Posted tagged ‘PSD’

Spre ce se îndreaptă PSD?!

23 februarie 2017

Există un joc pentru copii numit “Simon says”, în traducere “Simon spune/decide/porunceşte…” care seamănă foarte mult cu ceea ce se întâmplă în PSD în momentul actual. Există o singură “voce” răspunzătoare pentru toate deciziile majore. Restul imită şi aprobă. Cine nu se supune este eliminat din “joc”.

Mă sună mulţi membri PSD, dar şi simpatizanţi care mă întreabă ce va face partidul, din punct de vedere politic, în următoarea perioadă.

Dincolo de criza de imagine prin care trece guvernul şi care se poate diminua prin măsuri eficiente, PSD se confruntă şi cu o criză majoră în interiorul partidului.

Cum s-a ajuns aici? Este rezultatul managementului politic promovat de actuala conducere, stil care se bazează pe decizii în grup restrâns. De aici şi inabilitatea de a reacţiona corespunzător la situaţii de criză. Când nu te consulţi cu toţi preşedinţii de organizaţii din judeţ, când forurile de conducere devin arbitrare, când biroul permanent se întruneşte… ocazional etc., este normal să nu mai ai capacitatea de reacţie. Pierzi contactul cu realitatea. Mai mult, în acest fel reuşeşti să transformi un partid de talia PSD într-un colos cu picioarele de lut. Îi iei toată puterea.

Aşa cum am spus de nenumărate ori în ultimii ani, un partid este puternic atunci când există dezbatere în interiorul său, liberă exprimare, profesionalism şi iniţiativă.

Grupul de laudă al celor 10-15 din jurul conducerii face mai mult rău decât bine partidului.

Nu voi intra în detalii acum. Concret, am însă câteva propuneri ce ar putea fi de folos:

  1. Consultarea preşedinţilor de organizaţii judeţene cu privire la deciziile majore luate de conducerea centrală a partidului. Am discutat cu mulţi dintre ei şi se plâng că sunt puşi în faţa faptelor/deciziilor îndeplinite fără a li se da dreptul la opinie.
  2. O strategie şi o echipă de comunicare pentru a păstra contactul cu cetăţenii. PSD are nevoie de o comunicare mult mai eficientă. Alegerile de anul trecut au demonstrat că românii vor măsuri social-democrate, iar PSD trebuie să respecte ceea ce a promis.
  3. Implicarea foştilor membri ai Guvernului Ponta în dezbaterile din cadrul partidului. Realizările Guvernului Ponta au contribuit considerabil la câştigarea alegerilor locale şi parlamentare. Azi prea puţini lideri din acea perioadă mai sunt promovaţi public. Şi cel mai puţin Ponta!
  4. Respectarea forurilor de partid prin convocarea şi consultarea lor la modul real, nu formal.
  5. Încetarea „epurărilor” politice, prin metoda excluderii sau trecerii pe linie moartă a celor care îşi exprimă părerile.
  6. Asumarea politică de către conducerea partidului a persoanelor care ocupă diferite funcţii – parlamentari, miniştri etc. Încă dinaintea alegerilor parlamentare conducerea partidului, în grup extrem de restrâns, a declarat public că propune şi verifică listele de parlamentari. La fel şi înainte de alcătuirea guvernului Grindeanu. Toţi aceştia au fost garantaţi politic de conducere. Stilul ulterior „să plece ministrul X pentru că nu a ieşit bine ce i-am cerut”, nu mulţumeşte şi nici nu păcăleşte pe nimeni. Nici pe membrii PSD şi nici pe cetăţeni.
  7. Încetarea oricăror influenţe ale altor instituţii în partid. Deciziile trebuie să fie strict interne şi, mai ales, asumate. Fiecare trebuie să răspundă pentru erorile făcute, dar să-i fie recunoscute şi meritele.
  8. O nouă platformă program a partidului cu implicarea tuturor.
  9. Un congres extraordinar care să ia în calcul modificarea statutului.
  10. Dezvoltarea unei strategii politice externe, în strânsă colaborare cu actualul guvern, ţinând cont de modificările geopolitice din ultimele luni şi de instabilitatea din regiune.

Sunt propuneri pe care PSD, în opinia mea, ar trebui să le ia pentru a recâştiga încrederea românilor, dar şi pentru a menţine unitatea internă.

