Posted tagged ‘salarii’

Despre gândirea economică de vacanţă a dlui. Videanu

23 august 2012

Cred că ni s-a întâmplat multora ca, atunci când ne întoarcem din concediu, să ne ia câteva zile până ne obișnuim din nou cu ceea ce se întâmplă în jurul nostru.  Numai astfel îmi pot explica declaraţiile total lipsite de logică economică din ultimele zile ale dlui. Videanu. Pare că expunerea prelungită la soare a cauzat ştergerea rapidă din memorie a unor evenimente economice de puţin timp încheiate.

Fără a face vreun efort deosebit, demontez principala afirmaţie a liderului PDL cu privire la evoluţiile economice din ultimele 100 de zile din România – În condiţiile unei creşteri economice de 0,5% România nu va avea cu ce să plătească majorarea de salarii din decembrie.

Primul aspect – creşterea economică estimată consensual de autorităţile române şi partenerii externi: FMI, BM, CE este de 1% pentru întreg anul 2012.

Al doilea aspect – dl. Videanu confundă programarea bugetară lipsă din timpul guvernării PDL cu situația de acum. Să-i aducem aminte că proiectul de buget pe 2012 a fost construit de guvernarea din care a făcut parte pe o proiecţie bugetară de creştere economică de 1,8-2,3% pentru 2012. Deci, ce să înţelegem, că acum PDL recunoaşte că a construit un buget pe date complet false, de 4 ori mai mari decât previzionează acum? Să înţelegem că recunosc greşeala de a nu fi luat în calculul indicatorilor macro pe 2012 refacerea salariilor bugetarilor, plata contribuţiilor sociale încasate ilegal de la pensionari, faptul că incertitudinile macroeconomice din Zona Euro continuă, efectele negative ale secetei şi ale zgomotului politic?

Îl putem asigura pe dl. Videanu că reîntregirea salariilor se va face. Chiar dacă ritmul de creştere economică va fi mai mic – ceea ce nu cred – există atâta spaţiu fiscal ce poate fi creat prin destructurarea reţelelor evazioniste încât se găsesc bani pentru a doua parte a reîntregirii salariilor. De altfel, primul ministru Ponta a anunţat public că 1,2 miliarde ron s-au încasat în plus la bugetul de stat numai în primul semestru, doar prin spargerea reţelei clientelare portocalii, reţea ce căpuşa bugetul de stat.

Al treilea aspect – este o formă de demagogie să vii acum şi să te vaiţi că România are ritmuri scăzute de creştere economică. Atunci vin şi eu şi întreb: care au fost soluţiile economice de stimulare a ofertei interne în perioada guvernării portocalii? Ce soluţii a aplicat dl. Videanu când era la guvernare pentru a opri căderea dramatică a dinamicii PIB-ului potenţial de la 4-5% în perioada precriză, la 2-2,5% începând cu 2009 până în prezent? Care au fost măsurile de stimulare a economiei reale promovate şi implementate în ultimii doi ani ai guvernării portocalii?

Știu mulţi oameni de afaceri care spun că ultimele măsuri anunţate de guvernul Ponta pentru stimularea sectorului privat constituie o gură importantă de oxigen pentru economia reală, reprezentând mai mult decât s-a făcut în ultimii 2 ani ai guvernării PDL. Mediul privat a primit bine stabilirea plăţii TVA la încasarea facturii pentru firmele cu cifra de afaceri mai mica de 500 mii euro cu condiția ca derularea decontarilor să se facă numai prin bănci. La fel şi scutirea de la plata penalităților pentru debitorii statului, pentru obligațiile de plată achitate în perioada 01.09.2012-31.12.2012 este salutată.

Al patrulea aspect. Da, dle Videanu, aveţi dreptate într-o privinţă. Ne este foarte greu să scoatem economia românească din cercul vicios în care ați introdus-o: măsuri de austeritate în mod exclusiv – căderea PIB potenţial şi distrugerea ofertei interne – creştere economică redusă – rată redusă de creştere a veniturilor bugetare (pe fondul reducerii ratei de ajustare pe cheltuieli) – neatingerea ţintei de deficit – noi măsuri de corecţie … Trebuie să căutăm spaţiu fiscal pentru a stimula sectorul privat şi crearea de locuri de muncă. Vă daţi seama cît de greu este să refaci cele 558.000 de locuri de muncă cu normă întreagă pierdute în perioada sept. 2008 – apr. 2012 cât aţi condus frâiele economiei româneşti?

Trebuie să mergem pe sârmă, să mixăm ajustarea fiscală pe termen mediu cu măsuri de relansare economică (dacă s-ar putea cu costuri bugetare cât mai mici şi efecte de multiplicare cât mai mari). Mai pe scurt, să adoptăm o politică fiscală pro creştere.

Concluziile vizitei FMI în România

15 august 2012

Vizita FMI în România a permis autorităţilor române confirmarea angajamentului pentru respectarea condiţionalităţilor macroeconomice fixate în cadrul acordului preventiv. Continuarea ajustării fiscale, cu preponderenţă pe partea ei calitativă, definirea unui nou model de dezvoltare, bazat pe creştere economică incluzivă şi tehnologie şi accelerarea reformelor structurale sunt pilonii principali ai strategiei economice a Guvernului Ponta.

