Posted tagged ‘FMI’

România, pol energetic regional

17 Iulie 2013

„Aţi făcut foarte mult în ceea ce priveşte sectorul energetic şi al gazelor naturale şi liberalizarea energiei şi, oricât de dureros pare pe termen scurt, îşi va arăta roadele pe termen lung. Sunt şi alte reforme care să vă ajute să fiţi mai competitivi şi România va avea o creştere mai mare, o creştere economică cu incluziuni şi aici mă gândesc la transport, la infrastructură. Banii trebuie să fie folosiţi bine pentru a ne asigura că toţi actorii folosesc bine banii şi, să ne gândim la companiile de stat. Rezolvarea situaţiei lor este foarte importantă, sunt ţinte pe care dumneavoastră trebuie să vi le stabiliţi şi lucruri pe care o să le discutăm la negocieri.” (Christine Lagarde, directorul general al Fondului Monetar Internaţional)

Cred în politica paşilor mărunţi. În acelaşi timp, cred în politici clare şi în implementarea acestora astfel încât să existe coerenţă la nivelul pieţei. Energia este un domeniu complex şi este nevoie de timp pentru o reaşezare a sistemului. Încă de acum şapte luni, mi-am asumat importanta provocare de a aduce sistemul energetic la un anumit echilibru, respectând în acelaşi timp angajamentele luate faţă de instituţiile internaţionale.

Dacă vorbim despre acţiunile demarate la nivelul sectorului energetic – menţionate de Christine Lagarde, directorul general al Fondului Monetar Internaţional, acestea reprezintă primii paşi spre normalitate după ani buni în care România nu şi-a valorificat oportunităţile, ci a acţionat disproporţionat. Spun disproporţionat deoarece ne-a lipsit dimensiunea regională. Ne-a lipsit orientarea către piaţă. Or, este lipsită de viziune o abordare în care ne mulţumim doar cu enumerarea resurselor şi contemplarea acestora. Este nevoie de mai mult. Este nevoie de infrastructură, este nevoie de crearea unor conexiuni regionale. Pe scurt, este nevoie de dinamică instituţională la nivel diplomatic şi economic deoarece doar dialogul deschide uşi, oferind oportunităţi de dezvoltare.

Măsurile, chiar dacă nu se află în topul popularităţii, sunt necesare dacă ne dorim un viitor competitiv pentru sistemul energetic românesc. Dar, după cum spuneam, aceste măsuri trebuie dublate de investiţii la nivelul sistemului, astfel încât să putem vorbi despre performanţă, şanse egale pentru jucătorii din piaţă, venituri la bugetul de stat. Cumulate, toate acestea pot contribui la atingerea obiectivului asumat de Guvernul USL în ceea ce priveşte politica energetică – România, pol energetic regional.

Anunțuri

Bursa: Ministrul delegat pentru Energie: „Vom respecta graficul listărilor companiilor energetice, agreat cu FMI”

28 Februarie 2013

Mai jos puteti gasi un interviu acordat cotidianului Bursa, interviu in care am incercat sa clarific unele probleme din domeniul energiei ridicate in ultima perioada, atat de companii, cat si de consumatori.

Ţara noastră va respecta calendarul listărilor companiilor energetice, asumat în faţa instituţiilor financiare internaţionale, ne-a declarat Constantin Niţă, ministrul delegat pentru Energie, în primul interviu acordat de la numirea în funcţie a domniei sale. Oferta secundară de la Transgaz şi listarea Nuclearelectrica, Romgaz, Electrica şi a Complexului Oltenia vor avea loc în acest an şi anul viitor. De asemenea, aceste companii vor avea şi manageri profesionişti, conform angajamentelor agreate cu FMI.
Domnul ministru Niţă ne-a mai spus că va modifica actuala schemă suport pentru producţia de energie regenerabilă, prin ajustarea valorii maxime a certificatelor verzi şi a numărului de certificate acordate. Constantin Niţă analizează şi posibilitatea exceptării industriei de la obligaţia plăţii acestor certificate, dar şi a introducerii unei taxe de echilibrare.
Ministrul delegat pentru energie va elabora şi un proiect de lege prin care producţia de energie nu va mai fi organizată pe tipuri de resurse, ci pe un mix, pentru ca societăţile producătoare să concureze, cu şanse egale, în piaţa liberă.

     Reporter: Ţara noastră trebuie să implementeze multe reforme structurale în sectorul energetic, conform angajamentului cu FMI. Din cauza întârzierilor apărute în anii trecuţi, s-a suprapus acum implementarea managementului profesionist în companiile energetice cu privatizarea pe Bursă. Cum veţi duce la bun sfârşit cele două proiecte, având în vedere că noii manageri vin cu o altă abordare a direcţiilor strategice în companii, pentru care au nevoie de câteva luni de pregătire, iar inves-titorii trebuie să le cunoască în timp util?
Constantin Niţă: Eu cred că investitiorii privaţi vor fi bucuroşi că implementăm management profesionist în companiile pe care le lis-tăm. Managementul profesionist este un plus pentru companii. Managerii care concurează pentru o anumită o companie o studiază din timp. Ei au în vedere un anumit plan de afaceri când vin la interviu.
Deci, după părerea mea, implementarea managementului profesionist nu va fi o piedică în calea listărilor. Dimpotrivă, semnalul dat în piaţă prin numirea managerilor profesionişti este unul pozitiv.


Reporter: Guvernul şi-a asumat un calendar destul de strâns de implementare a acestor reforme structurale în energie. Concret, cum aveţi de gând să acţionaţi ca să îl respectaţi?
Constantin Niţă: Calendarul asumat va putea fi respectat. Poziţia mea este că trebuie să ne respectăm angajamentele luate în faţa FMI. Deschidem companiile din energie către capitalul privat. Banii din listări vor fi folosiţi pentru investiţii. Scopul listărilor este capitalizarea companiilor. Capitalul privat va participa la managementul acestor societăţi, piaţa va avea mai multă încredere în aceste societăţi. Oferta secundară de la Transgaz va fi finalizată până la 15 aprilie, iar listarea Nuclearelectrica până la jumătatea lunii mai. Urmează, începând din toamnă, lis-tarea Romgaz şi a Complexului Oltenia şi ne-am propus să listăm şi Hidroelectrica.


