Posted tagged ‘energie regenerabila’

Ce se întâmplă cu preţurile la energia electrică?

29 Ianuarie 2017

Am urmărit cu mult interes bursa energiei din ultimele zile. Am constatat că se cumpară energie la preţuri absolut incredibile, între 600 şi 700 lei/ MWh, în condiţiile în care, la contractele bilaterale, preţul este între 155-165lei /MWh. Mi-am pus întrebarea de ce sunt aceste preţuri şi cine este vinovatul acestei situaţii? Răspunsul trebuie să-l căutam în evoluţia sistemului energetic după ce nu am mai fost ministru şi până în prezent. Nu că aş fi făcut minuni dar, dacă se continua ceea ce am început, acum nu se ajungea la o asemenea situaţie.

Atunci când nu ai finalizat strategia energetică, când ai schimbat miniştrii, la comanda unui sistem incapabil să recunoască performanţa, când ai schimbat manageri profesionişti cu incompetenţi, când nu respecţi legea privind asigurarea stocurilor pentru iarnă, când intri cu bocancii într-o companie precum Romgaz şi-i impui preţuri fixe, atunci ajungi în aceasta situaţie.

Este inadmisibil să ai o capacitate instalată în jurul a 24000 MWh şi să nu poţi să acoperi un consum de vârf de 10000 MWh. Şi acest lucru în condiţiile în care am fost criticat în 2013 pentru că nu sprijin energia verde şi sprijin energia pe bază de cărbune. Cine are dreptate acum? Consider că am avut viziune privind acest sistem.

Este nevoie să fie stabilită urgent strategia energetică pentru a decide cum trebuie aşezat sistemul şi cum reuşim să construim un mix energetic eficient. Nu este posibil să renunţi la toate investiţiile în producţia de energie pe bază de cărbune, gaz, apă pentru a acorda atenţie numai energiei regenerabile.

Acum se vede cum piaţa reacţionează la lipsa de energie pentru că producţia de energie pe cărbune, pe apă, pe gaze a scăzut iar cea regenerabilă funcţionează intermitent. De aici consecinţa acestor preţuri incredibil de mari. Sper ca noul ministru al energiei să intre rapid în “pâine” şi să regleze toate mecanismele în aşa fel încât piaţa să revină la normal.

 

Anunțuri

Pe cine “sensibilizeaza” presiunea companiilor din sectorul regenerabilelor

4 Martie 2015

Pe colegul meu de partid, dl. Florin Constantinescu şi pe alţi doi-trei parlamentari din Comisia de Energie. Surprinzător pentru mine este că şi dl. ministru Gerea a intrat în discursul acesta.

„Specialişti” precum colegii de mai sus nu s-au arătat niciodată interesaţi sau intrigaţi că România a avut, timp de ani întregi, cel mai profitabil sistem al certificatelor verzi pentru companiile din domeniul regenerabilelor. Lucru care a dus la costuri mult prea mari pentru populaţie şi pentru marii consumatori din industrie. Aceştia din urmă au luat serios în calcul reducerea sau închiderea activităţii din cauza sumelor pe care le dădeau pentru regenerabile.

Dar pe domni precum dl. Constantinescu nu-i sensibilizează „nimicuri” de genul sutelor de mii de angajaţi care şi-ar putea pierde locurile de muncă sau milioanelor de români care plătesc facturi nejustificat de mari la energie.

Nu-i impresionează şi nici nu-i interesează faptul că majoritatea ţărilor din Europa a renunţat să mai susţină sistemul regenerabilelor pe spatele altor tipuri de consumatori.

România rămăsese un Eldorado în acest domeniu unde companiile câştigau nesperat, iar investiţiile lor atingeau foarte puţin alte sectoare: nu generează locuri de muncă, echipamentele sunt aduse din afară etc.

Au fost demarate, doar demarate şi nefinalizate, sute de proiecte, unele chiar de investitori „sensibili” la acest sector. De ce? Doar pentru a intra în jocul extrem de profitabil al sistemului certificatelor verzi.

Mai mult, susţinătorii români ai energiei regenerabile nu au fost interesaţi nici de CE care nu s-a opus restructurării acestui sistem de subvenţii. De asemenea, să nu uităm că România a atins cota de 20% energie din surse regenerabile impusă de CE, ceea ce scade presiunea pe acest domeniu.