Sunt membru PSD de peste 20 de ani şi am destulă experienţă pentru a realiza că partidul nu este pe drumul cel bun. Ultimul lucru de dorit este să urmeze soarta PNL şi PDL care s-au autodistrus lăsându-se controlate de tipul conducătorului unic. Modelul acesta nu este benefic pentru niciun partid. Dăunează grav pluralismului politic şi democraţiei.

Ideea de unitate nu cred că a apărut întâmplător la oamenii din stradă (indiferent de păreri). Doar uniţi, de la cel mai mic grup, până la întreagă Românie, putem merge mai departe.

Reclame

Felicitări PSD pentru câștigarea alegerilor

12 decembrie 2016

Felicitări colegilor din PSD pentru rezultatul obținut in alegerile parlamentare! Sper ca vor duce la îndeplinire toate promisiunile făcute si vor contribui la creșterea si consolidarea economiei romanești.

De asemenea, sunt bucuros pentru rezultatul organizatiei de la Brasov. Acest rezultatul este rodul unei muncii colective întinse pe ani de zile, un efort atât al meu, ca si președinte, cât si al altor colegi care s-au retras din activitatea politica.

Tututor le doresc succes in viitoarea guvernare!

Multumesc sustinatorilor mei de la Congres si succes noii echipe PSD!

19 octombrie 2015

Mulțumesc tuturor colegilor care au crezut că aș putea fi cel mai potrivit Președinte Executiv al partidului, dar, în aceeași măsură, le mulțumesc și celor care au votat cu adversarul meu!

Sprijinul a peste 30% dintre voturi înseamnă mult pentru mine și îmi dă speranță că vor exista suficiente voci în PSD care să-și exprime ideile proprii de fiecare dată când este nevoie.

Candidatura mea a fost pentru a susține dezbaterea, competiția și echilibrul în partid. Nu am candidat împotriva cuiva! Lupt pentru apărarea unor principii fără de care, după părerea mea, PSD nu poate evolua spre modernitate, oricât ar încerca să ne convingă liderii actuali.

Doresc să vă transmit că voi rămâne un apărător al acestor valori și sper ca, împreună cu alți membri PSD care cred în ele, să nu ne oprim a le promova.

Succes noii echipe de conducere a PSD și mulțumesc încă o dată colegilor care au participat la Congres!

Recunoștință și mulțumiri speciale adresez organizației mele de suflet de la Brașov care mă sprijină și este mereu alături de mine.

 

Joaca de-a Codul Fiscal

7 august 2015

Există numeroase discuţii în jurul Codului Fiscal azi, atât în presă, cât şi în rândul politicienilor. Multe dintre acestea mi se par însă lipsite de seriozitate şi responsabilitate faţă de un proiect de o importanţă majoră pentru România.

În primul rând nu înţeleg atitudinea unor colegi care, deşi au votat acest proiect, astăzi sunt împotrivă şi simt nevoia unei dezbateri.

Reamintesc faptul că a existat o dezbatere publică pe Codul Fiscal timp de patru luni de zile. De aceea, apelul la dezbatere în acest moment mi se pare ipocrit şi populist. A nu se înţelege greşit, nu sunt împotriva niciunui schimb de idei. Din contră!

Este evident că PNL a intrat deja în campanie electorală, dar nu cred că este bine să intre şi celelalte partide sau membrii Guvernului în jocul lor. Nu pot să nu observ cum unii colegi, chiar din cei aflaţi la guvernare, promovează ideea dezbaterii ca pe ceva nou, descoperit acum.

Discuţiile despre Codul Fiscal au loc într-un fel de „turn Babel” din care nimeni nu mai înţelege nimic. Cu atât mai puţin românii!

La toată această confuzie şi „joacă politică” se adaugă şi poziţia BNR care, după ce a tăcut mâlc până ce legea a ajuns la preşedinte, acum intră în joc şi ne spune că acest cod trebuie modificat pentru a nu ajunge în situaţia din 2010.

Întrebarea către BNR este: de ce nu a existat o poziţie publică fermă cât proiectul a fost în dezbatere publică? De ce nu l-aţi sensibilizat pe premier atunci? Nu se justifică în niciun fel actualele declaraţii ale BNR, cu atât mai mult cu cât primul ministru a spus mereu public că se consultă cu dl. Guvernator în permanenţă, considerându-l cel mai în măsură să-şi dea cu părerea, deasupra tuturor. Între timp, să înţelegem că BNR şi-a reevaluat poziţia?!

