Promisiunile mincinoase ale Guvernului Boc privind cresterea salariilor

De câteva zile mai mulți reprezentanți ai actualei puteri ne spun că, în perioada următoare, vor crește salariile bugetarilor (bineînțeles este vorba de recuperarea celor 15%). De când vor crește aceste salarii, cu cât vor crește, la ce categorii de salariații vor crește, nimeni nu suflă o vorba?

Mai mult, d-l Președinte Băsescu face apel să nu se cadă în zona populismului, pe de altă parte însă mai toți reprezentanții coaliției declară o creștere iminenta a salariilor. Desigur că acest lucru pe noi, social democrații, ne bucură pentru că se revine la o măsura aberantă care nu a adus nimic bun, nici pentru economie, nici pentru populație.

Dar sa vedem cum stau lucrurile în realitate:
• Salariile ar trebui să crească cu 15% , pentru a ajunge la nivelul anului 2010;
• De unde va lua Guvernul acești bani? În strategia fiscal-bugetară se prevăd pentru anul 2012 cheltuieli de personal de 42,6 mild lei la un PIB estimat de 590 mild lei, deci 7,2% din PIB. Tot în strategie se spune că în 2011 cheltuielile de personal estimate vor fi de 40,5 mild lei (deși cu FMI s-a convenit suma de 39 mild lei. Deci de la 39 mild lei la 42,6 mild lei înseamnă o creștere de 9% corespunzătoare la o creștere economica de aproape 4% (ori deja FMI a anunțat pentru 2012 o creștere de 3,7%).
• Față de aceste cifre este evident că dacă va avea loc această creștere ea se va face pe baza reducerilor de personal și nicidecum pe baza creșterii productivității muncii;
• Trebuie să completăm aceste cifre și cu rata inflației de aproape 8%, în prezent și de 5% până la sfârșitul anului (estimare FMI) care va avea un rol negativ în evaluarea puterii de cumpărare a populație;
• La toate acestea trebuie să mai adăugăm și faptul că nimeni nu mai spune nimic de recuperarea tuturor sporurilor, indemnizațiilor tăiate tot în 2010. Ele au contribuit la reducerea drastică a veniturilor;

În concluzie, putem spune că asistăm la o bâlbâială totală a actualei puteri care nu este în stare să pună economia pe picioare și să dea o nouă speranță românilor.

FMI impune noi restricții României. Guvernul spune DA.

Prin ultima scrisoare de intenție trimisă de guvernul român către FMI, țara noastră se angajează la noi ”reduceri”. Voi încerca să fac o scurtă analiză a celor mai importante decizii care urmează să fie luate și a implicațiilor care decurg. De la început aș dori să atrag atenția asupra erorii pe care continuă să o facă guvernul, tăiem dar nu punem nimic în schimb.

Când PSD a propus, zilele trecute, un comitet de anticriză, președintele Traian Băsescu a spus că România a luat deja măsuri anticriză. Au trecut însă doi ani și populația nu simte nicio îmbunătățire, din contră. De ce? Pentru că măsurile luate nu au avut efect de multiplicare. Din păcate au fost gândite doar pentru a acoperi o problemă, pe termen scurt. Trebuia tratată cauză. Atenție o cădere a țărilor din jur (cazul Greciei), ar însemna un dezastru total pentru noi, ne-ar prinde total nepregătiți. Am lua criza de la capăt.

Începerea selecției pentru managementul privat
Guvernul s-a obligat să interzică prelungirea, dupa 1 ianuarie 2012, a contractelor de management existente la companiile de stat, iar procesul de selecție va fi unul internațional.

Analiza soluției managementului privat
Cine face selecţia? Cine concepe metodologia de evaluare a contractelor de performanță încheiate?
Recrutarea de către o firmă „independentă” de resurse umane a managerilor nu exclude influența politicii portocali, atât în ceea ce privește alegerea acestora, cât şi, ulterior, în procesul de decizie a conducerii companiei.
Managementul privat nu poate rezolva pe termen scurt problemele structurale ale unei companii de stat cu pierderi. Dacă ne vom trezi cu o creștere rapidă a prețurilor şi o reducere a costurilor salariale, ca urmare a disponibilizărilor? FMI a declarat că obiectivul acestor manageri va fi doar maximizarea profitului (deşi acest obiectiv ar putea genera inflație şi șomaj).