A nu se înţelege din mesajele mele că sunt împotrivă. Din contră! Statul trebuie să susţină, în măsura posibilităţilor, toţi investitorii, străini sau români. Dar deciziile luate nu trebuie să favorizeze, chiar şi indirect, anumite companii în detrimentul altora.

Guvernul Ponta a hotărât amânarea sprijinului prin certificate verzi, acordat companiilor din domeniul energiei regenerabile, nu sistarea lui.

Companiile au decis că este de neacceptat acest lucru şi, după ce au ameninţat că îşi iau proiectele şi pleacă din România, s-au gândit că este mai bine să-şi promoveze cauza şi să-i impresioneze pe cât mai mulţi. Şi unii s-au lăsat sensibilizaţi fără să le pese sau să analizeze contextul general al economiei din România. Strategia lor energetică?! Să ne întoarce la sistemul prin care îi îmbogăţim pe unii luând de la alţii!

Eu mă voi opune, ori de câte ori voi avea ocazia, unui asemenea tip de gândire, total în defavoarea României!

Proiectul de Hotarare privind exceptarea consumatorilor energointensivi de la plata certificatelor verzi, in dezbatere publica

22 Aprilie 2014

Păstrarea competitivităţii industriei locale şi menţinerea locurilor de muncă reprezintă priorităţi pentru Guvernul României. Încă de anul trecut, am promovat măsuri menite să atenueze impactul certificatelor verzi în costul energiei suportat de către consumatorii români – industriali şi casnici. Am început acest proces amplu din dorinţa de a răspunde provocărilor generate de costul energiei electrice, provocări cu care se confruntă întreaga Uniune Europeană.

Principalul nostru obiectiv este crearea unui echilibru în piaţă, echilibru care să faciliteze activitatea industrială, generatoare de locuri de muncă şi venituri la bugetul de stat.

La scurt timp după ce Comisia Europeană a făcut publice noile orientări în domeniul ajutoarelor pentru mediu şi energie, am lansat în dezbatere publică, la sfârşitul săptămânii trecute, proiectul de Hotărâre pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat privind exceptarea unor categorii de consumatori finali de la aplicarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

Proiectul de Hotărâre vizează exceptarea consumatorilor energointensivi de la plata certificatelor verzi, pe baza unor criterii clar stabilite – punerea în aplicare a unor măsuri de creştere a eficienţei energetice; menţinerea locurilor de muncă pe durata schemei; încheierea de parteneriate cu instituţiile de învăţământ pentru creşterea pregătirii profesionale şi atragerea de personal calificat. Angajamentul faţă de păstrarea locurilor de muncă şi susţinerea sectorului de formare profesională sunt condiţii esenţiale pentru accesarea acestei scheme suport elaborate la niveul Ministerului Economiei.

Proiectul de Hotărâre are la bază principiile enunţate în documentul elaborat de Comisia Europeană – „Orientări privind ajutoarele pentru mediu şi energie pentru perioada 2014-2020”. Proiectul prevede exceptarea parţială a industriei energointensive de la contribuţia aferentă promovării resurselor regenerabile de energie. Exceptarea se realizează diferenţiat, în funcţie de electro intensitatea operatorilor economici:

  • 85% în cazul unei electro intensităţi mai mari de 20%
  • 60% în cazul unei electro intensităţi de 10-20%
  • 40% în cazul unei electro intensităţi de 5-10%.

Industria energointensivă din România asigură circa 20% din consumul final brut de energie. Acest sector este şi cel mai mare generator de locuri de muncă, la nivelul anului 2012 asigurând direct aproximativ 760.000 locuri de muncă şi indirect aproximativ 1.500.000.

Cifrele arată importanţa industriei pentru România, iar datoria noastră este de a crea condiţiile necesare menţinerii şi dezvoltării acesteia în beneficiul românilor. De altfel, acelaşi obiectiv este susţinut la nivelul Uniunii Europene, Comisarul european pentru energie, Gunther Oettinger, afirmând în nenumărate poziţii publice că este nevoie ca Europa să aibă o industrie competitivă, capabilă să concureze la nivel global şi să genereze prosperitate şi locuri de muncă pentru societate.