Priorităţile discutate de autorităţile române cu FMI sunt cele care au intrat în dezbaterea internă, sunt cele pe care de multe ori le-am discutat aici, pe blog. Restructurarea companiilor de stat, pentru reducerea arieratelor şi a pierderilor acestora, creşterea absorbţiei fondurilor europene, îmbunătăţirea colectării şi reducerea evaziunii fiscale, dar şi prioritizarea investiţiilor publice sunt punctele principale cuprinse în Agenda economică ce trebuie urgent implementată în România.

Cu toate angajamentele rămase restante, consider că România poate continua, de o manieră fezabilă, dialogul cu creditorii internaţionali, contribuţie esenţială la menţinerea încrederii investitorilor internaţionali în economia românească.

Sigur, sunt câteva veşti proaste. Să le analizăm pe rând şi să vedem ce soluţii putem găsi pentru minimizarea efectelor negative ale acestor procese ce ne îngrijorează.

Prima îngrijorare este legată de revizuirea în sens negativ a prognozei de creştere economică. FMI a revizuit prognoza de creştere economică pentru acest an a ţării noastre, de la 1,5%, la 0,9%. Dat fiind că şi Guvernul a redus estimările de creştere, însă doar până la 1,2%, autorităţile şi Fondul au ajuns la un acord cu privire la o prognoză situată în jurul valorii de 1%.

Aceasta înseamnă un minus de aproximativ 0,15% din PIB, încasări la veniturile bugetare, deci o presiune mai mare pe atingerea ţintei de deficit. În opinia mea, soluţia de compensare ar fi continuarea luptei cu evaziunea fiscală, observându-se că simpla destructurare a unor reţele evazioniste în ultimele 3 luni şi jumătate a adus venituri suplimentare la bugetul de stat de 1 miliard RON. Totuşi, prognozele arată că pe termen mediu România poate obţine un ritm de creştere economică mediu annual de 3%.

A doua îngrijorare este legată de creşterea rapidă a inflaţiei în ultima lună. Chiar dacă inflaţia este de 3%, un nivel sustenabil pentru angajamentul dezinflaţionist al BNR, presiunile venite dinspre explozia preţurilor la produsele agricole şi a creşterilor de preţuri administrate vor amplifica impactul asupra inflaţiei şi al scăderii puterii de cumpărare a populaţiei. Una dintre soluţiile demne de luat în considerare aici era sustinerea măsurii privind o cotă redusă de TVA la producţia de cereale, pâine, carne proaspătă, lapte sşi legume-fructe proaspete (TVA 24%, din care 9% către buget şi 15% dedus producătorului). Am scris despre avantajele acestei măsuri în analiza anterioară pe blog.

A treia îngrijorare este legată de anunţata creştere a preţului la gazele naturale livrate populaţiei cu 5% şi a preţului gazelor naturale livrate firmelor cu 10%, de la 1 septembrie 2012. Este o măsură antamată de Guvernul Boc. Problema acum este definirea cât mai rapidă a consumatorului vulnerabil, în condiţiile în care statistica INS arată că peste 40% dintre gospodăriile din mediul urban au întârzieri mari la plata facturii iar 5,5 milioane români trăiesc sub pragul de sărăcie. Soluţia găsită de autorităţi – impunerea unei taxe pe veniturile excepţionale ale companiilor din energie, mi se pare raţională, în condiţiile în care va trebui finanţat un fond din care să se realizeze subvenţionarea consumatorilor definiţi ca fiind vulnerabili. Măsura va presupune şi presiuni inflaţioniste în condiţiile în care cheltuielile cu utilităţile au o pondere însemnată în coşul de consum.

A patra îngrijorare este cea legată de gradul redus de absorbţie al fondurilor europene. România iroseşte cea mai ieftină sursă de finanţare aflată la dispoziţia ei, nefolosind astfel oportunităţile de dezvoltare a infrastructurii şi capitalului uman prin utilizarea proiectelor finanţate din bani europeni. Soluţia ar fi adoptarea bunelor practici în domeniu oferite de exemplul Poloniei sau al Spaniei, externalizarea către firme private a managementului autorităţilor de management şi organismelor intermediare s.a.

A cincea îngrijorare este cea legată de arierate, problemă care persistă. Reducerea lentă a arieratelor atrage după sine necesitatea accelerării reformelor structurale în domeniile ce stimulează acest blocaj financiar. Soluţia constă în restructurarea companiilor de stat cu pierderi, eficientizarea lor şi în implementarea unor reforme inteligente mai ales în sectorul de sănătate.

Consider că România trebuie să continue consolidarea fiscală într-un mod inteligent şi pe termen mediu. Raţionalizarea cheltuielilor publice, îmbunătăţirea colectării şi reducerea evaziunii fiscale trebuie să genereze spaţiu fiscal pentru măsuri de stimulare a sectorului privat şi creare de locuri de muncă.  România trebuie să continue implementarea reformelor structurale în educaţie şi sănătate, concomitent cu creşterea finanţării acestor două domenii, strategice pentru viitorul economiei româneşti.