Reporter: Executivul s-a angajat să privatizeze şi distribuţia şi furnizarea de electricitate. Cum şi când se va întâmpla acest lucru?
Constantin Niţă: Privatizăm doar Electrica SA. Nu privatizăm fiecare filială Electrica în parte, aşa cum s-a întâmplat în anii trecuţi. Vom vinde pe Bursă 51% din acţiunile Electrica SA, iar statul îşi va păstra 49% din acţiuni. Cred că această strategie este mult mai bună şi vom obţine fonduri mai mari decât dacă vindem fiecare filială în parte. Banii pe care îi vom obţine trebuie să îi investim tot în sectorul energetic, în proiecte mari precum hidrocentrala Tarniţa. În anii trecuţi, banii din privatizări au fost cheltuiţi pe nimicuri. Eu voi monitoriza orice leuţ, ca să meargă acolo unde trebuie. Cunoaşteţi raportul critic al Curţii de Conturi despre privatizările din energie. Nici monitorizarea post-privatizare nu s-a făcut cum trebuie.

Reporter: Când estimaţi că va avea loc listarea Electrica SA?
Constantin Niţă: În toamnă. Statul va rămâne acţionar minoritar semnificativ. Nu putem vinde tot. Trebuie să rămânem prezenţi în distribuţia şi furnizarea energiei, să putem face în continuare strategii în domeniu. Unele din filialele Electrica privatizate au probleme, consumatorii reclamă servicii proaste şi nimeni nu-i trage la răs-pundere pe vinovaţi. Lucrurile acestea nu trebuie să se mai întâmple. Cu un pachet minoritar substanţial, statul poate avea un punct de vedere în domeniu.


Reporter: Companiile din sistemul energetic se confruntă cu o gramadă de probleme, de la ineficienţă, la disfuncţii în funcţionare din cauza energiei regenerabile, în special a eolienelor. Cum veţi rezolva aceste probleme?
Constantin Niţă: Există o problemă legată de sistemul de echilibrare din cauza preluării în sistem a energiei eoliene. Nimeni nu s-a aşteptat, în 2007-2008, când a fost elaborată legea privind stimularea investiţiilor în energia verde, că vom avea acest boom, pe fondul schemei generoase de sprijin şi pe fondul ieftinirii tehnologiilor de producţie. Iată că s-a întâmplat şi că energia regenerabilă ne creează mari probleme în echilibrarea sis-temului. Acum, grupuri pe cărbune, care trebuie să funcţioneze în bandă, sunt folosite pentru echilibrarea sistemului. Normal că sunt probleme tehnice şi costuri mari cu desele opriri şi porniri ale unităţilor.
Sunt mai multe variante de a rezolva această problemă. Una din soluţii este să facem investiţii suplimentare în capacităţi noi de transport şi de producţie. Din păcate, companiile de stat nu au bani. Mă refer la Transelectrica SA, care trebuie să dezvolte sistemul de transport, şi la proiectul de realizare a hidrocentralei de pompaj Tarniţa-Lăpuşteşti. Aceste proiecte presupun investiţii de 2-3 miliarde de euro. Statul şi companiile nu şi le permit. Aşa că ne rămâne varianta implementării prin parteneriate public-private.
O altă soluţie este modificarea legii, astfel încât să găsim un echilibru între numărul de certificate verzi emise, capacităţile de transport existente şi gradul de suportabilitate a schemei de sprijin de către toate categoriile de consumatori. Trebuie să găsim o soluţie optimă, astfel încât să armonizăm interesele consumatorilor cu cele ale investitorilor.


Reporter: Legea privind stimularea investiţiilor în energia verde prevede preluarea cu prioritate a acestei energii în sistemul naţional, cu condiţia asigurării siguranţei sis-temului de transport şi în limita capacităţii de echilibrare. De ce nu se aplică această prevedere sau de ce nu vin instituţiile competente cu clarificări?
Constantin Niţă: Este evident că, în anii trecuţi, nu s-a ţinut cont de capacitatea de echilibrare şi capacitatea sistemului de transport. La Transelectrica nu a funcţionat foarte bine sistemul de management în anii trecuţi, a fost un sistem clientelar, pe care trebuie să îl eliminăm. Vă asigur că voi face acest lucru într-un termen foarte scurt.
Lucrurile acestea au determinat ca unele decizii de autorizare a centralelor eoliene să fie făcute anapoda. Transelectrica a acordat autorizaţii pentru peste 20.000 MW eolieni. Este imens pentru ceea ce poate să suporte, acum, sistemul de transport. Prezintă o problemă chiar cei 1.800 MW funcţionali, acum în centralele eoliene. Avem estimări că se mai pun în funcţiune încă 1.700 MW până la finele anului. Am depăşit capacitatea de transport şi echilibrare.
De aceea doresc să introduc, pentru producătorii de energie verde, o taxă de echilibrare. Altfel, riscăm să distrugem actualele capacităţi care sunt făcute să funcţioneze în bandă şi nu pentru reglajul sis-temului. Trebuie să stabilim clar, prin lege, modul de funcţionare a capaci-tăţilor regenerabile.
Am comunicat investitorilor în producţia de energie verde că nu dorim să îi eliminăm de pe piaţă, că nu dorim ca ei să-şi retragă investiţiile din România, şi că nici nu dorim să distrugem capacităţile clasice de producţie. Corect este să avem un echilibru în piaţă din care să cîştige, bineînţeles, şi con-sumatorii.
Capacităţi industriale precum cele ale ArcelorMittal sau ale Alro, care sunt mari consumatori de energie, plătesc foarte mult pentru schema suport. Ei sunt mari angajatori. Nu ne permitem să le dăm cu piciorul pentru ca unii să câştige foarte mult.
Aşa că le-am comunicat investitorilor în energia regenerabilă că vor câştiga mai puţin. Trebuie să fie o modificare a schemei echitabilă pentru toată lumea. Astfel, nu vom modifica preţul minim al certificatelor verzi, dar nu mai putem susţine tariful maxim de 55 de euro pe certificat pentru că anul acesta ajungem la un total de circa 500 milioane de euro – contravaloarea acestor certificate, care se va regăsi în facturile tuturor consumatorilor. Noi nu suntem o ţară atât de bogată ca să susţinem asemenea subvenţii. Cu tot respectul pentru investiţiile în acest tip de energie curată, dar aceşti investitori trebuie să înţeleagă că, aşa cum s-a întâmplat şi urmează să se întâmple în multe state europene, şi schema noastră tre-buie ajustată într-un mod echitabil.