 

România și energia din surse regenerabile – de ce vrem să ne auto-sabotăm în apărarea interesului consumatorilor și industriei locale?

9 Ianuarie 2014

Am început anul trecut un demers criticat, însă imperios pentru ceea ce înseamnă echilibrul la nivelul prețului energiei. Nimic spectaculos în acest demers dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă în Europa în ceea ce privește prețul energiei și impactul acestuia asupra competitivității industriei europene. Nu o spun doar eu. O spun și omologii mei din celelalte state europene. Au spus-o inclusiv Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso și Comisarul pentru Energie, Gunther Oettinger. Trebuie realizat un echilibru în ceea ce privește impactul schemelor suport pentru energia verde în facture consumatorilor finali.

În contextul în care OUG 57/2013 nu modifică schema de sprijin, ci doar amână la plată o parte a certificatelor verzi, este lipsit de realism să discutăm despre impredictibilitatea cadrului legislativ. Mai mult, în contextul în care la prenotificarea înaintată, Comisia nu a a avut obiecții, ci doar a solicitat notificarea, nu poate fi vorba despre o nerespectare a angajamentelor asumate față de CE. Să nu uităm că măsurile sunt luate ținând cont de faptul că România își va atinge din 2014 obiectivul național asumat pentru anul 2020 prin Directiva 2009/28/CE privind ponderea energiei din surse regenerabile, de 24% în consumul final brut de energie.

Suntem printre primele țări din Europa în ceea ce privește atingerea obiectivului cu mult înainte de termen. Care este reversal medaliei? Îl vedem în facturile consumatorilor industriali și casnici. Este interes național dacă alegi să ignori efectele unei politici extrem de favorabile pentru un anumit sector, în detrimentul altora? Cu siguranță, nu!

Discuțiile generate în urma retrimiterii legii de aprobare a OUG 57/2013 la Parlament sunt total nefundamentate în contextul în care am respectat toate procedurile de comunicare cu Comisia,prenotificarea fiind înregistrată în data de 2 august 2013.

Pentru referință, este interesant de analizat următoarea creștere – 8 lei în 2011 față de 53 de lei în primul semestru din 2013. Este prețul per MWh! Cine achită? Românii și companiile cu activitate industrial pe piața locală!

Rămâne să vedem cine și de ce insistă în acțiuni menite să blocheze măsuri care pot avea efecte pozitive din punct de vedere socio-economic!

Energia regenerabila – lectia germana

11 Octombrie 2013

În ultimele luni, în contextul local, am amintit de câteva ori că va fi interesant de privit cum va fi definită politica Germaniei îndomeniul energiei, dupămomentul alegerilor. Alegerile au trecut, Angela Merkel a câștigat și este în postura de a alege direcția în care va merge. Acest lucru depinde de partenerul pe care îl va coopta în formarea coaliției de guvernare – social-democrații (SPD) sau Partidul Verzilor. Alegerea va fi interesantă atât din punct de vedere politic, cât și din perspectiva potențialelo revoluții ale politicilor energetice.

În acest moment, ,,Energiewende”, ambițiosul plan al Germaniei privind energia include energia regenerabilă drept componentă majoră, fapt care se traduce în costuri ridicate pentru consumatorii germani, aceștia având de achitat aproximativ 20 de miliarde de Euro/an în contul energiei verzi. Marea provocare, pentru orice țară – nu doar pentru Germania, este găsirea acelui echilibru care să permită dezvoltarea masivă a sectorului energiei din surse regenerabile, menținând competitivitatea industriei.

Cu ce se confruntă Germania înacest moment?

  • O piață distorsionată de expansiunea surselor de energie regenerabilă, expasiune datorată subvențiilor generoase oferite prin sistemul de prețuri fixe (feed-in tariffs).
  • Creșterea prețurilor pentru consumatorii casnici șI industriali.
  • Necesitatea investițiilor în infrastructura încă neadaptată fluxului fluctuant de energie generată de sursele regenerabile.
  • Închiderea centralelor care funcționează pe gaz – deși sunt eficiente, acestea nu sunt competitive în comparație cu regenerabilele.