 

 

Iluzia optică a creșterii salariilor – azi o vedem, dar mâine nu e

12 martie 2012

Este pentru a X oară când PDL și președintele Traian Băsescu promit creșterea salariilor. Sistemul de comunicare sau, mai bine spus, de manipulare, este mereu același: Băsescu sau lideri importanți din partid fac anunțul, după care, tot Băsescu și alți lideri importanți PDL se arată indignați și spun că nu sunt bani. Mai iese și dl. Isărescu și confirmă lipsa banilor șamd.

Cert este că o parte din români, greu încercați în acești ultimi doi ani, tind să creadă aceste promisiuni electorale. De fapt, nu știu dacă neapărat să creadă, ci mai mult să spere, în disperare de cauză. Prin astfel de anunțuri repetate, pedeliștii, fără niciun fel de regret, au ajuns să umilească milioane de români.

Încă de la început, vreau să insist pe ilegalitatea acestei măsuri.
Legea Responsabilității Fiscale spune că, înainte cu 6 luni de alegeri, nu se fac majorări de salarii și pensii.

În plus, nu am respecta nici angajamentul prevăzut cu FMI privind încadrarea în anvelopa salarială pentru anul 2012.

Și încă o precizare, pentru ”reîntregirea salariilor”, cum spune dl. Băsescu, la nivelul dinainte de tăiere ar însemna ca salariile bugetarilor să crească cu 15%. De ex. un salariu de 100 ron a fost tăiat cu 25%, deci s-a ajuns la 75 ron. A crescut, în 2011, cu 15% deci a ajuns la 86,25 ron. Pentru a ajunge la 100 trebuie să mai crească cu 15%.
Mai mult, reîntregirea nu se va face chiar dacă salariile cresc cu 15%, pentru că nu se ia în calcul și inflația din ultimii doi ani.

Care este impactul în PIB?

Impactul bugetar al creșterii salariilor cu 15%, din iunie, înseamnă 0,6% din PIB. Creșterea cu doar 5% a salariilor bugetarilor are un impact de 0,2% din PIB. Impactul creșterii cu 5% a pensiilor, din luna iunie, 0,25% din PIB.
Există și un alt revers al acestei măsuri. Este posibil ca această creștere a salariilor să fie făcută prin concedierea a încă 50-80.000 de bugetari.

PSD este de acord cu aceste creșteri dar, în paralel, trebuie să reducem și CAS la angajator cu 5 puncte procentuale. Impactul bugetar va fi de 0,5% și se va recupera în 6-9 luni.
Prin această măsură, am putea ajuta la formarea de noi locuri de muncă (să nu uităm că avem un minus pe efectivul salariaților prezent de 650.000 de salariați, față de 2008.) Reducerea CAS ar conduce și la creșterea gradului de conformare voluntară a plății acesteia.
Reducerea CAS este strict necesară mai ales că României care are una dintre cele mai mari poveri fiscale pe muncă din UE – 44%. O astfel de măsură ar fi în concordanță și cu tendința actuală din UE de reducere a impozitării muncii și creșterii impozitării indirecte.

Poate, în momentul în care PDL și Traian Băsescu, vor ieși în public cu anunțuri care să fie însoțite de analize de impact precum cea de mai sus, voi considera că sunt de bunăcredință și chiar îi interesează soarta românilor. Până atunci, afirmațiile lor sunt, pentru mine, doar încercări de a se salva înainte de o campanie electorală care se anunță catastrofală pentru ei.

Nume de cod: MRU. Misiune: Salvarea PDL

6 martie 2012

Tânăr, inteligent, cu ochii albaștrii, primul-ministru Mihai Răzvan Ungureanu, a ieșit public, după câteva luni, presupun de analiză, cu mai multe anunțuri ”de speranță” pentru români.

Ca să se distanțeze de predecesorul său Emil Boc care spunea ”vom face peste 6 luni”, „vom renunța la tăierea salariilor în 2011” etc., Ungureanu s-a orientat către un discurs atemporal anunțând că este posibil să scadă CAS, că nu îi place înotul și vrea să taie investițiile în acest sens, că vrea să scoată bani din averile netaxate, că ar putea să-i schimbe pe directorii de la ANAF și CNAS etc. A evitat să spună însă când exact vrea să facă aceste lucruri.

Ba mai mult, ca să ne arate de câtă determinare este cuprins, MRU și-a exprimat dorința de a rămâne premier și după alegeri.

Să fim serioși! Aceste afirmații sunt doar încercări discursive de manipulare a populației. Dacă ar fi vrut să fie un prim-ministru care acționează, dl. Ungureanu, în prima sa ieșire serioasă, ar fi anunțat ”scăderea CAS cu XXX puncte procentuale”, ”mâine îl demit pe directorul ANAF pentru că…” etc.