Introducerea taxei pe cifra de afaceri pentru distribuitorii de medicamente clawback
Va conduce la creșterea prețului medicamentelor cu procente cuprinse între 10 si 15%.

Restructurarea în companiile de stat
Cele 154 de firme de stat monitorizate în cadrul Acordului vor disponibiliza aproape 7.000 de angajați până, cel târziu, la sfârșitul lunii septembrie.
Cele mai semnificative disponibilizări vor fi efectuate de companiile de transport feroviar, adică CFR Marfă – 3.000 de posturi, CFR SA – 1.500 de posturi și CFR Călători – 1.000 de posturi.

Implementarea de măsuri pentru creșterea eficienței companiilor de stat
În opinia Guvernului eficiența poate creste prin scumpiri. Prețul gazelor naturale pentru consumatorii industriali a crescut cu 10% de la 1 iulie 2011. Biletele RATB s-ar putea majora cu 40% iar cartele de metrou cu 10%. Nici biletele de tren nu scapă de majorări.

Toate aceste măsuri de austeritate pentru 2011 sunt mai dure decât în 2010.

Care va fi efectul lor imediat? Intrarea în sărăcie a cel puţin 1,5 milioane de români în 2011!

Divide et impera: PD-L rupe România în bucăţi

Când toată lumea (medicii, profesorii, polițiștii, pensionarii etc.) se aștepta ca PD-L să vină cu măsuri pentru redresarea situației economice și sociale în care au ajuns acești oameni din cauza măsurilor luate de guvern, iată că Traian Băsescu şi apoi Emil Boc şi mai apoi fiecare membru PD-L vin cu o nouă idee din dorința disperată de a păstra puterea – reorganizarea administrativ-teritorială a României.

Argumentele, de genul atragerea mai bună a fondurilor europene, sunt de-a dreptul mincinoase şi ascund interese strict politice. Pe strategia, deja ultra cunoscută şi ultra manipulatoare, să inventăm un dușman şi apoi să ne prefacem că luptăm împotriva lui – PD-L se pregătește de o nouă fraudă împotriva românilor.

Ce implică reorganizarea administrativ-teritorială propusă de PD-L?

Din punct de vedere politic:
• Noi concesii făcute UDMR care îi va apropia pe aceștia de mult dorita descentralizare.
• Creșterea unor oligarhi pedeliști în mâna cărora se va afla toată puterea unei regiuni.
• Distrugerea reprezentanților Opoziției.

Din punct de vedere administrativ:
• Alipirea unor județe aflate în diferite grade de dezvoltare va duce la blocarea sau încetinirea unora dintre ele.
• Lipsa unei legături între comună, oraș, municipiu şi regiune.
• Distrugerea unei structuri administrative tradiționale cu vechime de peste 700 de ani.
• Lipsa unei explicații clare referitoare la rolul serviciilor deconcentrate și legătura lor cu cetățeanul.

Din punct de vedere al cetățeanului:
• Dreptul de alegere a reprezentanților este redus la zero.
• Cei din sate şi comune vor trebui să facă eforturi extraordinare pentru a avea acces la instituțiile centrale ale regiunii.
• Ștergerea sentimentului de mândrie de a aparține unei societăți cu anumite valori, tradiții şi istorie.
• Suportarea cheltuielilor pentru schimbarea tuturor actelor (între 600 și 700 lei va trebuie să scoată fiecare român din buzunar la care se adaugă și costurile societăților comerciale de adaptare la noile condiții).
• Noi disponibilizări prin desființarea anumitor instituții locale.

Din punct de vedere financiar:
• Câteva miliarde de euro!!! În condițiile în care, motivând că nu are bani la buget, PD-L-ul a tăiat: pensiile bătrânilor, indemnizațiile mamelor, sporurile profesorilor şi medicilor, salariile polițiștilor etc. şi s-a împrumutat de 20 miliarde euro de la FMI. Pe scurt, a distrus educația, sănătatea, siguranța oamenilor, viitorul acestei ţări.

Este adevărat că România are nevoie să respecte cerințele europene, una dintre acestea fiind trasarea unor regiuni cu statut juridic! Cu toate acestea, momentul în care Boc a lansat tema nu face decât să întărească faptul că PDL-ului îi este frică de alegerile din 2012 și încearcă orice pentru a rămâne ,,stăpân” pe viețile românilor!