Propunerea mea este ca toţi factorii decizionali să-şi asume responsabilitatea pentru acest proiect care poate schimba evoluţia economică a României, iar succesul/insuccesul lui depinde de modul în care va fi pus în aplicare. Ministrul de Finanţe, ministrul Economiei şi ceilalţi miniştri direct implicaţi ar trebui să aibă poziţii mult mai concrete şi să desfăşoare o dezbatere reală în spaţiul public.

Din punct de vedere politic, PSD, ca principal partid aflat la guvernare, cred că trebuie să fie iniţiatorul tuturor dezbaterilor pe subiecte de asemenea importanţă pentru că, până la urmă, vom fi principalii răspunzători în faţa oamenilor.

Dezbaterile si resursele din PSD

17 iulie 2015

Ideea prezentată de mulţi, în aceste zile, că PSD se află în criză este una exagerată. Ceea ce se întâmplă este o etapă normală în viaţa unui partid mare. Din fericire, PSD nu a ajuns în stadiul în care deciziile să se ia fără să existe opinii pro şi contra, fără dezbateri aprinse. Şi întotdeauna, inevitabil, se formează mai multe grupuri de opinie. Cred că acest lucru înseamnă că avem resurse umane, personalităţi, gata oricând să ducă mai departe principiile social-democrate. Cu cât avem mai mulţi lideri, cu atât valoarea partidului este mai mare.

Ce este însă împortant şi, până acum, s-a întâmplat – după dezbateri aprinse, odată ce am luat o decizie, toată lumea o respectă şi o susţine. Sper ca şi de acum încolo PSD să funcţioneze la fel – voinţa majorităţii să primeze!

Sunt multe lucruri de clarificat şi de stabilit înainte de a merge mai departe într-o nouă formulă, una agreată de comun acord. Nu îmi doresc să ajungem în situaţia altor partide (vezi PDL sau noul PNL) în care preşedintele este lăsat moştenire. Un preşedinte este puternic dacă a câştigat o luptă, dacă a convins că este cel mai bun, în contextul şi momentul respectiv.

Care este profilul unui preşedinte puternic? Un preşedinte care să fie independent de anumite forţe extra partinice, care să negocieze alianţele cu celelalte partide cu competenţă şi inteligenţă, care să se consulte cu primul-ministru, nu să fie condus de acesta în luarea deciziilor politice, care să monitorizeze activitatea miniştrilor, care să sprijine colegii de partid şi să-i ajute în realizarea obiectivelor politice.

Pentru contextul actual al României şi al PSD, opinia mea este că trebuie să ne gândim, evident, pe termen scurt, la strategia de guvernare, dar foarte important, pe termen mediu, să ne pregătim pentru alegerile locale din 2016. Pentru că, de fiecare dată, în urma alegerilor locale, PSD îşi reconfirmă puterea şi legitimitatea prin sprijinul primit din partea românilor. De aceea am cerut colegilor să luăm în discuţie posibilitatea ca viitorul preşedinte să nu mai deţină o funcţie administrativă. Cred că acest lucru ne-ar scuti de multe atacuri de imagine şi ne-am putea concentra mai eficient resursele umane.

Sper să avem întelepciunea să depăşim acest moment şi să organizăm cât mai repede un congres care să stabilizeze principalele funcţii în partid. Este nevoie de o readaptare a partidului la noile condiţii existente în societatea românească ceea ce presupune, înainte de toate, promovarea profesionalismului.

Sunt convins că, după clarificarea situaţiei interne, PSD va rămâne un partid la fel de puternic şi de unit. Obiectivele noastre trebuie să fie acestea două – o guvernare la fel de eficientă ca până acum (nimeni nu poate ignora realizările Guvernului Ponta) şi câştigarea alegerilor locale.

 

Motiunea PDL este lipsita de consistenta. Guvernul Ponta contraargumenteaza.

23 octombrie 2012

Ca sa dea senzatia ca lucreaza, in ultimele zile din acest mandat, opozitia a hotarat sa depuna o motiune simpla pe buget. Pe langa lipsa de consistenta, motiunea cuprinde o serie de neadevaruri, ca sa nu spun minciuni. Mai mult, PDL se comporta ca si cum nu ei ar fi fost la guvernare in ultimii patru ani si uita ca sunt cei care au facut bugetul pentru anul acesta.

Va prezentam argumentele principale contra ineptiilor pdliste.

Acuzatia ca bugetul nu a fost depus la 15 octombrie, ci va fi depus la 20 de zile dupa investirea noului Guvern.

Raspuns: S-a convenit cu creditorii internationali FMI, CE, BM ca bugetul sa fie depus in Parlament la 20 de zile dupa investirea noului guvern pentru a fi respectate liniile directoare, politicile publice şi programarea bugetara a acestuia. Bugetul de stat este principalul instrument de programare economică.

