl. Videanu confundă programarea bugetară lipsă din timpul guvernării PDL cu situația de acum. Să-i aducem aminte că proiectul de buget pe 2012 a fost construit de guvernarea din care a făcut parte pe o proiecţie bugetară de creştere economică de 1,8-2,3% pentru 2012. Deci, ce să înţelegem, că acum PDL recunoaşte că a construit un buget pe date complet false, de 4 ori mai mari decât previzionează acum? Să înţelegem că recunosc greşeala de a nu fi luat în calculul indicatorilor macro pe 2012 refacerea salariilor bugetarilor, plata contribuţiilor sociale încasate ilegal de la pensionari, faptul că incertitudinile macroeconomice din Zona Euro continuă, efectele negative ale secetei şi ale zgomotului politic?

Îl putem asigura pe dl. Videanu că reîntregirea salariilor se va face. Chiar dacă ritmul de creştere economică va fi mai mic – ceea ce nu cred – există atâta spaţiu fiscal ce poate fi creat prin destructurarea reţelelor evazioniste încât se găsesc bani pentru a doua parte a reîntregirii salariilor. De altfel, primul ministru Ponta a anunţat public că 1,2 miliarde ron s-au încasat în plus la bugetul de stat numai în primul semestru, doar prin spargerea reţelei clientelare portocalii, reţea ce căpuşa bugetul de stat.

Al treilea aspect – este o formă de demagogie să vii acum şi să te vaiţi că România are ritmuri scăzute de creştere economică. Atunci vin şi eu şi întreb: care au fost soluţiile economice de stimulare a ofertei interne în perioada guvernării portocalii? Ce soluţii a aplicat dl. Videanu când era la guvernare pentru a opri căderea dramatică a dinamicii PIB-ului potenţial de la 4-5% în perioada precriză, la 2-2,5% începând cu 2009 până în prezent? Care au fost măsurile de stimulare a economiei reale promovate şi implementate în ultimii doi ani ai guvernării portocalii?

Știu mulţi oameni de afaceri care spun că ultimele măsuri anunţate de guvernul Ponta pentru stimularea sectorului privat constituie o gură importantă de oxigen pentru economia reală, reprezentând mai mult decât s-a făcut în ultimii 2 ani ai guvernării PDL. Mediul privat a primit bine stabilirea plăţii TVA la încasarea facturii pentru firmele cu cifra de afaceri mai mica de 500 mii euro cu condiția ca derularea decontarilor să se facă numai prin bănci. La fel şi scutirea de la plata penalităților pentru debitorii statului, pentru obligațiile de plată achitate în perioada 01.09.2012-31.12.2012 este salutată.

Al patrulea aspect. Da, dle Videanu, aveţi dreptate într-o privinţă. Ne este foarte greu să scoatem economia românească din cercul vicios în care ați introdus-o: măsuri de austeritate în mod exclusiv – căderea PIB potenţial şi distrugerea ofertei interne – creştere economică redusă – rată redusă de creştere a veniturilor bugetare (pe fondul reducerii ratei de ajustare pe cheltuieli) – neatingerea ţintei de deficit – noi măsuri de corecţie … Trebuie să căutăm spaţiu fiscal pentru a stimula sectorul privat şi crearea de locuri de muncă. Vă daţi seama cît de greu este să refaci cele 558.000 de locuri de muncă cu normă întreagă pierdute în perioada sept. 2008 – apr. 2012 cât aţi condus frâiele economiei româneşti?

Trebuie să mergem pe sârmă, să mixăm ajustarea fiscală pe termen mediu cu măsuri de relansare economică (dacă s-ar putea cu costuri bugetare cât mai mici şi efecte de multiplicare cât mai mari). Mai pe scurt, să adoptăm o politică fiscală pro creştere.

Concluziile vizitei FMI în România

15 august 2012

Vizita FMI în România a permis autorităţilor române confirmarea angajamentului pentru respectarea condiţionalităţilor macroeconomice fixate în cadrul acordului preventiv. Continuarea ajustării fiscale, cu preponderenţă pe partea ei calitativă, definirea unui nou model de dezvoltare, bazat pe creştere economică incluzivă şi tehnologie şi accelerarea reformelor structurale sunt pilonii principali ai strategiei economice a Guvernului Ponta.