Îi reamintim lui Emil Boc că este premier din 2008, iar în acești trei ani nu i-a trecut nici măcar o dată prin cap faptul că România nu funcționează bine din cauza ”organizării teritoriale”. România este în impas din cauza incompetenței echipei PDL, condusă din umbră de Traian Băsescu! Au politizat totul și au gonit adevărații specialiști din sistem, lăsând administrația publică fără expertiza atât de necesară atunci când vorbim despre absorbția fondurilor europene!

Mai mult, această dorință subită a PDL vine în contextul ultimatumului dat de UDMR privind legea minorităților!
După alegerea primarilor din primul tur și revizuirea Constituției, PD-L își continuă planurile de fraudare a alegerilor din 2012, inventând o nouă ,,necesitate” pentru România. Și cum se poate face mai bine acest lucru decât după principiul latin ”divide et impera” sau mai pe românește ”dezbină și stăpânește”!

Opoziția a propus un alt model de reorganizare care a fost prezentat săptămâna aceasta.

Cel mai important lucru este însă că o astfel de decizie trebuie luată prin acordul majorității: ori facem referendum ori legea trebuie să treacă prin Parlament!

Strategia FMI pentru România – reduceri, concedieri, închideri

România și-a început relația pe termen lung cu instituțiile financiare europene după lungi discuții și declarații generate de chiar Președintele Traian Băsescu. Astfel, dacă în 2009 ne spunea cu calm că România ,,nu va intra în criză”, în 2011 încheiem un nou acord, de data aceasta ,,preventiv”.

În situația ideală, ,,preventiv” înseamnă că suntem ,,aproape bine” și am mai avea nevoie de ,,puțină supraveghere” până intrăm în zona sigură a creșterii economice! Realitatea cifrelor ne arată însă că România este departe de ,,zona sigură”, adâncindu-se și mai mult în prăpastia creditării.

În draft-ul de scrisoare de intenție se menționează o prognoză de creștere economică de 1,5% pentru 2011, și de 3,5% – 4% pentru 2012, principalele motoare ale acestei creșteri urmând să fie exporturile și redresarea la nivelul cererii. Pentru a avea exporturi, ar trebui să avem producție. Instabilitatea economică, lipsa de predictibilitate la nivel legislativ și incoerența politicilor guvernamentale au blocat orice intenție a investitorilor – mulți au redus producția, s-au relocat, au închis!

Mai mult, nu există premise pentru creșterea cererii – salariile au fost tăiate, au existat concedieri masive atât în administrația publică, cât și în mediul privat, pensiile au fost și ele reduse, ajutoarele sociale au fost micșorate!
În plus, cererea nu va crește, ci va scădea din cauza eliminării subvențiilor la căldură, a creșterii prețurilor la gaze și electricitate! Singura variabilă care va înregistra creștere este nivelul de trai și gradul de sărăcie!

Date fiind realitățile socio-economice și luând în calcul faptul că România are de achitat la FMI dobânzi de 300 milioane euro în 2011, situația nu este tocmai roz, poate doar portocalie în agenda de campanie a guvernării PD-L!

Cum ne ajută FMI, prin acest nou acord? Cum știe mai bine!
• Concedieri
• Tăieri de salarii
• Reducerea numărului de paturi în spitale și a zilelor de spitalizare
• Limitarea opțiunilor terapeutice pentru pacienți
• Supra-taxarea serviciilor medicale
• Privatizări sau închideri de întreprinderi

Toate aceste măsuri ,,necesare” ne sunt impuse ca o condiție sine qua non pentru creșterea economică și ieșirea din criză! În realitate, aceste măsuri nu fac decât să dea un rezultat ,,bun” pe hârtie, astfel încât FMI să poată pleca acasă mulțumit că a mai ,,salvat” un stat!

Cerem, ca și până acum, o consultare publică a specialiștilor în economie și politici economice, atunci când se iau decizii privind închiderea întreprinderilor sau privatizarea lor! Discutăm despre viitorul unor generații întregi, viitor decis de o mână de oameni care nu cunosc regulile de bază ale economiei și managementului economic!