Acuzatia ca guvernul MRU a lăsat un tampon de lichiditate de 5 miliarde euro si ca acum nu mai exista un buffer sufficient.

Raspuns: Romania are in prezent un buffer care asigura 4 luni de plata a cheltuielilor curente, asa cum s-a convenit cu FMI. Fondul Monetar International confirma indeplinirea acestei conditionalitati.

Acuzatie: Prin rectificarea bugetara, Guvernul Ponta a taiat bani de la investitii.

Raspuns: Guvernul a aprobat rectificarea bugetară. Ideea conform căreia s-a tăiat de la investiţii pentru a se mări cheltuielile sociale trebuie pusă sub semnul întrebării din cel puţin câteva motive fundamentale. Că dimi­nua­rea investiţiilor are im­plicaţii negative asupra creşterii econo­mice, România are nevoie de măsuri de încu­ra­jare a creşterii PIB, în special de investiţii pu­blice cu valoare adăugată mare, da, sunt de acord. Aşa scrie la manual.

Dar aceste afirmaţii sunt corecte în condiţiile unei economii normale. Totuşi în economia românească investiţiile publice nu sunt prioritizate (se încearcă acum printr-un program convenit cu FMI si BM), investiţiile publice au efecte de multiplicare redusă (multiplicatorul estimat al investiţiilor publice este de 0,5), investiţiile publice nu se fac pe baza unor calcule de oportunitate/ eficienţă. A te plânge de lipsa unor astfel de investiţii (a se citi risipă) este cel puţin ciudat.

Raportul Consiliului Fiscal pe anul 2011 face praf constructia bugetara pe 2012, facuta de PDL. Consiliul Fiscal vorbeste de slăbiciuni semnificative în procesul de programare bugetară. Da, guvernele PDL au iniţiat în ultimii ani peste 40.000 de proiecte de investiţii publice şi că a risipit banii pe săli de sport pentru persoanele în vârstă, bazine de înot plătite dar neîncepute sau pe locuri de joacă pentru “copiii” de peste 80 de ani.

Mai punem că România a avut în ultimii 12 ani cea mai mare pondere a investiţiilor publice în PIB dintre ţările UE 27 şi cu toate acestea efectele de multiplicare în economie sunt aproape nule. Impactul asupra creşterii economice, încasărilor bugetare sau creării locurilor de muncă este marginal. Infrastructura este precară.

Toate acestea ne fac să ne întrebăm? Ce alegem – investiţii publice mai mici cu eficienţă mai mare sau investiţii publice mai mari cu eficienţă mai mică? O să spuneţi că alegeţi a treia variantă investiţii publice mari cu eficienţă ridicată sau a patra – facilităţi/garanţii extinse pentru stimularea sectorului privat. Sunt de acord cu varianta aleasă de dv (a treia sau a patra), pe termen mediu. Pe termen scurt, totuşi, cred că putem accepta reducerea risipei – adică reducerea cheltuielilor de investiţii neprioritizate şi atingerea unei ţinte mai mici de deficit şi creşterea acestor cheltuieli după prioritizare, atunci când aceste investiţii au efecte de multiplicare mai mari.

Poate Opinia Consiliului Fiscal cu privire la rectificarea bugetară (disponibilă pe www.consiliulfiscal.ro) sintetizează mai bine ceea ce am scris eu aici. Cu toate acestea, Consiliul Fiscal consideră că formularea transparentă a bugetului de investiţii pornind de la o analiză a portofoliului existent de proiecte şi raţionalizarea acestuia prin identificarea celor prioritare, concomitent cu alocarea pe bază multi-anuală a finanţărilor aferente pot conduce la o eficienţă economică mai ridicată a acestora în pofida alocărilor ceva mai reduse, rezervele de eficienţă în acest sens fiind foarte ridicate.

Acuzatie: Acţiunile guvernului Ponta au condus la deprecierea leului.

Raspuns: Nu. Deprecierea este mai degrabă cauzată de şocuri temporare. În următorii ani, prin recurenţa lor şi prin menţinerea actualelor motoare de creştere economică, este posibil ca aceste şocuri să devină permanente, atrăgând un

Reprezintă o exagerare acuzele legate de deprecierea cursului de schimb. Dumneavoastra acuzati actualele autorităţi de deprecierea leului cu circa 3.5% în ultima perioadă, noi va putem aduce aminte că media anuala curs euro leu in 2008 = 3,68 ron iar in 2011 = 4,24 ron, arătând o depreciere de 15,2%. Eu aş recomanda limitarea discuţiilor despre aşa ceva, în condiţiile în care vina este comună, reflectând incapacitatea de a genera un sistem economic funcţional, cu competitivitate ridicată. Acuzele reciproce fac doar rău anticipaţiilor legate de cursul de schimb, amplificând presiunea pe piaţa valutară.

