Posted tagged ‘impozit progresiv’

Declaraţia de impunere pe venitul global, o măsură antievaziune fiscală

4 octombrie 2010

M-am săturat de modul orbesc în care PD-L şi PNL susţin cota unică. Tot discursul lor cu viziune „de dreapta” reprezintă un non-sens pe această temă. Pe de o parte, ambele partide sunt indignate de nivelul la care a ajuns evaziunea fiscală în România, pe de altă parte ţin cu dinţii de cota unică, cotă care, teoretic, ar trebui să reducă acest fenomen.

Din păcate discursul politicienilor pe teme economice nu reuşeşte să iasă din tiparul demagociei clasice. Şi din lipsa de pregătire, dar şi din lipsa dialogului social. Autorităţile române nu ştiu să lucreze împreună, nu au noţiunea „brainstorming-ului” din companiile private. Din acest punct de vedere, putem spune că actualul guvern a dus la perfecţiune modul dictatorial de conducere.

În continuarea materialului, aş dori să prezint efectele sau, mai bine zis, non-efectele produse de cota unică în România. De asemenea, supun dezbaterii o propunere care a mai funcţionat în România – declaraţia de impunere pe venitul global care presupune ca fiecare persoană să-şi declare veniturile la sfârşitul anului.

În 2005, când a fost introdusă cota unică, s-a înregistrat o scădere a ponderii impozitelor directe în PIB. Din 2006, toată lumea se aştepta însă la o creştere semnificativă şi la reducerea evaziunii fiscale. Urmărind evoluţia impozitului plătit de firme observăm că acesta a scăzut după ce a fost introdusă cota unică de la 3,4% din PIB în 2004, la 2,4% din PIB în 2008. Efect nul!

Pe de altă parte, în ţările din UE27 care folosesc cota unică de impozitare, ponderea veniturilor bugetare în PIB, în 2009, este sub media UE27 (42,2%).

De asemenea, evoluţia deficitului bugetar în perioada 2004-2010 a fost net nefavorabilă cotei unice. Astfel, deficitul bugetar a fost de 1,4% din PIB, iar în 2010, vom închide pe minus 6,8% din PIB.
După cum se ştie, în perioada 2005-2008, au avut loc intrări masive de capital în ţară, având loc liberalizarea contului de capital, dar, din păcate, o mare parte din acest capital a mers către consumul de bunuri curente. Tocmai din acest motiv, cred că a fost greşită politica prociclică a guvernului Tăriceanu de a introduce şi menţine o fiscalitate redusă în condiţiile unei abundenţe de lichidităţi. În felul acest s-a produs o creştere mare a consumului populaţiei şi s-a format un balon speculativ pe piaţa imobiliară.

De la introducerea cotei unice, salariile s-au distribuit inegal – 74% sunt sub salariu mediu brut pe economie. Din acest punct de vedere, comparativ cu ţările europene, în România este cea mai mare inegalitate a distribuţiei veniturilor.
Cota unica a adus beneficii doar pentru 20% din populaţie, pentru cei cu venituri mari.

Toate aceste argumente nu duc decât la o singură concluzie: guvernul Tăriceanu ar fi trebuit să adopte o măsură exact opusă cotei unice şi anume, de a creşte fiscalitatea pentru a estompa tendinţele de creştere a consumului populaţiei în condiţiile în care acesta se făcea pe datorie.

Astfel ar fi trebuit ca veniturile bugetare suplimentare să acopere deficitul bugetar iar diferenţa să fie economisită pentru ca economia să facă faţă declinului economic.

Cel mai grav lucru care s-a putut întâmpla după introducerea cotei unice a fost creşterea evaziunii fiscale în toate domeniile de activitate. Renunţarea la declaraţia de impunere pe veniturile globale a făcut ca numai o parte din salariaţi să depună aşa numită declaraţie de avere însă majoritatea celor care se ocupă de business nu au avut această obligaţie.

Organele de control fiscal nu au mai avut baza necesară pentru a putea controla modul în care aceste persoane îşi declară veniturile la fisc. De aceea este necesar ca, o dată cu introducerea impozitului în cote diferenţiate, să se reintroducă declaraţia de impunere pe venitul global.
Despre acest lucru vom mai vorbi.

Reclame

România fără ministru de finanţe

14 iulie 2010

În ultimul an, dl. Vlădescu a fost “omul de paie” de la Ministerul de Finanţe. Nu a fost consultat în privinţa măsurilor de austeritate luate de guvern, nu a făcut parte din grupul de întâlnire cu FMI, a fost mereu criticat de ceilalţi ministri PD-L, atunci când nu găseau alt vinovat. Nu a schiţat niciun gest la propunerile pe care PSD şi opoziţia le-a sugerat în domeniul fiscal şi economic. Este drept că nici nu le-a respins. Sincer, nu mai speram că va încerca o reformare a sistemului fiscal din România. Eram convins că se resemnase.

Cu atât mai mare a fost surpriza vazând declaraţiile de zilele trecut. Am avut un moment în care am crezut că citeşte strategia anticriză a PSD-ulu: „România are mare nevoie să treacă la cote progresive de impozitare a tuturor veniturilor de la 1 ianuarie 2011, iar bugetul pe 2011 va trebui construit pe un asemenea sistem. Pentru funcţionarea României este neapărat nevoie de un sistem de impozitare progresivă a veniturilor, în trepte mici care să plece cât mai de jos, cota unică de 16% fiind o etapă încheiată în noua conjunctură economică”. Mai mult, acum ministrul se gândeşte să reducă TVA-ul, mărit prea mult, să scadă impozitul pe profit, acceptă că, prin actualul sistem de colectare, nu se strâng suficiente venituri la bugetul statului etc. Multe lucruri pe care guvernul ar fi trebuit să le facă de anul trecut pentru a atenua efectele crizei.

Sunt măsuri pe care le-am propus şi anul trecut, ca ministru, le susţin şi anul acesta, din opoziţie. Imaginaţi-vă deci surpriza noastră, a PSD-ului, la prezentarea unui astfel de program, cu adevărat anticriză. Minunea a ţinut însă mai puţin de o zi.

Din motive de neînţeles, PD-L „a sărit” pe dl. Vlădescu şi l-a redus la tăcere cât ai spune „TVA”. Doamne precum: Sulfina Barbu sau Elena Udrea, domni precum premierul Boc, care nu au nicio tangenţă cu economia şi finanţele au spus în cor: „Vlădescu să-şi vadă de treabă şi să nu mai vorbească neîntrebat”. Dar dl. Vlădescu abia acum îşi vedea de treabă, abia acum încerca să nu mai facă figuraţie, ci să fie cu adevărat ministru de finanţe. Probabil preşedintele Băsescu nu a vrut să-i fie eclipsate ultimele declaraţii pe teme financiare prin care cere inconştient, dar cu tărie, tăierea pensiilor. Acum vrea să se joace de-a ministrul de finanţe.

În final, aş dori să-i transimit dlui. Vlădescu faptul că PSD îl susţine pe aceste două chestiuni esenţiale:
– reducerea TVA-ului
– impozitarea progresivă (Nu va primi acest sprijin şi din partea PNL-ului care nu a înţeles încă necesitatea renunţării la cota unică)

Guvernul acesta trebuie să înţeleagă că avem nevoie de măsuri care să aducă bani la buget, în mod constant, şi acest lucru nu se poate face prin sărăcirea populaţiei, ci prin stimularea investiţiilor, prin creşterea consumului, prin promovarea exporturilor şi printr-un sistem de colectare a taxelor eficient.