Priorităţile discutate de autorităţile române cu FMI sunt cele care au intrat în dezbaterea internă, sunt cele pe care de multe ori le-am discutat aici, pe blog. Restructurarea companiilor de stat, pentru reducerea arieratelor şi a pierderilor acestora, creşterea absorbţiei fondurilor europene, îmbunătăţirea colectării şi reducerea evaziunii fiscale, dar şi prioritizarea investiţiilor publice sunt punctele principale cuprinse în Agenda economică ce trebuie urgent implementată în România.

Cu toate angajamentele rămase restante, consider că România poate continua, de o manieră fezabilă, dialogul cu creditorii internaţionali, contribuţie esenţială la menţinerea încrederii investitorilor internaţionali în economia românească.

Sigur, sunt câteva veşti proaste. Să le analizăm pe rând şi să vedem ce soluţii putem găsi pentru minimizarea efectelor negative ale acestor procese ce ne îngrijorează.

Prima îngrijorare este legată de revizuirea în sens negativ a prognozei de creştere economică. FMI a revizuit prognoza de creştere economică pentru acest an a ţării noastre, de la 1,5%, la 0,9%. Dat fiind că şi Guvernul a redus estimările de creştere, însă doar până la 1,2%, autorităţile şi Fondul au ajuns la un acord cu privire la o prognoză situată în jurul valorii de 1%.

Aceasta înseamnă un minus de aproximativ 0,15% din PIB, încasări la veniturile bugetare, deci o presiune mai mare pe atingerea ţintei de deficit. În opinia mea, soluţia de compensare ar fi continuarea luptei cu evaziunea fiscală, observându-se că simpla destructurare a unor reţele evazioniste în ultimele 3 luni şi jumătate a adus venituri suplimentare la bugetul de stat de 1 miliard RON. Totuşi, prognozele arată că pe termen mediu România poate obţine un ritm de creştere economică mediu annual de 3%.

A doua îngrijorare este legată de creşterea rapidă a inflaţiei în ultima lună. Chiar dacă inflaţia este de 3%, un nivel sustenabil pentru angajamentul dezinflaţionist al BNR, presiunile venite dinspre explozia preţurilor la produsele agricole şi a creşterilor de preţuri administrate vor amplifica impactul asupra inflaţiei şi al scăderii puterii de cumpărare a populaţiei. Una dintre soluţiile demne de luat în considerare aici era sustinerea măsurii privind o cotă redusă de TVA la producţia de cereale, pâine, carne proaspătă, lapte sşi legume-fructe proaspete (TVA 24%, din care 9% către buget şi 15% dedus producătorului). Am scris despre avantajele acestei măsuri în analiza anterioară pe blog.

A treia îngrijorare este legată de anunţata creştere a preţului la gazele naturale livrate populaţiei cu 5% şi a preţului gazelor naturale livrate firmelor cu 10%, de la 1 septembrie 2012. Este o măsură antamată de Guvernul Boc. Problema acum este definirea cât mai rapidă a consumatorului vulnerabil, în condiţiile în care statistica INS arată că peste 40% dintre gospodăriile din mediul urban au întârzieri mari la plata facturii iar 5,5 milioane români trăiesc sub pragul de sărăcie. Soluţia găsită de autorităţi – impunerea unei taxe pe veniturile excepţionale ale companiilor din energie, mi se pare raţională, în condiţiile în care va trebui finanţat un fond din care să se realizeze subvenţionarea consumatorilor definiţi ca fiind vulnerabili. Măsura va presupune şi presiuni inflaţioniste în condiţiile în care cheltuielile cu utilităţile au o pondere însemnată în coşul de consum.

A patra îngrijorare este cea legată de gradul redus de absorbţie al fondurilor europene. România iroseşte cea mai ieftină sursă de finanţare aflată la dispoziţia ei, nefolosind astfel oportunităţile de dezvoltare a infrastructurii şi capitalului uman prin utilizarea proiectelor finanţate din bani europeni. Soluţia ar fi adoptarea bunelor practici în domeniu oferite de exemplul Poloniei sau al Spaniei, externalizarea către firme private a managementului autorităţilor de management şi organismelor intermediare s.a.

A cincea îngrijorare este cea legată de arierate, problemă care persistă. Reducerea lentă a arieratelor atrage după sine necesitatea accelerării reformelor structurale în domeniile ce stimulează acest blocaj financiar. Soluţia constă în restructurarea companiilor de stat cu pierderi, eficientizarea lor şi în implementarea unor reforme inteligente mai ales în sectorul de sănătate.