Doar nu o să ne spună dl. prim-ministru că, în calitate de fost șef de serviciu secret, nu știe ce se întâmplă la ANAF? Cam cât timp îi mai trebuie ca să se hotărască dacă este oportun sau nu să scadă CAS? 3 luni până la alegeri?

În acest ritm, peste 100 de zile, când a anunțat că vrea să-și prezinte raportul de activitate, probabil că va avea o lungă listă de promisiuni electorale. Asta ca PDL să înceapă campania într-o nouă notă optimistă.

MRU se dorește a fi noul vector de imagine al PDL, care să-l dubleze pe Traian Băsescu, aflat în declin puternic în preferințele alegătorilor.

FMI face politică… în stil PD-L

31 ianuarie 2012

O misiune comună a Fondului Monetar Internațional, Comisiei Europene și Băncii Mondiale se află în această perioadă în țară pentru a evalua modul în care a funcționat acordul cu România.

Tot în aceste zile, liderii PD-L s-au întrecut în declarații politice prin care anunță că vor crește salariile și pensiile din aprilie. Această declarație populistă face parte din seria încercărilor PD-L de a se regrupa după protestele din stradă. Și putem vedea cu toții acțiunile de distragere a atenției (rechemarea lui Arafat la minister, premierul Boc servind ceai sinistraților, redeschiderea cazului Adrian Năstase etc.)

Sunt convins însă că nimeni nu-l poate crede pe Frunzăverde când anunță că PD-L ”l-a mandatat” pe premierul Boc să negociere cu FMI mărirea pensiilor și salariilor. Nici măcar colegii lui de partid! Ca urmare, Sulfina Barbu s-a arătat sceptică.

Este și normal în condițiile în care FMI estima, în toamna trecută, o creștere economică de 1,9-2%, iar pentru anul acesta estimarea a scăzut la 1,3-1,5%. În plus, în ultima scrisoare de intenție s-a stabilit ca salariile și pensiile să rămână înghețate.

Cu toate acestea, în tot haosul declarațiilor populiste lansate ieri de PD-L, FMI, prin vocea lui Jeffrey Franks, a decis să nu clarifice lucrurile și să facă puțină politică. Întrebat dacă este posibilă o creștere chiar și cu 5% a salariilor, Franks s-a lansat în teorii metaforice din care se înțelege că dacă am aveam bani, am putea face asta, dacă nu, nu.

Dar România nu are bani! Și FMI recunoaște. Recunoaște și președintele Traian Băsescu care în ultimul discurs a spus că va fi mult mai greu în cea de-a doua parte a anului 2012, pentru România și pentru toată Europa.
Îngrijorat de faptul că investițiile străine vor scădea dramatic, Traian Băsescu și Emil Boc au realizat că una din soluții pentru țara noastră o reprezintă relansarea IMM-urilor.

În 2009, am spus că, sprijinite, IMM-urile pot fi cea mai bună unealtă anticriză a unui guvern întrucât sunt flexibile, se adaptează ușor, creează locuri de muncă etc.
Ce a făcut guvernul Boc? Nimic sau, cel puțin, nimic bun. Ce a făcut FMI? Nimic sau, cel puțin, nimic eficient pentru IMM-urile din România.

Creditarea a rămas blocată. S-a încercat ceva prin cardul Kogălniceanu dar, aplicat în stilul românesc birocratic, rezultatele sunt ridicole. Accesarea fondurilor europene durează tot peste jumătate de an etc. Aceeași lipsă de interes și pentru posibile facilități oferite la angajare. Guvernul și președintele se comportă ca și cum abia acum realizează că România are nevoie de locuri de muncă.

Sper că, de data aceasta, guvernul și președintele vor negocia serios cu FMI și vor lua măsuri reale pentru IMM-uri și pentru întreaga economie românească, măsuri care să producă efecte de multiplicare și să nu se limiteze doar la tăieri.

Din seria „succesurilor” dlui. Ialomitianu

27 decembrie 2011

Am citit azi o știre despre faptul ca dl. ministru Ialomitianu dorește sa crească taxele si impozitele locale cu 50%. Ceea ce mi s-a părut insa ridicol este ca aceasta propunere vine din partea Asociatiei Primarilor. Oare care primari doresc sa pună biruri pe proprii cetățeni? Poate ne da dl. Ialomitianu o lista cu primarii care vor acest lucru.

Aceasta decizie vine in completare la sirul de creșteri masive de taxe si impozite impuse de guvern in ultimii doi ani. Daca mai adaugam si reducerea salariile si pensiilor, reducerea numărului de prestati sociale, avem un tablou complet al reusitelor ministru premiat.

Mai mult, propun ca dl. Ialomitianu sa facă un experiment chiar pe propriul oraș, Brașov, si sa-i propună sefului sau de partid, dl. Scripcaru, sa mărească taxele si impozitele locale cu 100% care, oricum, sunt cele mai mari din tara. Poate ne ajuta in felul acesta sa scapam de el in noiembrie, anul viitor.

Succes!