Dacă vor să își asume total aceste măsuri ,,benefice” pentru România, îi invităm să își asume și toate datoriile create în numele României în cazul în care rezultatele nu sunt cele promise! Cred însă că avem așteptări prea mari de la un Guvern care nu respectă regulile democratice, singurul Guvern care a picat în urma unei moțiuni de cenzură, dar a supraviețuit cu ajutorul necondiționat al Președintelui țării!

Implicațiile semnării pactului Euro Plus – din rău în mai rău

Acum câteva zile, președintele Traian Băsescu a semnat, la Bruxelles, pactul Euro Plus. În deja cunoscutul stil al actualei puteri, nimeni nu s-a simțit obligat să explice exact ce înseamnă acest lucru pentru România. Angajamentele pe care România le ia prin acest pact, ne vor duce într-o situație și mai grea dacă nu vom lua măsuri de precauție.

Pactul Euro Plus prevede o serie de măsuri de coordonare economică între semnatarii săi. Ultimele țări care au aderat la pact sunt şase state din afara zonei euro: România, Bulgaria, Danemarca, Polonia, Lituania şi Letonia.
Marea Britanie, Suedia, Ungaria şi Cehia au decis să rămână în afara pactului, cel puţin deocamdată.

Euro Plus este construit pe trei paliere:
1. Competitivitate la nivel micro – cuantificată prin indicatori de măsură ai competitivității prețului (de exemplu, stabilitatea costului real al forței de muncă, corelarea creșterii costului forței de muncă cu creșterea productivității);
2. Stabilitatea finanțelor publice (stabilirea unei reguli fiscale privind stabilizarea ponderii datoriei publice în PIB și prinderea acestei reguli în Constituție sau o altă lege importantă);
3. Un minimum de pondere în PIB alocată din bugetul public pentru investiții în cercetare dezvoltare, educație și infrastructura.

Într-un prim pas, fiecare țară ce aderă la Pact (poate fi și din UE, nu neapărat din Zona Euro) va adopta în termen de 12 luni următoarele măsuri:
• Eliminarea sistemului de indexare a salariilor cu rata inflației;
• Recunoașterea reciprocă a diplomelor pentru a crește mobilitatea forței de muncă;
• Încercarea de a crea o bază comună pentru calculul impozitului pe profit;
• Ajustarea sistemului de pensii la dinamica demografică (de exemplu, creșterea vârstei de pensionare);
• Obligația ca fiecare stat să instituie un mecanism de alertă privind creșterea datoriei publice în Constituție;
• Stabilirea unui regim național de management al crizei în sistemul bancar.

Pactul mai prevede și consolidarea Mecanismului European de Stabilitate. Începând din 2013, Mecanismul European de Stabilitate va înlocui Facilitatea pentru Stabilitatea Financiară, prin intermediul căreia au primit fonduri Grecia şi Irlanda. Noul mecanism va oferi finanțare statelor membre din Zona Euro care au probleme severe.

Mecanismul va avea o valoare totală de 700 de miliarde de euro, din care 80 de miliarde de euro cash şi restul capital la dispoziție, sub formă de garanții. Fondul total va fi colectat în interval de cinci ani de la intrarea în funcțiune a Mecanismului, cu o contribuție cash de 80 de miliarde euro, în primul an.
Acest Pact de Competitivitate reprezintă dorința Germaniei ca țările UE să grăbească reformele privind disciplina bugetară, creșterea competitivității firmelor etc.

Sunt câteva elemente pe care România trebuia să le negocieze serios înainte de semnarea acestui pact, și anume:
1. Eliminarea sistemului de indexare a salariilor cu rata inflației.
2. Crearea unei baze comune pentru calculul impozitului pe profit.
3. Stabilirea unui procent din PIB pentru datoria publică care să fie prevăzut în Constituției.

Aceste trei elemente sunt bune într-o economie dezvoltată și cu stabilitate monetară. În cazul României însă, când rata inflației este foarte mare, când salariile sunt mici, când ne confruntăm cu dispariția a sute de mii de IMM-uri și când datoria publică a luat-o razna, va fi foarte greu să ne aliniem la standardele impuse de pact.
Tocmai de aceea, unele state est europene, care au constatat că nu-și permit să își ia asemenea angajamente, nu au acceptat să semneze acest pact.