Deprecierea leului are trei mari cauze, simple Avem o problemă legată de fundamentele economiei – şi de aici intrări mici de capitaluri; avem o problemă care începe să-şi arate scadenţa anul acesta şi în următorii ani – legată de dinamica datoriei publice şi a datoriei externe şi mai avem o problemă – cu influenţă mai mică – percepţia negativă legată de evenimentele politice în desfăşurare.

Acuzatie Afirmatia premieului Ponta ca nu mai sunt bani in anumite ministere de la 15 noiembrie pana la sfarsitul anului nu este corecta

Raspuns: Declaraţia premierului ne arată ceva. Primul lucru este acela că am avut dreptate – ajustarea fiscală din România, aproape exclusiv cantitativă, nu a creat un spaţiu fiscal suficient pentru constituirea de buffere şi consolidarea lor. Creşterea economică sustenabilă – sintagmă îndelung auzită de promotorii pachetului de măsuri dure de austeritate este încă departe de noi. Încă România merge pe sârmă, orice cumulare de cauze ce afectează negativ economia putându-ne introduce din nou în criză de lichiditate în Trezorerie, eveniment trăit de noi în aprilie 2009. Se pare că doar am cumpărat timp, ajustarea creând puţine elemente sustenabile.

Al doilea lucru aratat  de declaraţia premierului este unul pe care îl ştim aproape toţi – modul  de fundamentare al bugetului de stat în România  a suferit suferă.

Este evident. Nu mai putem construi bugetul de stat pe cearceafuri de hârtie, cu coduri peste coduri, cu un creion care scrie aici, acolo, dincolo. Nu putem să nu ţinem cont că nu există corelaţii macroeconomice în buget, că bugetul nu este construit pe politici publice, ci pe ministere, continuându-se astfel ineficienţa în cheltuirea banului public. Ne aducem aminte că România a fost acuzată de mai multe ori că face bugetele după ureche (vezi un Raport al Băncii Mondiale publicat în România în noiembrie 2010).

Cu privire la bugetele construite de guvernarea PDL concluziile Băncii Mondiale sunt dure, dar edificatoare: „bugetul aprobat nu este un document credibil; bugetul este bazat pe venituri nerealiste, supraestimate pentru a justifica niste cheltuieli mari”; „supraestimarea veniturilor a fost motiv pentru a permite, la presiunile politice, cresteri artificiale in anvelopa de resurse disponibila” “bugetul României a fost ani la rândul (şi este în continuare) focusat pe cheltuielile fixe, fara o prioritizare a costurilor” s.a.

Acuzatie Actiunile guvernului Ponta nu contribuie la sustenabilitatea finantelor publice.

Raspuns: Datoria guvernamentală a scăzut în august 2012 pentru a cincea lună consecutiv (începând din aprilie), potrivit datelor comunicate de Ministerul Finanțelor și calculate conform metodologiei europene.

Ea s-a situat la 206,1 miliarde lei, cu peste 6 miliarde lei sub nivelul maxim atins în luna aprilie a acestui an. Cu toate acestea, dacă o raportăm la PIB, ea rămâne ușor peste nivelul de la finele anului trecut.

2012 a marcat plafonarea creșterii obligațiilor de plată asumate de guvern, sub presiunea tot mai mare a costurilor pe care această datorie le implică. La un cost mediu de 6% anual pe soldul sumelor datorate de Guvern și achitate, evident, din banii contribuabililor, corespunde o plată de cam 2% din PIB sau 6% din bugetul național.

Nu putem cataloga guvernul Ponta ca fiind perfect şi fără lipsuri, dar ceea ce prezintă PDL în moţiune este total rupt de realitate şi neadevărat. Trebuie să ţinem seama de faptul că, în mai puţin de jumătate de an, guvernarea USL a încercat să repare ce-au distrus cei de la PDL în patru ani.