Ministrul de finanțe Ialomițianu, prins între contabilitate și populism

12 decembrie 2011

Dl. Ialomițianu, ministru de finanțe cu viziune contabilă, a încercat, săptămâna trecută, să-și îmbunătățească discursul politic. Și pentru că i-a fost teamă să facă asta public, a mers la UNPR unde nu a întâmpinat nicio opoziție.

Evident, după ce s-a lăudat cu realizările PDL, a adus în discuție și faptul că amendamentele USL la proiectul de Lege a bugetului de stat pentru 2012, ar duce țara în incapacitate de plată. Mai mult, dumnealui susține că parlamentarii USL nu ar fi sprijinit propriile amendamente în Comisia de buget a Parlamentului. Înainte de a trece la analiza amendamentelor USL, îl provoc pe dl. Ialomițianu să facă publice numele acelor parlamentari USL despre care vorbește.

Concret, pe amendamente, cred că dl. Ialomițianu are tupeu să vină cu critici în condițiile în care este parte a unui guvern care a făcut cel mai mult rău României, după 1989, prin măsuri total iresponsabile și împotriva propriilor cetățeni – pensii și salarii tăiate, mame fără indemnizații pentru copii, închiderea a zeci de mii de IMM-uri, peste 1 milion de români rămași fără locuri de muncă, peste 20 miliarde euro împrumuturi până acum, plus 16 miliarde euro anul viitor, marii investitori străini alungați din cauza politicilor fiscale etc. etc.

Dintre amendamentele USL, aș dori să insist, în special, pe cele care ar aduce mai multă disciplină financiară. Astfel cerem:

Transparență în alocarea resurselor bugetare, optimizarea acestora în cadrul proiectelor de investiții și eliminarea arieratelor din economie.
• ”Alocarea resurselor bugetare către unitățile administrativ-teritoriale pentru finanțarea lucrărilor în infrastructură se va face în următoarea ordine: achitarea facturilor restante recunoscute de ordonatorii principali de credite, asigurarea cofinanțării proiectelor cu finanțare nerambursabilă din fonduri europene, asigurarea fondurilor pentru continuarea lucrărilor de investiții începute și pentru investiții noi.”
• ”Introducerea la finanțare a proiectelor în cadrul fiecărui program național de investiții se va face în ordinea în care acestea au fost aprobate.”
• ”Guvernul, prin Ministerul Finanțelor Publice, va informa trimestrial Parlamentul României, în legătură cu modul de alocare a resurselor bugetare către unitățile administrativ-bugetare, pe programele naționale de infrastructură. ”

Am mai cerut, de asemenea, eliminarea corupției politice prin folosirea Fondului de rezervă al premierului. În acest fel, primarii vor beneficia de sume suplimentare, fără discriminare sau pe criterii politice.

Tot la capitolul corupție, am repetat propunerea de luare a unor măsuri stricte în privința cheltuirii banilor publici – ”În 2012, cheltuielile cu bunuri și servicii, cu excepția medicamentelor și a cheltuielilor curente aferente utilităților, se reduc cu 50%, față de nivelul realizat în 2011.”

Mai mult, am cerut cerut revizuirea Programului Național de Dezvoltare a Infrastructurii, un program cu dedicație pentru alegerile de anul viitor. Să ne amintim cazurile din județe unde 99% din bani sunt acordați primărilor PDL. Este și situația Brașovului. Am vorbit despre acest lucru într-un alt material – https://constantinnita.wordpress.com/2011/05/02/toate-drumurile-din-brasov-duc-la-pd-l/

Legat de propunerea reducerii TVA-ului cu 1% de care, probabil, îi este cel mai frică dlui. Ialomițianu, acest lucru ar duce la relansare economică și, implicit, la creșterea consumului.

În domeniul agriculturii, am solicitat stimularea producției agricole, susținerea consumului de produse proaspete din producția autohtonă, prevenirea creșterii excesive a prețurilor și combaterea evaziunii fiscale.

Desigur, am pus în discuție și două măsuri care îi vizează direct pe români – creșterea salariului minim pe economie la 800 lei și reducerea CAS pentru a da posibilitatea angajatorilor să creeze noi locuri de muncă.

Din păcate, ministrul de finanțe este obișnuit numai să ajusteze, să se împrumute și să calculeze strict din punct de vedere contabil. Calitatea de finanțist îi lipsește cu desăvârșire și orice strategie fiscală îi dă fiori. De aceea i-aș propune dlui. Ialomițianu să-și schimbe titulatura în Ministrul Contabilității bugetului de stat.

Bugetul pe 2012 – un buget după ureche

15 noiembrie 2011

Austeritatea continuă şi în 2012. Salarii și pensii înghețate.
Concedieri în sectorul bugetar. Frânarea economiei.

Un buget prost construit. Bugetul pe 2012 nu a fost un buget pe politici publice, ci pe ministere, continuându-se ineficiența în cheltuirea banului public.

Un buget făcut după ureche, nerealist și supraestimat.