Nu știu ce documentație a întocmit ministrul de finanțe astfel încât președintele Traian Băsescu să semneze pactul Euro Plus. Această documentație ar fi trebuit să fie însoțită de o serie de proiecte precum: un program de creștere a competitivității produselor românești, un program de creștere a productivității muncii, un program de înființare de noi locuri de muncă, câteva scheme de facilități fiscale pentru mediul de afaceri și un set al domeniilor de activitate pe care România își propune să le dezvolte (ar putea fi vorba oare de clustere industriale și tehnologice, de înființarea unor institute de cercetare, de stabilirea unor parteneriate între univerisități, centre de cercetare și firme etc.?)

Dl. ministru Ialomițianu ar trebui să prezinte public analiza pe care a făcut-o înainte ca România să semneze acest pact și să ne explice, pe românește, cum vom putea să ne îndeplinim noile îndatoriri.

Din două… amândouă: şi austeritate, şi evaziune fiscală

2010: economii din măsurile de austeritate = 729 milioane euro, prejudicii din evaziunea fiscală = 1,6 miliarde euro

Acesta este rezultatul după măsurile anticriză luate anul trecut de guvernul Boc. De aproape doi ani, guvernul şi autorităţile vorbesc despre cât de necesare au fost reducerile şi tăierile din banii populaţiei. Toate sub pretextul că nu există alte soluţii. Am făcut o analiză simplă pe câteva date statistice de anul trecut şi iată ce a ieşit:

Toate măsurile de austeritate din 2010 au dus la o reducere a deficitului bugetar de 3,1 miliarde RON faţă de anul 2009, ceea ce înseamnă 729 milioane euro.

Adică aproximativ aceeaşi cifră estimată de dl. Blejnar de la ANAF drept prejudiciu determinat de evaziunea fiscală în primul semestru din 2010.
Dacă facem un calcul simplu, ajungem la concluzia că prejudiciile anuale din evaziune fiscală, ating cel puţin 1,6 miliarde euro.

Ce ar fi putut face statul român cu 1,6 miliarde euro anul trecut? Ar fi putut renunţa la toate măsurile de austeritate şi i-ar mai fi rămas bani şi de investiţii.
·Nu s-ar mai fi tăiat salariile bugetarilor, sporurile, cel de-al 13 salariu etc. Se puteau îngheţa pentru 2 ani salariile bugetarilor, aşa cum s-a întâmplat în majoritatea ţărilor civilizate (economia realizată la Capitolul Cheltuieli de personal din bugetul de stat este de 1,1% din PIB în 2010 – 1,3 miliarde euro).
·Nu se mai recalculau pensiile militarilor (economie de 30 milioane euro, adică 0,00025%).
·Nu se mai tăiau indemnizaţiile pentru mame (economia făcută la buget este de 100 milioane lei, circa 25 milioane euro).
·Se construiau 40 km de autostrada la 6 milioane euro pe km.

Sau

Cu 1,6 miliarde euro, puteam evita:
·Creşterea TVA (conform execuţiei bugetare, plusul de venituri la buget din creşterea TVA a fost de 4,9 miliarde ron, deci 1,2 miliarde euro în 2010)
·Introducerea impozitului minim care, conform MF, ar fi adus venituri la bugetul de stat de 350-400 milioane euro.

Poate că nu reuşea guvernul să fie atât de riguros, sunt convins însă că, dacă s-ar fi străduit cât de cât şi i-ar fi păsat, dacă ar fi vrut cu adevărat să scadă corupţia, să reducă evaziunea etc., ar fi reuşit să salveze milioane de români şi să nu-i aducă în pragul sărăciei.

Un Cod al Muncii european

În Uniunea Europeană se discută astăzi, mai aprins ca oricând, despre reformarea pieţelor muncii şi mai ales despre măsuri de creare de noi locuri de muncă. Este normal dacă ne gândim că în întreaga UE există în prezent 23 de milioane de şomeri – 10% din populaţia activă – ceea ce are consecinţe grave pentru creşterea economică şi pentru sistemele de securitate socială din Europa.

Reforma Codului Muncii din România ar trebui să fie compatibilă cu „O agendă pentru noi competenţe şi locuri de muncă”, iniţiativă a Comisiei Europene lansata în noiembrie 2010.