Consider că România trebuie să continue consolidarea fiscală într-un mod inteligent şi pe termen mediu. Raţionalizarea cheltuielilor publice, îmbunătăţirea colectării şi reducerea evaziunii fiscale trebuie să genereze spaţiu fiscal pentru măsuri de stimulare a sectorului privat şi creare de locuri de muncă.  România trebuie să continue implementarea reformelor structurale în educaţie şi sănătate, concomitent cu creşterea finanţării acestor două domenii, strategice pentru viitorul economiei româneşti.

 

 

Energia României vândută pe nimic de PDL

4 aprilie 2012

România lui Traian Băsescu refuză să își valorifice cea mai importantă resursă – sectorul energetic. Fără nicio ezitare, s-a agreat prin acordul cu FMI vânzarea a câte 15% din Romgaz, Transelectrica, Transgaz și 10% din Hidroelectrica, Nuclearelectrica și OMV Petrom.

Fără nicio îndoială, sectorul energetic românesc are nevoie de îmbunătățiri tehnologice, dar Guvernul de ieri – Emil Boc, și cel actual – Mihai Răzvan Ungureanu, n-au luat în calcul decât vânzarea. Vânzarea pe orice sumă. Vânzarea către oricine. Vânzarea în orice condiții, fără studii sau analize coerente care să evalueze situația companiilor de stat – starea companiei (situația financiară, resurse umane, importanța în cadrul economiei românești și regionale), investiții necesare, oportunitatea privatizării/ vânzării și impactul asupra economiei locale.

Cu siguranță această perioadă nu este una oportună pentru privatizări, chiar dacă FMI ,,ne somează” să scăpăm de anumite companii de stat. Mai mult, este o perioadă în care la nivel mondial, statele se preocupă de securizarea rezervelor naționale și valorificarea propriilor resurse – companii, resurse naturale.

Ceea ce ridică importante semne de întrebare este preocuparea constantă, în ultimii ani, a Președintelui Traian Băsescu de a vorbi despre resurse strategice – aur, cupru, gaz, petrol, invocând necesitatea de a scoate bani din ele. Susține redeschiderea marilor exploatări miniere – aurul de la Roşia Montană sau cuprul de la Roșia Poieni, argumentând că astfel vor fi create locuri de muncă, se vor plăti taxe la buget, se vor câştiga bani din redevenţe.

Din resursele naturale ale României și redevențe statul ar trebui să câștige bani. În mod ciudat, deși la sfârșitul anului trecut Guvernul Boc a adoptat un proiect de ordonanță care prevedea creșterea redevențelor, acesta nu a mai ajuns în Monitorul Oficial, iar resursele naturale ale României se valorifică pe baza redevențelor vechi.

Prevederile ordonanței lui Emil Boc:
• dublarea redevenţei pentru aur, platină şi argint, de la 4% la 8% din valoarea producţiei
• majorarea redevenţei de la 4% la 6% pentru producţia de cărbuni, minereuri feroase, neferoase, de aluminiu şi roci aluminifere, metale radioactive, pământuri rare, pietre preţioase şi semipreţioase, dar şi pentru ape minerale terapeutice, ape termoninerale, ape geotermale şi gazele care le însoţesc, gaze necombustibile, nămoluri şi turbe terapeutice
• mărirea redevenței la 8% din valoarea producţiei pentru minereuri de metale nobile – argint, aur, mercur, şi metale platinice – ruteniu, osmiu, rodiu, iridiu, paladiu şi platină
• creșterea redevenţelor pentru venituri brute realizate din transportul şi tranzitul petrolului, de la 10 la 15%
• creșterea redevențelor pentru înmagazinarea subterană a gazelor de la 3% la 5%

Ne putem gândi că ordonanța nu a mai ajuns în paginile Monitorului Oficial din cauza cartonașului roșu arătat de către cei de la Gabriel Resources care s-au sesizat imediat după ședința de Guvern anunțând că aşteaptă ca Guvernul să clarifice dacă majorarea de la 4% la 8% a redevenţei pentru metale preţioase se aplică şi în cazul proiectului Roșia Montană. Guvernul nu a răspuns, însă nici redevențele nu au mai ajuns să fie modificate.