România are un buget cu venituri și cheltuieli nerealiste, fără credibilitate. Guvernul prognozează deficit bugetar de 1,9% din PIB pe cash şi până în 3% din PIB pe ESA. Atât FMI cât şi Consiliul Fiscal consideră că România va atinge 3% pe ESA doar dacă mai adoptă măsuri de austeritate de 0,5-0,6% din PIB

Un buget lipsit de transparență şi credibilitate. Nu există transparență și predictibilitate, iar dezechilibrele fiscale și bugetare vor crește în viitor. Măsurile de austeritate nu conduc decât la un deficit bugetar temporar mai mic, fiind stabilite nenumărate amânări de plăţi pentru perioada 2013-2016. De exemplu, reducerea cheltuielilor de personal din 2010 și 2011 nu reprezintă de fapt decât o amânare la plată a acestora. Execuția bugetară arată că economiile totale făcute la cheltuielile de personal prin toate tăierile propuse în perioada iunie 2010 – iunie 2011 sunt de aprox. 2% din PIB, circa 8 miliarde ron iar despăgubirile câștigate în instanță de către bugetari în ultimul an sunt de circa 9 miliarde ron. Deci, de fapt măsurile de austeritate în domeniu reprezintă doar un deficit amânat pentru 2013- 2014 când vor fi plătite aceste despăgubiri, indexate la inflație.

Un buget focusat pe cheltuielile fixe, fără prioritizarea costurilor. Risipa banilor publici continuă. Investiţiile publice nu sunt prioritizate. Avem 40.000 de proiecte publice în care statul bagă bani. Proiectele în care se investesc bani publici sunt multe dintre ele lipsite de importanță, având efecte de multiplicare reduse. Multiplicatorul investițiilor publice este de 0,5, adică la 1 leu investit din bani publici se întorc prin efecte de multiplicare doar 0.5 lei.

Un buget care nu conține mecanisme de imunizare. România are un risc destul de ridicat de a intra în CRIZĂ bugetară, adică o criză de lichiditate la nivel bugetar. De exemplu bufferul/tamponul în Trezorerie care să acopere cheltuielile curente pe minimum 4 luni nu a fost constituit nici acum.

Un buget antieconomic. Se mizează puternic pe privatizarea unor companii strategice. PSD consideră măsura ca antieconomică, propunând înghețarea vânzării pachetelor de acţiuni la companiile strategice. Nu este momentul, nici ca preţ şi nu este oportună nici ca idee – când majoritatea țărilor îşi ţin perlele ca potenţiale active colaterale în cazul apariției unor probleme grave de lichiditate. În plus, banii obținuți din privatizare reprezintă mult mai puţin faţă de veniturile din impozite şi taxe precum și profiturile pe care aceste firme le aduc la bugetul de stat.

Un buget care continuă filosofia „să creștem pe datorie”. În continuare economia merge pe datorie (Anul trecut Ministerul Finanțelor s-a împrumutat de la băncile comerciale din România 15 miliarde de euro). Anul acesta guvernul va trebui să se împrumute de 16 miliarde euro.

Un buget antisocial. Pensionarii, profesorii, agricultorii și salariații din sistemul sanitar au fost primii sacrificați în numele crizei. Bugetul pe 2012 nu prevede programe de creare de locuri de muncă, deşi efectivul salariaților din România a scăzut cu 640.000 persoane. În perioada crizei (septembrie 2008 – august 2011), efectivul salariaților a scăzut de la 4,84 milioane persoane la 4,20 milioane persoane. De aici presiuni mari pe bugetele de asigurări sociale, pensii, șomaj, sănătate etc. unde se înregistrează deficite din ce în ce mai puternice.

Un buget iluzoriu. Se mizează pe fondurile europene, dar România are cea mai mica rata de absorbție a fondurilor europene dintre țările UE – 3,7%.

Un buget antieuropean. Bugetul pe 2012 accentuează decalajele economice şi sociale faţă de ţările din UE27. Prin închiderile de școli și spitale din mediul rural/urban mic, discrepanța dintre oraș și sat a crescut, contrar principiilor europene.

Un buget fără nicio legătură cu Programul de Guvernare. Prevederile din Programul de Guvernare nu își regăsesc finanțarea în buget.

Un buget fără viziune. Nu putem avea în continuare o viziune contabilă, îngustă asupra bugetului. Avem nevoie de o filosofie bugetară.

Un buget clientelar. Bugetul satisface clientela politică a puterii fără a ține cont de necesitățile reale ale României. Buget „pentru unii mumă, pentru alții ciumă”. În timp ce profesorii, lucrătorii din sănătate și agricultorii sunt disponibilizați, la unele ministere cresc primele de vacanță, sporurile și salariile de merit.

Exemple de bugete prost făcute

Fără educație, sănătate și agricultură, viitorul economic este incert. Cum schimbăm modelul de creștere economică cu 1,5% din PIB alocat pentru educație în 2012? Dar cu 0,9% din PIB alocat pentru sănătate?
Dar cu un buget pentru agricultură de 2,5% din PIB, cu 1 miliard ron mai puțin decât în 2011?