Reporter: Deci aveţi în vedere o ajustare a preţului maxim al certificatelor dar şi o modificare a numărului de certificate acordate, în funcţie de tehnologie?
Constantin Niţă: Da, vom modifica schema de sprijin şi valoarea maximă a certificatelor. Germania a renunţat la energia nucleară şi a atras foarte multe investiţii în energia eoliană şi solară. Acum, Germania este în poziţia de a reduce cu 30% valoarea certificatelor verzi şi timp de doi ani va îngheţa investiţiile în domeniu.


Reporter: Germania a exceptat industria de la plata schemei de sprijin pentru energia verde. Analizaţi şi o asemenea măsură?
Constantin Niţă: Da, pentru că riscăm să distrugem industria.


Reporter: Problema cu exceptarea industriei de la această schemă este cum împarţi efortul către ceilalţi consumatori.
Constantin Niţă: O să vedem cum vom implementa toate aceste măsuri pe care vi le-am enumerat. Încă suntem în analize. Oricum, nu va fi o singură măsură luată în domeniul energiei regenerabile. Vor fi mai multe schimbări.


Reporter: Cât de repede trebuie să implementaţi aceste măsuri?
Constantin Niţă: Foarte rapid. Investitorii trebuie să ştie ce-i aşteaptă. Nu putem să ne batem joc de consumatori şi nici să îi alungăm pe investitori.


Reporter: La Complexul Hunedoara sunt probleme mari privind eficienţa şi funcţionarea în sistem. Ce soluţii sunt pentru a le rezolva?
Constantin Niţă: Complexul Hunedoara este una din cele mai mari probleme din sistem. Nu s-au făcut investiţii în ultimii 20 de ani în extragerea huilei şi nici în capacităţile de producţie de la Mintia. Astfel, costurile de producţie a electricităţii în cadrul Complexului Hunedoara sunt foarte mari. Complexul este în afara pieţei şi soluţia nu poate veni decât printr-o reorganizare a întregului sistem de producţie. Nu mai putem avea producători axaţi pe un singur tip de combustibil. Cărbunele nu poate concura cu apa şi cu centrala nucleară din punct de vedere al costurilor de producţie. De aceea trebuie reorganizat mixul de producţie în cadrul unei companii. Vreau să elaborez o lege de reorganizare a producţiei de energie. Lucrăm deja la proiect şi, în cel mai scurt timp posibil, îl vom supune dezbaterii publice. Ca să facem performanţă în sistem, avem nevoie de companii care să plece de la şanse egale de concurenţă în piaţa liberă. Îi anunţ pe cei care se opun unei astfel de reorganizări, inclusiv Fondul Proprietatea, că trebuie să vină alături de noi ca să facem performanţă în sistemul energetic. Nu vreau numai dividende, vreau strategii de dezvoltare şi performanţă pe termen lung. 


Reporter: Bine dar abia am încheiat o reorganizare în sistem. Şi mai sunt programate în acest an listările. Cum veţi îmbina aceste proiecte cu planul de reorganizare pe un alt mix de producţie?
Constantin Niţă: Categoric trebuie să facem un alt mix. Resursele nu pot concura între ele. Probabil vor fi 3-4 companii, stil holding, poate cu autonomie, vom vedea. Suntem la început cu acest proiect.


Reporter: Aţi analizat oportunitatea vânzării microhidrocentralelor pe care le mai deţine Hidroelectrica? Ce decizie aţi luat?
Constantin Niţă: Hidroelectrica a mai vândut, în anii trecuţi, peste 60 de astfel de microhidrocentrale. A mai rămas cu multe astfel de unităţi, pe care nu s-a grăbit să le retehnologizeze. Din analiza celor de la Hidroelectrica rezultă că aceste microhidrocentrale reprezintă vreo 5% din totalul producţiei şi trebuie retehnologizate. Cum nu există fonduri suficiente, acestea trebuie vândute sau trebuie să intre într-un sistem de parteneriat public-privat. În niciun caz nu vom ţine obiective care nu sunt eficiente. Ori le eficientizăm, ori le vindem. Ca să eficientizezi, trebuie să investeşti în aceste centrale şi pentru asta ai nevoie de bani. Or, Hidroelectrica nu are banii necesari. Toată lumea ştie care sunt cauzele insolvenţei. Cei care au adus Hidroelectrica în această situaţie trebuie să răspundă în faţa legii.


Reporter: Dar tragerea la răspundere a foştilor administratori a tot fost amânată în Adunările Generale ale acţionarilor companiei. A fost amânată şi decizia de vânzare a microhidrocentralelor.
Constantin Niţă: Nu ne opunem vânzării microhidrocentralelor şi nici tragerii la răspundere a foştilor manageri.


Reporter: Şi în Transelectrica sunt multe probleme. Compania trece printr-un provizorat permanent al conducerii. Rezultatele financiare reflectă acest lucru. De ce îi mai schimbaţi pe membrii Consiliului de Supraveghere dacă tot urmează să implementaţi managementul profesionist în scurt timp?
Constantin Niţă: Pentru că actualul Consiliu de Supraveghere nu a văzut că, anul trecut, peste 200 de angajaţi ai Transelectrica au mers în deplasări în străinătate. Au fost peste 400 de astfel de deplasări. Totuşi, mi se pare un mod de abordare extrem de larg cu banul companiei. Din punctul meu de vedere, nimeni din actualul Consiliu de Supraveghere şi Directorat n-ar trebui să mai rămână.