Noul Cod al Muncii trebuie să fie structurat pe câteva acţiuni care să se refere la reformarea pieţelor muncii, creşterea nivelului de competenţe şi adaptarea acestora la cererea de pe piaţă pentru a creşte şansele obţinerii unui loc de muncă şi pentru a facilita schimbarea locului de muncă, ameliorarea condiţiilor de muncă şi calitatea locurilor de muncă, precum şi pe crearea de locuri de muncă.

Obiectivul Strategiei Europa 2020, privind atingerea unui grad de ocupare a forţei de muncă de 75% pentru femeile şi bărbaţii aflaţi în intervalul de vârstă de 20-64 de ani este greu de atins de către România, în situaţia în care reformele de pe piaţa muncii nu sunt însoţite de scăderea poverii fiscale aplicată muncii şi de atragerea de investiţii străine directe.

De aceea, consider că pentru a face ca piaţa muncii din România să funcţioneze mai bine, ar trebui să se ţină seama de câteva acţiuni concrete, compatibile cu principiile europene în domeniu:
– să stimuleze reformarea pieţei muncii, pentru a îmbunătăţi flexibilitatea şi securitatea pieţelor muncii.
– să ofere persoanelor şi întreprinderilor stimulentele adecvate pentru a investi în formare, pentru a creşte continuu nivelul de competenţe în concordanţă cu nevoile pieţei muncii.
– să asigure condiţii de muncă decente, concomitent cu îmbunătăţirea calităţii legislaţiei muncii.
– să asigure existenţa unor condiţii prielnice pe piaţa muncii pentru crearea de locuri de muncă, cum ar fi mai puţină birocraţie sau reducerea impozitării muncii şi mobilităţii, ceea ce este important în special în sectoarele cu creştere rapidă, cum ar fi cele care depind în mare măsură de cercetare şi dezvoltare.

Salarii versuri preţuri = Minus 30% putere de cumpărare pentru români

Institutul Naţional de Statistică a publicat recent noi date care ne arată că raportul salarii – preţuri se adânceşte pe zi ce trece ducând la creşterea gradului de sărăcie al românilor.
Prezentăm mai jos câteva informaţii relevante.

Câştigul nominal net ne arată următoarele:
1. În învăţământ
1442 ron câştig net în decembrie 2009
1184 ron câştig net in decembrie 2010
Minus 258 ron, deci minus 20% la câştiguri.
Luăm în calcul inflaţia, creşterea TVA etc. şi rezultă o scădere de putere de cumpărare de circa 30%.

2. În sănătate
1232 ron câştig net în decembrie 2009
1089 ron câştig net în decembrie 2010
Minus 143 ron, deci minus 12% la câştiguri.
Luăm în calcul inflaţia, creşterea TVA etc. şi rezultă o scădere de putere de cumpărare de circa 20%.

2. În administraţia publică
2098 ron câştig net în decembrie 2009
1827 ron câştig net în decembrie 2010
Minus 271 ron, deci minus 12% la câştiguri.
Luăm în calcul inflaţia, creşterea TVA etc. şi rezultă o scădere de putere de cumpărare de circa 20%.

Scumpirile estimate de către producători
Cele mai mari creşteri
DECEMBRIE 2010 COMPARAT CU DECEMBRIE 2009
CARTOFI 44,5%
ULEI 47 %
ZAHĂR 5,5 %
PÂINE 12%
LAPTE 3,6%
CARNE 3%
OUĂ 24%
LEGUME 24%

De ce se scumpesc preţurile la alimente?

Din cauza taxelor ridicate impuse de hipermarketuri
­Din cauza creşterii preţului petrolului şi, implicit, a creşterii preţurilor carburanţilor
­Din cauza lipsei ofertei interne (zero politici de stimulare a ofertei interne)
­Din cauza creşterii TVA
În 2010, producătorii, hypermarketurile şi majorarea TVA au reuşit să ducă România pe primul loc în Uniunea Europeană la capitolul creşteri de preţuri, conform EUROSTAT, institutul de statistica al UE.
România a avut în 2010 cea mari ridicată rata a inflaţiei din UE.

Românii sunt cei mai săraci europeni
Românii plătesc aproximativ 70% din preţurile alimentelor din UE, faţă de 54,6% în perioada 2000-2004, dar veniturile sunt la 20% faţă de media din UE.
România se află pe penultimul loc în UE la salariul minim (în euro) şi pe penultimul loc în UE la puterea de cumpărare a salariului minim.
Salariul minim din România este de două ori mai redus decât în Cehia, de 3,5 ori mai scăzut decât în Portugalia. Un muncitor spaniol obţine în 4 zile salariul minim lunar din România.