Bugetul pentru Educație
• Ministerul Educației va primi de la buget o sumă redusă față de 2011 (de la 8,9 miliarde lei la 8,7 miliarde lei). La un PIB estimat de 134 miliarde euro în 2012 (579 miliarde ron), înseamnă că educația a primit 1,5% din PIB în 2012.
• Acest buget numai în mod formal a avut 6% din PIB. Dacă dăm la o parte veniturile proprii, bugetul alocat Educației în 2012 este mai mic cu 35% față de anul 2008!
• Banii prevăzuți în buget pentru investiții în învățământ scad cu 50% față de 2009.
• Veniturile profesorilor scad cu 50-60% față de 2009.

Efecte
• Elevii vor rămâne fără profesori care să le predea. Jumătate din profesorii de la sate sunt suplinitori. Salariul unui suplinitor este de 1000 lei.
• În mediul urban, elevii se vor înghesui în clase.
• În mediul rural, elevii vor merge zeci de kilometri pentru a ajunge la școală.
• Se va reduce calitatea în învățământ prin creșterea numărului de elevi din clase.

Bugetul pentru Sănătate
• Bugetul sănătății va ajunge doar până în luna septembrie. Anul acesta a ajuns doar până în luna octombrie, multe dintre spitale rămânând fără finanțare.

Efecte
• Medicamentele compensate au ajuns doar pentru 8 luni. 400.000 de bolnavi cronici vor fi afectați.
• Sistemul sanitar va intra în colaps.
• Medicii vor pleca masiv în străinatate.
• Bolnavii de cancer, diabet, SIDA vor ieși în stradă.

Noua scrisoare de intenție FMI: locuri de muncă NU, reduceri DA

11 octombrie 2011

Veștile negative din noua scrisoare de intenție a FMI erau de așteptat și nu pot reprezenta o surpriză decât pentru guvernul Boc și, poate, pentru BNR care ne asigură, din lună în lună, că România nu are și nu va avea probleme.
Înainte de face o scurtă analiză a celor mai importante anunțuri din scrisoare, aș vrea să sesizez un lucru care mi s-a părut foarte interesant. În noul document FMI nu există nicio referire la vreo strategie pentru crearea de noi locuri de muncă. Cu toate că din septembrie 2008 și până acum există o pierdere de salariați de 640.000 de locuri de munca (4,835 milioane salariați în 2008 față de 4,195 milioane salariați în iulie 2011, ultima statistică oficială, http://www.mmuncii.ro) și vorbim numai de sectorul public. Dacă mai punem la socoteală cele câteva sute de mii de IMM-uri care s-au desființat, cele câteva sute de mii de români care au plecat în străinătate la muncă, ajungem la niște cifre care ar trebui să sperie orice guvern, împreună cu FMI.

În schimb, FMI ține să ne anunțe că:

România va avea o creștere economică la jumătate față de ce s-a prognozat până acum
Anticipăm în continuare o creștere de 1. procente în 2011, ce va ajunge la 3.-4
procente în 2012, deși există riscuri ca aceasta să fie mai redusă din cauza incertitudinilor din mediul internațional și provocării reprezentate de absorbția fondurilor UE destinate investițiilor (SI).

Riscurile ca România să intre în recesiune, în 2012, au crescut, iar Fondul își va revizui în scădere prognoza privind avansul economic al țării, adeclarat șeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks.

BNR nu-și va atinge ținta de inflație în 2011
… realizarea țintei de inflație stabilite de BNR pentru finele lui 2011 rămâne improbabilă,în special din cauza necesitații de a majora în continuare prețurile administrate.
Pentru români înseamnă o depreciere și mai mare a puterii de cumpărare, deci un număr mai mare de săraci.

Guvernul confirmă: România va avea un deficit bugetar efectiv (real) nu de 4,4% din PIB, ci de cel puțin 7% din PIB
4,4 % ținta convenită + 0,6% din PIB arierate, plus 2% plăți amânate ce reprezintă despăgubiri în urma proceselor câștigate în instanță de bugetarii cărora li s-au tăiat salariile = 7% din PIB.

Guvernul vinde iluzii
Pentru anul 2012, ne menținem angajamentul de a aduce deficitele cash şi ESA sub 3% din PIB.
Chiar Consiliul Fiscal atrage atenția că Deficitul bugetar din anii următori ar putea fi mai mare decât cel estimat în Strategia fiscal-bugetară 2012-2014, adică 3% din PIB în 2012.
FMI: Îndeplinirea angajamentului asumat de autorități în fața UE, de a realiza un deficit mai mic de 3% din PIB în termeni ESA, va impune o ajustare suplimentară de cel puțin 0.5 procent din PIB, pentru a acoperi atât includerea de către Eurostat a unor entități suplimentare în bugetul general consolidat, cât și diferența tradițională dintre totalurile în cash și ESA.

Și pentru că se apropie campania electorală, Guvernul pregătește măsuri populiste pentru unii români, pe spatele altor români. Plus 16% la salariu (adică revenirea la nivelul din 2010) pe seama a 80.000 de noi bugetari concediați.
Pentru a finaliza revenirea totală la nivelurile salariale anterioare reducerii temporare de 25% din anul 2010, vom implementa alte majorări salariale în cursul anului 2012.
Aceste majorări vor fi însă condiționate de progresul înregistrat în reducerea numărului de angajați din sectorul public prin plecări naturale din sistem, astfel încât să fie menținut nivelul cheltuielilor totale cu salariile la cel mult 7,2 % din PIB.