Reporter: Ce alte probleme aţi identificat în Transelectrica? Aţi anunţat, recent, controale în toate societăţile din sistem.
Constantin Niţă: Sunt unele controale pe rol. Aştept rezultatele. Nu scapă nicio companie de controale. Am acordul premierului Victor Ponta să curăţ tot ce pot, mai ales că eu nu sunt din sistemul energetic. Cine-şi face treaba bine, pe criterii de eficienţă, rămâne la conducerea companiei, cine nu – va pleca.


Reporter: Pe scurt, care sunt obiectivele dumneavoastră prioritare privind sectorul energetic, într-un orizont scurt de timp?
Constantin Niţă: Am mai multe obiective. Printre acestea se numără diversificarea surselor de aprovizonare cu gaze şi electricitate. Mă refer la noi interconexiuni cu statele vecine. Uniunea Europeană ţine foarte mult să ducem la îndeplinire acest obiectiv pentru ca ţara noastră să poată vinde şi să electricitate şi gaze fără niciun fel de restricţii.
Un alt obiectiv important este ca piaţa noastră de energie să funcţioneze tot mai bine, în special ca o bursă regională. Este un proiect ambiţios şi trebuie să-l implementăm. Am discutat deja cu ministrul polonez al energiei şi vine în România pentru a pune la punct detaliile proiectului. Voi merge şi în Ungaria, la sfârşitul lunii martie, tot pentru a discuta despre proiectul de piaţă regională.
Mai vreau să pun toate companiile pe picior de egalitate, pe principii de eficienţă economică, de stopare a furturilor, incompetenţei şi clientelismului politic. Odată cu introducerea managerilor profesionişti şi odată listările efectuate, sper să punem la punct activitatea companiilor din energie. Nu în ultimul rând, vreau să trecem la un nou mix de energie în companiile producătoare.


Reporter: În acordul cu FMI, ne-am angajat că reluăm discuţiile cu Rusia pentru a negocia un preţ mai bun pentru gazele importate. În ce stadiu suntem la acest punct?
     Constantin Niţă: Am şi demarat discuţiile. Aşteptăm răspunsul ruşilor. Sper să ne înţelegem. Preţul gazului pe pieţele internaţionale este în scădere, datorită producţiei de gaze de şist a SUA. La ei, preţul este de 113 dolari pe mia de metri cubi. La noi, preţul de import este în jur de 420 de dolari mia de metri cubi. Va trebui să vedem ce decizie luăm cu privire la exploatarea gazelor de şist pentru că avem experienţa SUA, care au multe beneficii. Trebuie să ne gândim foarte serios, împreună cu specialiştii de mediu, să vedem dacă putem intra şi noi pe această piaţă.

Analiza principalelor măsuri prevăzute în programele de guvernare – USL versus ARD

5 Decembrie 2012

Campania pentru alegerile parlamentare a evidențiat carențele majore din ceea ce înseamnă ,,viziunea economică” a ARD. Programul acestei formațiuni construit pe structura PDL, demonstrează, încă o dată, modul neprofesionist în care este și a fost tratat domeniul economic în guvernarea PDL.

Pentru a demonta cuvintele frumoase transmise de domnul Adriean Videanu în discursurile privind programul economic al ARD,  USL a realizat o analiză comparativă a programelor de guvernare privind macroeconomia, stimularea sectorului privat și a investiţiilor și creșterea absorbției de fonduri europene.

Dintre măsurile nesustenabile promovate de ARD, fost PDL, se remarcă:

1.      Asigurarea, pe termen mediu (2013-2016), a creşterii economice stabile, în acord cu criteriile de convergenţă economică nominală cu Uniunea Europeană;

În mod neprofesionist sau în necunoștință de cauză, ARD vorbește despre creștere economică ca fiind un criteriu de convergență. Or, specialiștii în economie știu că nu este o premisă corectă! Criteriile de convergență nominală sunt cele referitoare la:

  • rata inflației
  • deficitul bugetar sub 3%
  • datoria publică sub 60%
  • rata dobânzii la obligațiuni pe termen lung (10 ani)
  • existența altor instrumente de reglare în afara cursului de schimb (nu este permisă deprecierea cursului de schimb cu mai mult de 2,25% în ultimii 2 ani premergători intrării în Zona Euro)

2.      Stabilizarea cursului de schimb, la nivelul anului 2016, la 4,4 lei/euro;

Este inadmisibil să vorbim despre această propunere ca fiind o măsură de dreapta. Din nou, avem de-a face cu o propunere irațională înaintată de neprofesioniști. Cum poate Guvernul să intervină în politica cursului de schimb, atâta timp cât BNR este o instituție independentă prin lege?

3.      Menţinerea ponderii investiţiilor publice în PIB în intervalul 5,5%-6,2% din PIB;

Aceasta este o măsură posibilă de aplicat în condiţiile creării unui spaţiu fiscal care să permită ajustarea fiscală şi îndeplinirea ţintelor cu FMI şi CE. În caz contrar, avem toate şansele ca în, maximum patru luni şi fără prudenţă în politicile fiscal-bugetare, ţara să intre în faliment.

4.      Scăderea ponderii economiei subterane şi a celei gri în PIB cu circa 4 puncte procentuale în intervalul 2013-2016, comparativ cu anul 2012.

Cum poate fi realizat acest obiectiv în actualul context economic? Cât timp a fost PDL la guvernare, evaziunea fiscală a devenit politică de stat!

5.      Menţinerea sub control a inflaţiei, aşa încât verificarea acestui criteriu să se poată face în cursul anului 2013.

Stabilitatea prețurilor nu este printre atribuțiile Guvernului! Asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor reprezintă obiectivul fundamental al BNR.