Aceasta este situaţia după doi ani de guvernare PDL, doi ani în care românilor li s-a cerut să suporte şi să „înţeleagă” tăieri de salarii, de pensii, închideri de companii, mai mulţi şomeri, un sistem de sănătate mai prost şamd. Cel mai rău este că urmează alţi ani în care românii vor trebui să suporte din ce în ce mai multe lipsuri.
Dar vom trăi şi vom vedea… cum spune o vorbă românească.

Ce ne așteaptă în 2011

Va fi foarte greu și în 2011, mai ales din punct de vedere social. Din cauza tăierilor de salarii, a pensiilor scăzute, a prețurilor crescute la medicamente sau a introducerii sistemului de coplată etc, gradul de sărăcire a românilor se va accentua.

Problema supraîndatorării
Guvernarea portocalie a trecut de la creșterea pe consum şi importuri din perioada 2005-2008, la creșterea pe datorie. România are nevoie, în 2011, de 14 miliarde euro, serviciu al datoriei publice

Posibila ratare a țintei de deficit de 4,4% din PIB
Sufocarea economiei, revenirea lentă a economiilor din Zona Euro și incompetența actualului Guvern pot conduce la neatingerea țintei de deficit și la noi măsuri de austeritate.

Problema țintelor false. Riscul rămânerii în recesiune și în 2011
Pe ce se bazează creşterea de 1,5-2% pentru anul 2011 luată în calcul de FMI şi autorităţile române? Pe consumul intern, pe exporturi şi pe investiții. Cum va creşte consumul intern în condiţiile în care mediul privat abia supravieţuieşte, bugetarii vor avea minus 25% şi în 2011, pensionarii plătesc 5,5% la asigurări de sănătate şi se discută şi despre continuarea disponibilizărilor?
Cum vor creşte exporturile când UE nu şi-a revenit, când toate ţările UE adoptă programe de austeritate care presupun micşorarea cererii agregate?
Ce plafon s-a stabilit la achiziţiile publice, una dintre cele mai mari supape de risipă a banilor publici?
Ce țintă avem pentru reducerea evaziunii fiscale, în condițile în care economia subterană este acum la 30-40% din PIB?

Problema socială. Intrarea în cercul vicios al veniturilor mici
98% din numărul total al pensionarilor câştigă mai puţin de 1500 de lei lunar. Jumătate dintre bugetari câştigă cel mult 1000 de lei net lunar, iar 67% dintre bugetari (educaţie, sănătate, administraţie) câştiga cel mult 1400 de lei. In administraţia publică, 75% dintre anagajaţi, în învăţământ 64%, iar în sănătate 65% dintre anagajaţi au câştiga cel mult 1400 de lei.
Măsurile de austeritate vor determina creşterea automată cu aproximativ 600.000 a românilor situaţi sub pragul sărăciei.
Rata sărăciei (ponderea românilor care câştigă mai puţin decât pragul sărăciei, care este 60% din mediana veniturilor) a crescut de la 18,5% în 2009 la 22% în 2010.

Primele 9 motive pentru a nu vota bugetul pe 2011

Voi prezenta mai jos cele mai importante motive pentru care opoziţia şi puterea (dacă ar da dovadă de responsabilitate) nu pot vota bugetul propus de guvernul Boc.
În primul rând vorbim despre un buget construit ilegal. Avem următoarele probleme peste care nu putem trece:

1. Există diferenţe semnificative faţă de Strategia fiscal-bugetară, deşi aceasta a fost aprobată numai cu două luni înainte de publicarea proiectului de buget. Comparativ cu Strategia, bugetul de stat este construit pe o proiecţie mai favorabilă de venituri (+ 2,18 mld lei), iar cheltuielile cu bunuri şi servicii cresc cu 1,42 mld lei, în timp ce cheltuielile pentru asistenţă socială înregistrează o reducere de 1,41 mld lei.

2. Consiliul fiscal nu a fost consultat în momentul elaborării bugetului general consolidat. Preşedintele acestuia consideră că există deficienţe în programarea bugetară, ipoteze neclare ale dinamicii veniturilor, lipsă de transparenţă şi credibilitate redusă a bugetului pe 2011.