Între timp, statul român a privatizat cea mai mare companie de exploatare de cupru din România – Cuprumin, fără a verifica cine este câștigătorul acestei privatizări anunțată cu fast de Premierul Ungureanu, Premier care ar trebui să știe că o companie care are în exploatare al doilea cel mai mare zăcământ de cupru din Europa nu poate fi o gaură neagră, ci este un obiectiv strategic care necesită investiții, o adevărată ”mină de aur”.

Întrebări care sperăm să nu rămână retorice:
• De ce nu s-au mărit redevențele?
• De ce se fac privatizări fără documentare?
• Ce se întâmplă cu banii obținuți din privatizări?

Demisia lui Emil Boc, începutul sfârșitului sistemului portocaliu

6 februarie 2012

Demisia premierului Boc este doar una din cerințele românilor care au ieșit în stradă. Totuși solicitarea acestor oameni este mult mai extinsă decât schimbarea unui om – ei susțin înlăturarea unui sistem corupt care s-a menținut prin sărăcirea majorității românilor.

Alegeri anticipate este propunerea pe care o susține și opoziția. Este singura modalitate prin care poate fi redată încrederea oamenilor în guvernanți și prin care situația socială și economică a țării se poate schimba.

Oamenii care protestează în stradă, Opoziția, cu totii cer președintelui să numească un premier independent politic, un tehnocrat care să aibă ca priorități aplicarea de măsuri urgente pentru stoparea risipei banilor publici, dar și organizarea alegerilor parlamentare anticipate în cel mai scurt timp posibil.

Dacă vom reuși să facem alegeri anticipate la începutul lunii mai, noul guvern va avea vreme să intervină suficient de rapid pentru a atenua noua recesiune din a doua parte a anului (când, așa cum ne-a declarat și președintele Băsescu, lucrurile se vor înrăutăți).

Demisia lui Boc vine prea târziu și nu va avea efectul scontat de PDL dacă se va rezuma doar la un gest de manipulare a populației. După protestele din stradă, PD-L a coborât mult sub 10%, iar ideea de a nu intra nici măcar în Parlament le-a înghețat sângele pedeliștilor mai rău decât vremea de afară. Grupările din partid au devenit mult mai vizibile și mai vocale și, ca atare, a devenit din ce în ce mai greu ca discuțiile contradictorii să rămână în interior. Probabil, decizia demisiei a fost luată în considerare serios cu mult timp înainte, dar PDL a așteptat încheierea vizitei FMI.

Din punctul meu de vedere, PDL nu mai are nicio șansă de revenire în politica românească. Va avea soarta CDR-ului, iar mutări de genul, îl înlocuim pe Boc cu Predoiu (așa-zis-ul independent politic, dar mai degrabă dependent politic) nu face decât să confirme oamenilor că acest partid continuă să-și apere interesele și nu este preocupat de viața românilor.

În următoarele zile, USL va susține necesitatea alegerilor anticipate și numirea unui premier tehnocrat fără legături directe cu PDL.

FMI face politică… în stil PD-L

31 ianuarie 2012

O misiune comună a Fondului Monetar Internațional, Comisiei Europene și Băncii Mondiale se află în această perioadă în țară pentru a evalua modul în care a funcționat acordul cu România.

Tot în aceste zile, liderii PD-L s-au întrecut în declarații politice prin care anunță că vor crește salariile și pensiile din aprilie. Această declarație populistă face parte din seria încercărilor PD-L de a se regrupa după protestele din stradă. Și putem vedea cu toții acțiunile de distragere a atenției (rechemarea lui Arafat la minister, premierul Boc servind ceai sinistraților, redeschiderea cazului Adrian Năstase etc.)

Sunt convins însă că nimeni nu-l poate crede pe Frunzăverde când anunță că PD-L ”l-a mandatat” pe premierul Boc să negociere cu FMI mărirea pensiilor și salariilor. Nici măcar colegii lui de partid! Ca urmare, Sulfina Barbu s-a arătat sceptică.

Este și normal în condițiile în care FMI estima, în toamna trecută, o creștere economică de 1,9-2%, iar pentru anul acesta estimarea a scăzut la 1,3-1,5%. În plus, în ultima scrisoare de intenție s-a stabilit ca salariile și pensiile să rămână înghețate.

Cu toate acestea, în tot haosul declarațiilor populiste lansate ieri de PD-L, FMI, prin vocea lui Jeffrey Franks, a decis să nu clarifice lucrurile și să facă puțină politică. Întrebat dacă este posibilă o creștere chiar și cu 5% a salariilor, Franks s-a lansat în teorii metaforice din care se înțelege că dacă am aveam bani, am putea face asta, dacă nu, nu.