Având în vedere măsurile promovate, programul ARD pentru domeniul economic poate fi numit Ghid de intrare în faliment a României în 4 luni. Este un program incoerent, lipsit de măsuri clare de stimulare a mediului economic. Este un program realizat în mod neprofesionist, fără o analiză atentă a actualei situații economice a României.

Aplicarea unor reduceri masive de impozite și taxe dintr-o dată (și nu gradual, cum propune USL) presupune un impact economic ridicat, respectiv ieșirea din țintele convenite cu FMI. Cu siguranță, efectul imediat va fi creșterea neîncrederii în piața locală, creșterea CDS-ului, creșterea costului de finanțare și intrarea în default.

O analiză obiectivă a măsurilor propuse de ARD arată că programul acestora suferă de “boala inflaţiei de obiective”. Sunt listate foarte multe obiective, fără a se preciza cum pot fi îndeplinite aceste obiective!

Programul ARD nu conține măsuri concrete!

Motiunea PDL este lipsita de consistenta. Guvernul Ponta contraargumenteaza.

23 Octombrie 2012

Ca sa dea senzatia ca lucreaza, in ultimele zile din acest mandat, opozitia a hotarat sa depuna o motiune simpla pe buget. Pe langa lipsa de consistenta, motiunea cuprinde o serie de neadevaruri, ca sa nu spun minciuni. Mai mult, PDL se comporta ca si cum nu ei ar fi fost la guvernare in ultimii patru ani si uita ca sunt cei care au facut bugetul pentru anul acesta.

Va prezentam argumentele principale contra ineptiilor pdliste.

Acuzatia ca bugetul nu a fost depus la 15 octombrie, ci va fi depus la 20 de zile dupa investirea noului Guvern.

Raspuns: S-a convenit cu creditorii internationali FMI, CE, BM ca bugetul sa fie depus in Parlament la 20 de zile dupa investirea noului guvern pentru a fi respectate liniile directoare, politicile publice şi programarea bugetara a acestuia. Bugetul de stat este principalul instrument de programare economică.

Acuzatia ca guvernul MRU a lăsat un tampon de lichiditate de 5 miliarde euro si ca acum nu mai exista un buffer sufficient.

Raspuns: Romania are in prezent un buffer care asigura 4 luni de plata a cheltuielilor curente, asa cum s-a convenit cu FMI. Fondul Monetar International confirma indeplinirea acestei conditionalitati.

Acuzatie: Prin rectificarea bugetara, Guvernul Ponta a taiat bani de la investitii.

Raspuns: Guvernul a aprobat rectificarea bugetară. Ideea conform căreia s-a tăiat de la investiţii pentru a se mări cheltuielile sociale trebuie pusă sub semnul întrebării din cel puţin câteva motive fundamentale. Că dimi­nua­rea investiţiilor are im­plicaţii negative asupra creşterii econo­mice, România are nevoie de măsuri de încu­ra­jare a creşterii PIB, în special de investiţii pu­blice cu valoare adăugată mare, da, sunt de acord. Aşa scrie la manual.

Dar aceste afirmaţii sunt corecte în condiţiile unei economii normale. Totuşi în economia românească investiţiile publice nu sunt prioritizate (se încearcă acum printr-un program convenit cu FMI si BM), investiţiile publice au efecte de multiplicare redusă (multiplicatorul estimat al investiţiilor publice este de 0,5), investiţiile publice nu se fac pe baza unor calcule de oportunitate/ eficienţă. A te plânge de lipsa unor astfel de investiţii (a se citi risipă) este cel puţin ciudat.

Raportul Consiliului Fiscal pe anul 2011 face praf constructia bugetara pe 2012, facuta de PDL. Consiliul Fiscal vorbeste de slăbiciuni semnificative în procesul de programare bugetară. Da, guvernele PDL au iniţiat în ultimii ani peste 40.000 de proiecte de investiţii publice şi că a risipit banii pe săli de sport pentru persoanele în vârstă, bazine de înot plătite dar neîncepute sau pe locuri de joacă pentru “copiii” de peste 80 de ani.

Mai punem că România a avut în ultimii 12 ani cea mai mare pondere a investiţiilor publice în PIB dintre ţările UE 27 şi cu toate acestea efectele de multiplicare în economie sunt aproape nule. Impactul asupra creşterii economice, încasărilor bugetare sau creării locurilor de muncă este marginal. Infrastructura este precară.

Toate acestea ne fac să ne întrebăm? Ce alegem – investiţii publice mai mici cu eficienţă mai mare sau investiţii publice mai mari cu eficienţă mai mică? O să spuneţi că alegeţi a treia variantă investiţii publice mari cu eficienţă ridicată sau a patra – facilităţi/garanţii extinse pentru stimularea sectorului privat. Sunt de acord cu varianta aleasă de dv (a treia sau a patra), pe termen mediu. Pe termen scurt, totuşi, cred că putem accepta reducerea risipei – adică reducerea cheltuielilor de investiţii neprioritizate şi atingerea unei ţinte mai mici de deficit şi creşterea acestor cheltuieli după prioritizare, atunci când aceste investiţii au efecte de multiplicare mai mari.

Poate Opinia Consiliului Fiscal cu privire la rectificarea bugetară (disponibilă pe www.consiliulfiscal.ro) sintetizează mai bine ceea ce am scris eu aici. Cu toate acestea, Consiliul Fiscal consideră că formularea transparentă a bugetului de investiţii pornind de la o analiză a portofoliului existent de proiecte şi raţionalizarea acestuia prin identificarea celor prioritare, concomitent cu alocarea pe bază multi-anuală a finanţărilor aferente pot conduce la o eficienţă economică mai ridicată a acestora în pofida alocărilor ceva mai reduse, rezervele de eficienţă în acest sens fiind foarte ridicate.

Acuzatie: Acţiunile guvernului Ponta au condus la deprecierea leului.