Această situație o regăsim și în alte state europene, fapt pentru care îmi mențin opinia conform căreia consider necesară energia din surse regenerabile, însă într-un sistem echilibrat, în care celelalte surse de energie pot concura pornind de la aceleași date. Dacă ne uităm la statistici, România este în grupul țărilor care și-au îndeplinit obligațiile asumate. Spre exemplu, datele European Environment Agency arată că, în 2011, 14 state membre – Bulgaria, Germania, Estonia, Finlanda, Grecia, Ungaria, Italia, Lituania, Luxemburg, România, Slovacia, Slovenia, Spania și Suedia, precum și Norvegia, și-au îndeplinit sau și-au depășit traiectoriile orientative asumate la nivel european.

În ceea ce privește Germania, sunt câteva aspecte de luat în seama:

  • Dorința Angelei Merkel de a merge mai departe cu planul ambițios de a genera, până în 2050, până la 80% din electricitatea țării din surse regenerabile.
  •  Fezabilitatea menținerii acestui plan, ținând cont de: actualele condițiie conomice – criza economică și impactul schemelor suport pentru sprijinirea producerii de energie din surse regenerabile asupra consumatorilor casnici și industriali; competitivitatea industriei germane, raportat la noile realități înregistrate la nivel global.
  • Structura viitoarei coaliții de guvernare

Cu siguranță, SPD poate fi un partener cooperant în ceea ce privește micșorarea subvențiilor pentru energia regenerabilă, în timp ce Partidul Verzilor s-ar situa la polul opus datorită politicii constante de promovare a energiei din surse regenerabile. Astfel, alegerea partenerului de guvernare va da un semnal în ceea ce privește viitorul politicii energetice germane.

 

Rolul politicilor energetice din Romania pe piata europeana – tema discutiei cu comisarul european Oettinger

4 Octombrie 2013

Cel de-al treilea pachet legislativ privind piaţa internă de energie este cu siguranță un subiect important pe agenda publică europeană, în principal datorită impactului asupra sistemelor energetice naționale, respectiv asupra modului în care autoritățile din statele membre vor reuși să implementeze aceste politici astfel încât să fie funcționale din punct de vedere al integrării regionale.

Aceasta a fost una dintre temele abordate în cadrul întâlnirii de lucru pe care am avut-o la Bruxelles, pe 2 octombrie, cu Gunther Oettinger, Comisarul European pentru Energie. Pentru că suntem în proces de elaborare a Ordonanței de urgență care urmează să modifice Legea Energiei 123/2012, am agreat ca în următoarea perioadă o delegație a DG Energy să vină la București pentru a discuta cu specialiștii români măsurile care vizează regimul de unbundling. În acest fel, facem demersurile necesare pentru ca OUG aflată în lucru să răspundă cerințelor legislației europene, respectiv să soluționeze aspectele aflate în prezent pe rolul Curţii Europene de Justiţie.

Ce este de fapt acest pachet legislativ?

Pachetul cuprinde două directive care trebuiau transpuse de către statele membre până la data de 3 martie 2011:

  • Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE
  • Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE

Alinierea legislației reprezintă un proces elaborat datorită particularităților locale care trebuie avute în vedere în demersul transpunerii prevederilor directivelor europene.

Celelalte subiecte aflate pe agenda de discuții de la Bruxelles au inclus: reglementările din domeniul surselor de energie regenerabilă, securitatea energetică, potențialele scheme suport pentru consumatorii industriali.

Am reiterat faptul că suntem printre țările aflate în grafic atunci când vorbim despre țintele asumate pentu 2020 – pondere de 23,6%, înregistrată în 2010, comparativ cu ținta de 24% asumată pentru 2020.  În același timp, l-am informat pe Comisarul European cu privire la intenția României de a identifica o schemă de sprijin pentru consumatorii industriali. După ce vom analiza diferitele scenarii de lucru, vom notifica Comisia cu privire la detaliile variantei alese, urmând ca ca autoritățile europene să se pronunțe asupra potențialei implementări a măsurii propuse.