3. Bugetul contribuie la creşterea ratei sarăciei. Pensiile vor fi îngheţate, astfel că puterea de cumpărare a pensionarilor va scădea cu peste 10% în 2011 faţă de anul 2009.

4. Sănătatea, educaţia şi apărarea nu constituie priorităţi pentru 2011. Ministerul Sănătăţii va primi cu 55% mai puţini bani de la bugetul de stat, cel al Educaţiei va avea cheltuieli de personal cu 16% mai mici, iar MAPN va beneficia de aproximativ 70% din resursele alocate în anul 2010. În schimb, bugetele Administraţiei Prezidenţiale, ANI, CNSAS, SGG, MDRT şi Ministerului Mediului vor fi mai mari.

5. Guvernul a supraestimat creşterea veniturilor bugetare. A stabilit pentru 2011 majorarea încasărilor din TVA cu aproximativ 25% faţă de anul 2010 şi cu 7% faţă de estimările incluse în Strategia fiscal-bugetară pe 2011-2013. Ipoteza este nerealistă în contextul în care Guvernul nu anticipează decât o creştere relativ redusă a consumului privat.

6. Bugetul este alcătuit pe baza unei creşteri economice nerealiste de 1,5. Istoria se repetă! Dacă ne aducem aminte şi bugetul pe 2010 a fost realizat pe baza unei rate de creştere de 1,3%, care s-a transformat în scădere de 1,9%…

7. Este supraestimată capacitatea cererii interne de a stimula creşterea economică. Consumul populaţiei ar urma să crească cu 1,5% în 2011. Si pentru bugetul din 2010 s-a prevăzut o creştere de 3,5%, iar aceasta a “devenit” o scădere de 3,4% (conform Strategiei fiscal-bugetare)…

8. Evoluţia salariului real în 2011 contrazice estimările recente ale FMI şi ale Comisiei Europene. Guvernul a stabilit o majorare a salariului real cu 0,4%, în timp ce Comisia Europeană (noiembrie 2010) anticipează o scădere a salariului real de 2,1% în 2011, iar FMI (septembrie 2010) o reducere a salariului real cu 3,7% în 2011. Dacă nivelul salariului real va scădea, atunci şi estimările privind consumul privat şi creşterea economică vor trebui ajustate în jos.

9. Guvernul mizează pe o creştere a numărului de salariaţi din economie cu 0,5% în 2011. Şi în bugetul pe 2010 se estimase o creştere cu 0,9% a numărului de salariaţi, în timp ce numărul acestora va scădea cu 1,8%. Conform Strategiei Fiscal-Bugetare, efectivul salariaţilor din luna septembrie 2010 a fost mai mic cu 29,2 mii persoane (-0,7%) faţă de luna anterioară şi cu 311,0 mii persoane (-6,9%) comparativ cu luna septembrie 2009. Aşa cum rezultă din datele publicate de INS (Ocuparea şi şomajul în trimestrul I 2010), numărul angajaţilor care “muncesc la negru” s-a majorat cu 200.000 faţă de începutul crizei.

În plus, am spus-o de mai multe ori, acest buget nu are inclusă nicio măsură de stimulare a economiei astfel încât este nerealist să credem în promisiunile guvernului că vor fi mai multe locuri de muncă, va creşte consumul intern şamd. Promisiuni populiste. MINCIUNI. Putem spune minciuni dacă ne uităm şi la angajamentele pe care guvernul României le-a luat şi în ultima scrisoare trimisă la FMI.

În aceste condiţii, declaraţia dlui. Ialomiţieanu care, zilele trecute, spunea că mai bine să avem un buget, indiferent dacă este prost, decât să nu avem deloc, este complet iresponsabilă şi lipsită de respect faţă de toată lumea: oameni de afaceri, pensionari, medici, profesori etc.

Parlamentul României nu poate gira prin votul său bugetul improvizat al Ministerului de Finanţe. Dacă ministrul de finanţe şi guvernul, pe ansamblu, nu sunt în stare să găsească soluţiile cele mai bune, să plece.
În acest moment, obiectivul opoziţiei este să blocheze aberaţiile propuse de guvernul Boc pentru a da o şansă economiei şi populaţiei în 2011.