Dar România nu are bani! Și FMI recunoaște. Recunoaște și președintele Traian Băsescu care în ultimul discurs a spus că va fi mult mai greu în cea de-a doua parte a anului 2012, pentru România și pentru toată Europa.
Îngrijorat de faptul că investițiile străine vor scădea dramatic, Traian Băsescu și Emil Boc au realizat că una din soluții pentru țara noastră o reprezintă relansarea IMM-urilor.

În 2009, am spus că, sprijinite, IMM-urile pot fi cea mai bună unealtă anticriză a unui guvern întrucât sunt flexibile, se adaptează ușor, creează locuri de muncă etc.
Ce a făcut guvernul Boc? Nimic sau, cel puțin, nimic bun. Ce a făcut FMI? Nimic sau, cel puțin, nimic eficient pentru IMM-urile din România.

Creditarea a rămas blocată. S-a încercat ceva prin cardul Kogălniceanu dar, aplicat în stilul românesc birocratic, rezultatele sunt ridicole. Accesarea fondurilor europene durează tot peste jumătate de an etc. Aceeași lipsă de interes și pentru posibile facilități oferite la angajare. Guvernul și președintele se comportă ca și cum abia acum realizează că România are nevoie de locuri de muncă.

Sper că, de data aceasta, guvernul și președintele vor negocia serios cu FMI și vor lua măsuri reale pentru IMM-uri și pentru întreaga economie românească, măsuri care să producă efecte de multiplicare și să nu se limiteze doar la tăieri.

Apel la solidaritate

24 ianuarie 2012

În fiecare zi, de aproape două săptămâni, românii din toată țara s-au unit. Și-au unit vocile și cer să le fie respectate drepturile de cetățeni ai României.

Azi, pe 24 ianuarie, vă propun să lăsăm la o parte orice afiliere politică și chiar profesională și să fim solidari în obiectivul nostru comun – o viață mai bună pentru majoritatea românilor.

Haideți să ne dăm mâna pentru România Unită! Împreună trebuie să facem în așa fel încât fiecare glas, fiecare problemă a oamenilor să se audă. Aceasta este democrația.

Am văzut cu toții cum guvernul Boc și președintele Traian Băsescu și-au pus mâinile la ochi și și-au astupat urechile. Degeaba! Oricât au încercat acești oameni, îmbătați de putere, să dezbine românii, nu au reușit. Guvernanții actuali trebuie să înțeleagă faptul că sunt reprezentanții cetățenilor care, azi, nu-i mai vor. Puterea nu este nici a guvernului Boc, nici a președintelui și nici a Opoziției, este a românilor.

Plecând de aici aș dori să fac o serie de clarificări legat de poziția Opoziției în această perioadă.
Opoziția nu pretinde să plece PD-L și să vină USL. Încă de la formarea Uniunii, am spus foarte limpede că este în puterea românilor de a ne aduce la guvernare, prin vot. Tocmai pentru a demonstra acest lucru, mulți dintre colegii mei au participat la proteste fără a se legitima politic.

Prin toate acțiunile noastre am încercat să ”forțăm” guvernul Boc să mențină drumul democrației în România și să păstreze dialogul cu toți reprezentanții societății. Uneori am reușit să facem acest lucru, alteori nu. Protestele românilor le-au demonstrat guvernanților că nu mai poate fi tolerat tipul acesta de ”dictatură portocalie”. Indirect, aceste manifestări au crescut și puterea Opoziției.

De aceea, cred că trebuie să continuăm eforturile noastre de a bloca acțiunile guvernului împotriva propriilor cetățeni. Ar fi o ipocrizie să vă spun că, dacă vor veni la guvernare reprezentanții Opoziției sau, pur și simplu specialiști independenți, toate problemele vor dispărea. Ceea ce vă pot spune este că deciziile sociale și economice vor fi orientate către cetățeni și nu împotriva lor.

În aceste zile, românii au înțeles că puterea este a fiecăruia și cu cât sunt mai uniți, cu atât sunt mai puternici.

Fac un apel către toți prietenii mei, politicieni sau nu, către brașoveni, către ieșeni, către bucureșteni, către toți românii – să fie uniți! Istoria ne-a demonstrat că solidaritatea este cel mai de preț lucru al unei națiuni.