Despre gândirea economică de vacanţă a dlui. Videanu

23 august 2012

Cred că ni s-a întâmplat multora ca, atunci când ne întoarcem din concediu, să ne ia câteva zile până ne obișnuim din nou cu ceea ce se întâmplă în jurul nostru.  Numai astfel îmi pot explica declaraţiile total lipsite de logică economică din ultimele zile ale dlui. Videanu. Pare că expunerea prelungită la soare a cauzat ştergerea rapidă din memorie a unor evenimente economice de puţin timp încheiate.

Fără a face vreun efort deosebit, demontez principala afirmaţie a liderului PDL cu privire la evoluţiile economice din ultimele 100 de zile din România – În condiţiile unei creşteri economice de 0,5% România nu va avea cu ce să plătească majorarea de salarii din decembrie.

Primul aspect – creşterea economică estimată consensual de autorităţile române şi partenerii externi: FMI, BM, CE este de 1% pentru întreg anul 2012.

Al doilea aspect – dl. Videanu confundă programarea bugetară lipsă din timpul guvernării PDL cu situația de acum. Să-i aducem aminte că proiectul de buget pe 2012 a fost construit de guvernarea din care a făcut parte pe o proiecţie bugetară de creştere economică de 1,8-2,3% pentru 2012. Deci, ce să înţelegem, că acum PDL recunoaşte că a construit un buget pe date complet false, de 4 ori mai mari decât previzionează acum? Să înţelegem că recunosc greşeala de a nu fi luat în calculul indicatorilor macro pe 2012 refacerea salariilor bugetarilor, plata contribuţiilor sociale încasate ilegal de la pensionari, faptul că incertitudinile macroeconomice din Zona Euro continuă, efectele negative ale secetei şi ale zgomotului politic?

Îl putem asigura pe dl. Videanu că reîntregirea salariilor se va face. Chiar dacă ritmul de creştere economică va fi mai mic – ceea ce nu cred – există atâta spaţiu fiscal ce poate fi creat prin destructurarea reţelelor evazioniste încât se găsesc bani pentru a doua parte a reîntregirii salariilor. De altfel, primul ministru Ponta a anunţat public că 1,2 miliarde ron s-au încasat în plus la bugetul de stat numai în primul semestru, doar prin spargerea reţelei clientelare portocalii, reţea ce căpuşa bugetul de stat.

Al treilea aspect – este o formă de demagogie să vii acum şi să te vaiţi că România are ritmuri scăzute de creştere economică. Atunci vin şi eu şi întreb: care au fost soluţiile economice de stimulare a ofertei interne în perioada guvernării portocalii? Ce soluţii a aplicat dl. Videanu când era la guvernare pentru a opri căderea dramatică a dinamicii PIB-ului potenţial de la 4-5% în perioada precriză, la 2-2,5% începând cu 2009 până în prezent? Care au fost măsurile de stimulare a economiei reale promovate şi implementate în ultimii doi ani ai guvernării portocalii?

Știu mulţi oameni de afaceri care spun că ultimele măsuri anunţate de guvernul Ponta pentru stimularea sectorului privat constituie o gură importantă de oxigen pentru economia reală, reprezentând mai mult decât s-a făcut în ultimii 2 ani ai guvernării PDL. Mediul privat a primit bine stabilirea plăţii TVA la încasarea facturii pentru firmele cu cifra de afaceri mai mica de 500 mii euro cu condiția ca derularea decontarilor să se facă numai prin bănci. La fel şi scutirea de la plata penalităților pentru debitorii statului, pentru obligațiile de plată achitate în perioada 01.09.2012-31.12.2012 este salutată.

Al patrulea aspect. Da, dle Videanu, aveţi dreptate într-o privinţă. Ne este foarte greu să scoatem economia românească din cercul vicios în care ați introdus-o: măsuri de austeritate în mod exclusiv – căderea PIB potenţial şi distrugerea ofertei interne – creştere economică redusă – rată redusă de creştere a veniturilor bugetare (pe fondul reducerii ratei de ajustare pe cheltuieli) – neatingerea ţintei de deficit – noi măsuri de corecţie … Trebuie să căutăm spaţiu fiscal pentru a stimula sectorul privat şi crearea de locuri de muncă. Vă daţi seama cît de greu este să refaci cele 558.000 de locuri de muncă cu normă întreagă pierdute în perioada sept. 2008 – apr. 2012 cât aţi condus frâiele economiei româneşti?

Trebuie să mergem pe sârmă, să mixăm ajustarea fiscală pe termen mediu cu măsuri de relansare economică (dacă s-ar putea cu costuri bugetare cât mai mici şi efecte de multiplicare cât mai mari). Mai pe scurt, să adoptăm o politică fiscală pro creştere.