Raspuns: Nu. Deprecierea este mai degrabă cauzată de şocuri temporare. În următorii ani, prin recurenţa lor şi prin menţinerea actualelor motoare de creştere economică, este posibil ca aceste şocuri să devină permanente, atrăgând un

Reprezintă o exagerare acuzele legate de deprecierea cursului de schimb. Dumneavoastra acuzati actualele autorităţi de deprecierea leului cu circa 3.5% în ultima perioadă, noi va putem aduce aminte că media anuala curs euro leu in 2008 = 3,68 ron iar in 2011 = 4,24 ron, arătând o depreciere de 15,2%. Eu aş recomanda limitarea discuţiilor despre aşa ceva, în condiţiile în care vina este comună, reflectând incapacitatea de a genera un sistem economic funcţional, cu competitivitate ridicată. Acuzele reciproce fac doar rău anticipaţiilor legate de cursul de schimb, amplificând presiunea pe piaţa valutară.

Deprecierea leului are trei mari cauze, simple Avem o problemă legată de fundamentele economiei – şi de aici intrări mici de capitaluri; avem o problemă care începe să-şi arate scadenţa anul acesta şi în următorii ani – legată de dinamica datoriei publice şi a datoriei externe şi mai avem o problemă – cu influenţă mai mică – percepţia negativă legată de evenimentele politice în desfăşurare.

Acuzatie Afirmatia premieului Ponta ca nu mai sunt bani in anumite ministere de la 15 noiembrie pana la sfarsitul anului nu este corecta

Raspuns: Declaraţia premierului ne arată ceva. Primul lucru este acela că am avut dreptate – ajustarea fiscală din România, aproape exclusiv cantitativă, nu a creat un spaţiu fiscal suficient pentru constituirea de buffere şi consolidarea lor. Creşterea economică sustenabilă – sintagmă îndelung auzită de promotorii pachetului de măsuri dure de austeritate este încă departe de noi. Încă România merge pe sârmă, orice cumulare de cauze ce afectează negativ economia putându-ne introduce din nou în criză de lichiditate în Trezorerie, eveniment trăit de noi în aprilie 2009. Se pare că doar am cumpărat timp, ajustarea creând puţine elemente sustenabile.

Al doilea lucru aratat  de declaraţia premierului este unul pe care îl ştim aproape toţi – modul  de fundamentare al bugetului de stat în România  a suferit suferă.

Este evident. Nu mai putem construi bugetul de stat pe cearceafuri de hârtie, cu coduri peste coduri, cu un creion care scrie aici, acolo, dincolo. Nu putem să nu ţinem cont că nu există corelaţii macroeconomice în buget, că bugetul nu este construit pe politici publice, ci pe ministere, continuându-se astfel ineficienţa în cheltuirea banului public. Ne aducem aminte că România a fost acuzată de mai multe ori că face bugetele după ureche (vezi un Raport al Băncii Mondiale publicat în România în noiembrie 2010).

Cu privire la bugetele construite de guvernarea PDL concluziile Băncii Mondiale sunt dure, dar edificatoare: „bugetul aprobat nu este un document credibil; bugetul este bazat pe venituri nerealiste, supraestimate pentru a justifica niste cheltuieli mari”; „supraestimarea veniturilor a fost motiv pentru a permite, la presiunile politice, cresteri artificiale in anvelopa de resurse disponibila” “bugetul României a fost ani la rândul (şi este în continuare) focusat pe cheltuielile fixe, fara o prioritizare a costurilor” s.a.

Acuzatie Actiunile guvernului Ponta nu contribuie la sustenabilitatea finantelor publice.

Raspuns: Datoria guvernamentală a scăzut în august 2012 pentru a cincea lună consecutiv (începând din aprilie), potrivit datelor comunicate de Ministerul Finanțelor și calculate conform metodologiei europene.

Ea s-a situat la 206,1 miliarde lei, cu peste 6 miliarde lei sub nivelul maxim atins în luna aprilie a acestui an. Cu toate acestea, dacă o raportăm la PIB, ea rămâne ușor peste nivelul de la finele anului trecut.

2012 a marcat plafonarea creșterii obligațiilor de plată asumate de guvern, sub presiunea tot mai mare a costurilor pe care această datorie le implică. La un cost mediu de 6% anual pe soldul sumelor datorate de Guvern și achitate, evident, din banii contribuabililor, corespunde o plată de cam 2% din PIB sau 6% din bugetul național.

Nu putem cataloga guvernul Ponta ca fiind perfect şi fără lipsuri, dar ceea ce prezintă PDL în moţiune este total rupt de realitate şi neadevărat. Trebuie să ţinem seama de faptul că, în mai puţin de jumătate de an, guvernarea USL a încercat să repare ce-au distrus cei de la PDL în patru ani.

Privatizările din România suferă din cauza politicii economice din ultimii patru ani

22 Septembrie 2012

Aş putea spune mai degrabă din lipsa unei politici economice în ultimii patru ani. Guvernul Boc şi PDL-ul au reuştit să nu atragă niciun investitor important în România cu toate că aceasta era sarcina lor principală într-o perioadă de criză.

Marile companii de stat, printr-un management defectuos şi interese politice (exemple precum: Hidroelectrica, Poşta Română, Oltchim etc. sunt mai mult decât concludente) au fost aduse în pragul dezastrului. Şi mai rău, pregătirile pentru privatizare, pentru că se ştia că urmează acest lucru conform cerinţelor FMI, au fost nule în cele mai multe cazuri.

Preşedintele României nu ratează însă niciun discurs public în care să nu amintească numele unor posibili investitori de renume internaţional lăsând impresia că, mâine, sunt gata să aducă miliarde de euro/dolari în ţara noastră. Cu toate acestea, nicio companie nu s-a arătat interesată de reactoarele 3 şi 4 de la Crenavodă (deadline-ul a fost 15 septembrie – http://www.zf.ro/companii/dezinteres-pentru-reactoarele-3-si-4-cel-mai-mare-proiect-energetic-nu-a-atras-nici-acum-investitori-10106047) şi nici la celelalte obiective nu se înghesuie prea mulţi.