Pe scurt, care va fi rezultatul acestor măsuri de austeritate? Românii vor avea o viață mai grea în 2012, chiar mai grea decât în 2010 și 2011.
• Facturile la întreținere vor fi duble pentru că se elimină subvențiile de încălzire acordate de la bugetul de stat.
• Vor crește prețurilor la energie și transport odată cu privatizarea companiilor din energie.
• Impozitele și taxele pentru autoturisme și clădiri vor fi mai mari.
• 80.000 de bugetari vor fi concediați în 2011 și 2012.
• Vor fi mai puține medicamente compensate și mai proaste din punct de vedere calitativ.

În aceste condiții, cred că, pentru unii români, se va pune problema de a supraviețui și nu de ”a trăi bine”, așa cum era sloganul-promisiune susținut de actuala guvernare.

Efectele prevederilor Strategiei fiscal-bugetare 2012-2014

12 august 2011

Strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2012 – 2014 nu are, nici pe departe, rolul de a ajuta economia românească. Dimpotrivă, va avea efecte negative în toate domeniile.
Din păcate, cred că strategia a fost făcută ignorând total ce se întâmplă pe plan european și internațional, chiar și pe plan intern.

Iată mai jos câteva din efectele strategiei:

Din punct de vedere macroeconomic, țintele sunt nefezabile. Chiar Consiliul Fiscal atrage atenția că Deficitul bugetar din anii următori ar putea fi mai mare decât cel estimat în Strategia fiscal-bugetară 2012-2014, chiar dacă activitatea economică este proiectată să accelereze începând cu 2012 și că având în vedere și evaluarea Comisiei Europene, care estimează un deficit în baza ESA95 de 3,6% din PIB pentru anul 2012, Consiliul Fiscal consideră că ar putea fi necesare măsuri suplimentare de consolidare fiscală pentru respectarea termenului 2012, ca dată limită de ajustare a deficitului excesiv.

Înainte de toate, continuă guvernarea pe datorie. Incompetența guvernului de a lua măsuri active de creștere economică costă. Plus 7 miliarde euro la datoria externă a României. Am ajuns de la 90 miliarde euro, la sfârșitul lui 2010, la 97 miliarde euro, la finele lui iunie 2011. Aceasta înseamnă împrumuturi de 1,17 miliarde euro pe lună sau 39 milioane euro pe zi sau 1,6 milioane euro pe oră.

Prevederile Strategiei vor reduce motoarele de creștere economică întrucât au fost stabilite investiții reduse în capitalul uman sau în domenii precum: inovarea, cercetarea și dezvoltare, motoare sustenabile de creștere economică. De asemenea, nu sunt prevăzute măsuri pentru a crea un mediu de afaceri predictibil și stimulativ. Constatăm o lipsă totală a stimulilor acordați clusterelor de competitivitate.

Strategia este doar una fiscală. Nu există strategie bugetară. Nu se spune nimic despre reducerea risipei banului public. Banii sunt orientați tot către investiții publice fără efect de multiplicare în economie. Nici acum guvernanții nu au luat în calcul o prioritizare a proiectelor publice.

Nu se vorbește nimic despre investiții pentru crearea de locuri de muncă. Vă reamintesc că, din septembrie 2008 și până acum, au dispărut 704.000 salariați din economie.

Din punct de vedere social, prima categorie lovită sunt pensionarii. Înghețarea unor categorii de pensii va afecta 400.000 de pensionari. Se confirmă încă o dată că pensionarii sunt sacrificați pe altarul crizei economice.
Oricum, numai în perioada iunie 2010 – iunie 2011, pensionarii au suferit o depreciere în termeni reali a pensiei de 9%, deci o pierdere de putere de cumpărare de 9% (Inflația iunie 2011/la iunie 2010 este de 8%. De fapt IPC pensionari=13%; costul lor de consum este mult diferit față de cel al unei persoane active).

A doua categorie ce are de suferit sunt profesorii. Câștigul mediu net în educație, în mai 2011, a fost oficial 1320 ron, față de 1473 ron în 2008. Avem așadar un minus de 10,3% pe câștigul mediu net. Dacă mai punem și că inflația agregată oficial, în perioada iunie 2008 – mai 2011, a fost de 19,35%, ajungem la o pierdere oficială a puterii de cumpărare de aproximativ 25,6%.

Să mai adaugăm și anunțarea concedierii a încă 80.000 de salariați în 2012 și tabloul este complet.

Ceea ce pot spune drept concluzie, este că acest guvern a dat dovadă de constanță și încăpățânare de când conduce țara. A fost constant în strategia de tăiere de unde se poate (mai puțin cheltuieli bugetare) și s-a încăpățânat să nu ia nici o măsură care i-ar fi putut aduce bani la buget, fie pentru că nu a știu, fie pentru că nu a vrut.