În ceea ce privește securitatea energetică, am amintit despre opțiunea strategică pe care România o are prin zăcămintele de gaze naturale din Marea Neagră, aceste resurse reprezentând o opțiune pentru creşterea independenţei energetice a ţării noastre. Îmi place să cred că putem deveni acel pol energetic regional despre care menționez încă de la preluarea mandatului de Ministru și spun acest lucru datorită unei viziuni extinse în ceea ce privește opțiunile energetice. Eu văd resursele în strânsă legătură cu o rețea, rețea în care unele dintre cele mai puternice companii românești – Romgaz și Transgaz, pot juca un rol crucial. Trio-ul pe care putem miza în atingerea obiectivului privind independența energetică este structurat pe aceste coordonate strategice: explorare – exploatarea resurselor – transport. Transgaz și Romgaz au capacitatea necesară de a asigura infrastructura pentru valorificarea rezervelor din Marea Neagră, astfel încât să  vorbim despre valorificarea resurselor naționale în beneficiul economiei locale.

Vom continua să fim atenți la ceea ce se întâmplă în spațiul european, astfel încât să putem răspunde în timp real cerințelor UE, având în același timp un punct de vedere argumentat atunci când este vorba despre specificul pieței românești.

O scădere de 5-10% a sumei aferente certificatelor verzi din factura de electricitate, până la sfârşitul anului

11 Septembrie 2013

În acest an s-a vorbit foarte mult despre sursele de energie regenerabilă, despre importanţa lor din perspectiva investiţiilor pe piaţa locală, despre necesitatea integrării lor în sistemul energetic naţional din perspectiva ţintelor asumate la nivel european.

Sunt teme perfect valide. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte sectorul energiei regenerabile, perspectiva este mult mai largă şi ţine de abordarea la nivelul Uniunii Europene, abordare care în acest moment se află – aşa cum am menţionat în ultimele luni, într-un proces de analiză. Nu este un secret faptul că între UE, SUA şi China există o discrepanţă majoră din punct de vedere al competitivităţii industriei.

Preţul energiei este un termen de referinţă din punct de vedere al status-ului economic şi social, iar faptul că România a ales să răspundă acestei probleme prin ajustarea legislaţiei reprezintă un exemplu de responsabilitate. Am vorbit despre faptul că prin amânarea la plată a unui anumit număr de certificate în funcţie de tehnologie, costul aferent certificatelor verzi în factura la electricitate va înregistra o scădere între 5% şi 10%, până la sfârşitul acestui an.

Acest lucru s-a întâmplat şi, deşi există o presiune publică din partea investitorilor privind această modificare legislativă, trebuie să privim lucrurile în mod obiectiv. Există puncte de vedere divergente în piaţă. De cele mai multe ori, aceste puncte de vedere nu au fost corect argumentate, pornindu-se de la ideea conform căreia statul român trebuie să persiste într-o situaţie total dezavantajoasă atât pentru consumatorul român – casnic şi industrial, cât şi pentru statul român – obligaţii de plată din bugetul de stat. Și, toate acestea, în condiţiile în care România aproape şi-a atins ţinta asumată pentru 2020 în ceea ce priveşte energia din surse regenerabile. Astfel, Raportul Comisiei Europene privind progresele înregistrate în domeniul energiei regenerabile (http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2013:0175:FIN:RO:PDF17 martie 2013), arată că România era aproape de ţinta stabilită pentru 2020 (24%), încă din 2010 (23,6%).

România nu este singura ţară care a decis să ia o decizie în privinţa schemei de sprijin a energiei regenerabile. În ultimii ani, mai multe ţări din UE (Franţa, Polonia, Spania, Cehia, Italia etc.) au suspendat sau au modificat sprijinul investitorilor prin certificate verzi.

Insist pe faptul că, într-o perioadă dificilă la nivel naţional şi european, România nu a făcut decât să amâne plata certificatelor verzi din cadrul unei scheme care este cea mai avantajoasă din UE, sprijinul financiar fiind de două ori şi jumătate mai mare decât media ţărilor din UE.

România îşi păstrează angajamentul privind promovarea energiei din surse regenerabile, ca parte a strategiei europene. Energia regenerabilă este importantă pentru sistem, dar trebuie păstrat acel echilibru necesar unei bune dezvoltări economico-sociale. Costul cu energia este un factor determinant pentru viitorul Europei şi inclusiv pentru viitorul României, fapt pentru care avem datoria de a ne uita cu atenţie la situaţia actuală şi de a face ajustările necesare astfel încât să nu determinăm blocaje pentru cei care suportă costurile aferente componentei de energie regenerabilă.