De ce? În afara contextului economic internaţional, evident defavorabil, o mare contribuţie o are şi modul în care au fost gestionate şi promovate aceste obiective. Mai deloc. În plus, timp de patru ani, guvernul Boc s-a încăpăţânat să nu ia nicio măsură economică/financiară atractivă pentru investitorii străini. A supravieţuit sacrificând românii, nivelul lor de trai.

Consecinţa? În primele şase luni ale anului 2012 investitorii străini în România pot fi număraţi pe degete, iar suma investită direct este extrem de mică – cu 87% mai mică decât în 2008 (http://www.ziare.com/articole/investitii+straine+2012).

O soluţie, valabilă şi acum, o reprezintă investitorii chinezi care deţin capital suficient şi sunt interesaţi să intre pe piaţa românească. Am discutat cu ei mai multe proiecte în 2009, când am fost ministru. Aşteaptă doar să fie invitaţi la negocieri.

Azi, guvernul Ponta, sub presiunea FMI, încearcă să rezolve problemele de la companiile deţinute de statul român care au probleme astfel încât angajaţii să fie cât mai protejaţi, iar statul să-şi recupereze datoriile. Acestea sunt cele două priorităţi.

Guvernul USL actual şi cel care va veni din toamnă trebuie mai întâi să repare erorile majore făcute de PDL, iar apoi, având stabilită o bază, să poată merge spre dezvoltare.

În privinţa privatizării Oltchim, părerea mea, şi nu numai a mea, este că dl. Diaconescu nu are capacitatea necesară, nici financiară şi nici managerială, pentru a redresa situaţia combinatului. Ca o previziune – cred că procesul de privatizare va fi reluat peste câteva luni.

Despre gândirea economică de vacanţă a dlui. Videanu

23 August 2012

Cred că ni s-a întâmplat multora ca, atunci când ne întoarcem din concediu, să ne ia câteva zile până ne obișnuim din nou cu ceea ce se întâmplă în jurul nostru.  Numai astfel îmi pot explica declaraţiile total lipsite de logică economică din ultimele zile ale dlui. Videanu. Pare că expunerea prelungită la soare a cauzat ştergerea rapidă din memorie a unor evenimente economice de puţin timp încheiate.

Fără a face vreun efort deosebit, demontez principala afirmaţie a liderului PDL cu privire la evoluţiile economice din ultimele 100 de zile din România – În condiţiile unei creşteri economice de 0,5% România nu va avea cu ce să plătească majorarea de salarii din decembrie.

Primul aspect – creşterea economică estimată consensual de autorităţile române şi partenerii externi: FMI, BM, CE este de 1% pentru întreg anul 2012.

Al doilea aspect – dl. Videanu confundă programarea bugetară lipsă din timpul guvernării PDL cu situația de acum. Să-i aducem aminte că proiectul de buget pe 2012 a fost construit de guvernarea din care a făcut parte pe o proiecţie bugetară de creştere economică de 1,8-2,3% pentru 2012. Deci, ce să înţelegem, că acum PDL recunoaşte că a construit un buget pe date complet false, de 4 ori mai mari decât previzionează acum? Să înţelegem că recunosc greşeala de a nu fi luat în calculul indicatorilor macro pe 2012 refacerea salariilor bugetarilor, plata contribuţiilor sociale încasate ilegal de la pensionari, faptul că incertitudinile macroeconomice din Zona Euro continuă, efectele negative ale secetei şi ale zgomotului politic?

Îl putem asigura pe dl. Videanu că reîntregirea salariilor se va face. Chiar dacă ritmul de creştere economică va fi mai mic – ceea ce nu cred – există atâta spaţiu fiscal ce poate fi creat prin destructurarea reţelelor evazioniste încât se găsesc bani pentru a doua parte a reîntregirii salariilor. De altfel, primul ministru Ponta a anunţat public că 1,2 miliarde ron s-au încasat în plus la bugetul de stat numai în primul semestru, doar prin spargerea reţelei clientelare portocalii, reţea ce căpuşa bugetul de stat.

Al treilea aspect – este o formă de demagogie să vii acum şi să te vaiţi că România are ritmuri scăzute de creştere economică. Atunci vin şi eu şi întreb: care au fost soluţiile economice de stimulare a ofertei interne în perioada guvernării portocalii? Ce soluţii a aplicat dl. Videanu când era la guvernare pentru a opri căderea dramatică a dinamicii PIB-ului potenţial de la 4-5% în perioada precriză, la 2-2,5% începând cu 2009 până în prezent? Care au fost măsurile de stimulare a economiei reale promovate şi implementate în ultimii doi ani ai guvernării portocalii?

Știu mulţi oameni de afaceri care spun că ultimele măsuri anunţate de guvernul Ponta pentru stimularea sectorului privat constituie o gură importantă de oxigen pentru economia reală, reprezentând mai mult decât s-a făcut în ultimii 2 ani ai guvernării PDL. Mediul privat a primit bine stabilirea plăţii TVA la încasarea facturii pentru firmele cu cifra de afaceri mai mica de 500 mii euro cu condiția ca derularea decontarilor să se facă numai prin bănci. La fel şi scutirea de la plata penalităților pentru debitorii statului, pentru obligațiile de plată achitate în perioada 01.09.2012-31.12.2012 este salutată.

Al patrulea aspect. Da, dle Videanu, aveţi dreptate într-o privinţă. Ne este foarte greu să scoatem economia românească din cercul vicios în care ați introdus-o: măsuri de austeritate în mod exclusiv – căderea PIB potenţial şi distrugerea ofertei interne – creştere economică redusă – rată redusă de creştere a veniturilor bugetare (pe fondul reducerii ratei de ajustare pe cheltuieli) – neatingerea ţintei de deficit – noi măsuri de corecţie … Trebuie să căutăm spaţiu fiscal pentru a stimula sectorul privat şi crearea de locuri de muncă. Vă daţi seama cît de greu este să refaci cele 558.000 de locuri de muncă cu normă întreagă pierdute în perioada sept. 2008 – apr. 2012 cât aţi condus frâiele economiei româneşti?

Trebuie să mergem pe sârmă, să mixăm ajustarea fiscală pe termen mediu cu măsuri de relansare economică (dacă s-ar putea cu costuri bugetare cât mai mici şi efecte de multiplicare cât mai mari). Mai pe scurt, să adoptăm o politică fiscală pro creştere.

Concluziile vizitei FMI în România

15 August 2012

Vizita FMI în România a permis autorităţilor române confirmarea angajamentului pentru respectarea condiţionalităţilor macroeconomice fixate în cadrul acordului preventiv. Continuarea ajustării fiscale, cu preponderenţă pe partea ei calitativă, definirea unui nou model de dezvoltare, bazat pe creştere economică incluzivă şi tehnologie şi accelerarea reformelor structurale sunt pilonii principali ai strategiei economice a Guvernului Ponta.

Priorităţile discutate de autorităţile române cu FMI sunt cele care au intrat în dezbaterea internă, sunt cele pe care de multe ori le-am discutat aici, pe blog. Restructurarea companiilor de stat, pentru reducerea arieratelor şi a pierderilor acestora, creşterea absorbţiei fondurilor europene, îmbunătăţirea colectării şi reducerea evaziunii fiscale, dar şi prioritizarea investiţiilor publice sunt punctele principale cuprinse în Agenda economică ce trebuie urgent implementată în România.

Cu toate angajamentele rămase restante, consider că România poate continua, de o manieră fezabilă, dialogul cu creditorii internaţionali, contribuţie esenţială la menţinerea încrederii investitorilor internaţionali în economia românească.

Sigur, sunt câteva veşti proaste. Să le analizăm pe rând şi să vedem ce soluţii putem găsi pentru minimizarea efectelor negative ale acestor procese ce ne îngrijorează.

Prima îngrijorare este legată de revizuirea în sens negativ a prognozei de creştere economică. FMI a revizuit prognoza de creştere economică pentru acest an a ţării noastre, de la 1,5%, la 0,9%. Dat fiind că şi Guvernul a redus estimările de creştere, însă doar până la 1,2%, autorităţile şi Fondul au ajuns la un acord cu privire la o prognoză situată în jurul valorii de 1%.

Aceasta înseamnă un minus de aproximativ 0,15% din PIB, încasări la veniturile bugetare, deci o presiune mai mare pe atingerea ţintei de deficit. În opinia mea, soluţia de compensare ar fi continuarea luptei cu evaziunea fiscală, observându-se că simpla destructurare a unor reţele evazioniste în ultimele 3 luni şi jumătate a adus venituri suplimentare la bugetul de stat de 1 miliard RON. Totuşi, prognozele arată că pe termen mediu România poate obţine un ritm de creştere economică mediu annual de 3%.

A doua îngrijorare este legată de creşterea rapidă a inflaţiei în ultima lună. Chiar dacă inflaţia este de 3%, un nivel sustenabil pentru angajamentul dezinflaţionist al BNR, presiunile venite dinspre explozia preţurilor la produsele agricole şi a creşterilor de preţuri administrate vor amplifica impactul asupra inflaţiei şi al scăderii puterii de cumpărare a populaţiei. Una dintre soluţiile demne de luat în considerare aici era sustinerea măsurii privind o cotă redusă de TVA la producţia de cereale, pâine, carne proaspătă, lapte sşi legume-fructe proaspete (TVA 24%, din care 9% către buget şi 15% dedus producătorului). Am scris despre avantajele acestei măsuri în analiza anterioară pe blog.

A treia îngrijorare este legată de anunţata creştere a preţului la gazele naturale livrate populaţiei cu 5% şi a preţului gazelor naturale livrate firmelor cu 10%, de la 1 septembrie 2012. Este o măsură antamată de Guvernul Boc. Problema acum este definirea cât mai rapidă a consumatorului vulnerabil, în condiţiile în care statistica INS arată că peste 40% dintre gospodăriile din mediul urban au întârzieri mari la plata facturii iar 5,5 milioane români trăiesc sub pragul de sărăcie. Soluţia găsită de autorităţi – impunerea unei taxe pe veniturile excepţionale ale companiilor din energie, mi se pare raţională, în condiţiile în care va trebui finanţat un fond din care să se realizeze subvenţionarea consumatorilor definiţi ca fiind vulnerabili. Măsura va presupune şi presiuni inflaţioniste în condiţiile în care cheltuielile cu utilităţile au o pondere însemnată în coşul de consum.

A patra îngrijorare este cea legată de gradul redus de absorbţie al fondurilor europene. România iroseşte cea mai ieftină sursă de finanţare aflată la dispoziţia ei, nefolosind astfel oportunităţile de dezvoltare a infrastructurii şi capitalului uman prin utilizarea proiectelor finanţate din bani europeni. Soluţia ar fi adoptarea bunelor practici în domeniu oferite de exemplul Poloniei sau al Spaniei, externalizarea către firme private a managementului autorităţilor de management şi organismelor intermediare s.a.

A cincea îngrijorare este cea legată de arierate, problemă care persistă. Reducerea lentă a arieratelor atrage după sine necesitatea accelerării reformelor structurale în domeniile ce stimulează acest blocaj financiar. Soluţia constă în restructurarea companiilor de stat cu pierderi, eficientizarea lor şi în implementarea unor reforme inteligente mai ales în sectorul de sănătate.

Consider că România trebuie să continue consolidarea fiscală într-un mod inteligent şi pe termen mediu. Raţionalizarea cheltuielilor publice, îmbunătăţirea colectării şi reducerea evaziunii fiscale trebuie să genereze spaţiu fiscal pentru măsuri de stimulare a sectorului privat şi creare de locuri de muncă.  România trebuie să continue implementarea reformelor structurale în educaţie şi sănătate, concomitent cu creşterea finanţării acestor două domenii, strategice pentru viitorul economiei româneşti.