Posted tagged ‘cota unica’

Declaraţia de impunere pe venitul global, o măsură antievaziune fiscală

4 Octombrie 2010

M-am săturat de modul orbesc în care PD-L şi PNL susţin cota unică. Tot discursul lor cu viziune „de dreapta” reprezintă un non-sens pe această temă. Pe de o parte, ambele partide sunt indignate de nivelul la care a ajuns evaziunea fiscală în România, pe de altă parte ţin cu dinţii de cota unică, cotă care, teoretic, ar trebui să reducă acest fenomen.

Din păcate discursul politicienilor pe teme economice nu reuşeşte să iasă din tiparul demagociei clasice. Şi din lipsa de pregătire, dar şi din lipsa dialogului social. Autorităţile române nu ştiu să lucreze împreună, nu au noţiunea „brainstorming-ului” din companiile private. Din acest punct de vedere, putem spune că actualul guvern a dus la perfecţiune modul dictatorial de conducere.

În continuarea materialului, aş dori să prezint efectele sau, mai bine zis, non-efectele produse de cota unică în România. De asemenea, supun dezbaterii o propunere care a mai funcţionat în România – declaraţia de impunere pe venitul global care presupune ca fiecare persoană să-şi declare veniturile la sfârşitul anului.

În 2005, când a fost introdusă cota unică, s-a înregistrat o scădere a ponderii impozitelor directe în PIB. Din 2006, toată lumea se aştepta însă la o creştere semnificativă şi la reducerea evaziunii fiscale. Urmărind evoluţia impozitului plătit de firme observăm că acesta a scăzut după ce a fost introdusă cota unică de la 3,4% din PIB în 2004, la 2,4% din PIB în 2008. Efect nul!

Pe de altă parte, în ţările din UE27 care folosesc cota unică de impozitare, ponderea veniturilor bugetare în PIB, în 2009, este sub media UE27 (42,2%).

De asemenea, evoluţia deficitului bugetar în perioada 2004-2010 a fost net nefavorabilă cotei unice. Astfel, deficitul bugetar a fost de 1,4% din PIB, iar în 2010, vom închide pe minus 6,8% din PIB.
După cum se ştie, în perioada 2005-2008, au avut loc intrări masive de capital în ţară, având loc liberalizarea contului de capital, dar, din păcate, o mare parte din acest capital a mers către consumul de bunuri curente. Tocmai din acest motiv, cred că a fost greşită politica prociclică a guvernului Tăriceanu de a introduce şi menţine o fiscalitate redusă în condiţiile unei abundenţe de lichidităţi. În felul acest s-a produs o creştere mare a consumului populaţiei şi s-a format un balon speculativ pe piaţa imobiliară.

De la introducerea cotei unice, salariile s-au distribuit inegal – 74% sunt sub salariu mediu brut pe economie. Din acest punct de vedere, comparativ cu ţările europene, în România este cea mai mare inegalitate a distribuţiei veniturilor.
Cota unica a adus beneficii doar pentru 20% din populaţie, pentru cei cu venituri mari.

Toate aceste argumente nu duc decât la o singură concluzie: guvernul Tăriceanu ar fi trebuit să adopte o măsură exact opusă cotei unice şi anume, de a creşte fiscalitatea pentru a estompa tendinţele de creştere a consumului populaţiei în condiţiile în care acesta se făcea pe datorie.

Astfel ar fi trebuit ca veniturile bugetare suplimentare să acopere deficitul bugetar iar diferenţa să fie economisită pentru ca economia să facă faţă declinului economic.

Cel mai grav lucru care s-a putut întâmpla după introducerea cotei unice a fost creşterea evaziunii fiscale în toate domeniile de activitate. Renunţarea la declaraţia de impunere pe veniturile globale a făcut ca numai o parte din salariaţi să depună aşa numită declaraţie de avere însă majoritatea celor care se ocupă de business nu au avut această obligaţie.

Organele de control fiscal nu au mai avut baza necesară pentru a putea controla modul în care aceste persoane îşi declară veniturile la fisc. De aceea este necesar ca, o dată cu introducerea impozitului în cote diferenţiate, să se reintroducă declaraţia de impunere pe venitul global.
Despre acest lucru vom mai vorbi.

Anunțuri

România rămâne în recesiune în 2010. Vecinii noştri cresc.

12 Iunie 2010

Ultimele date Eurostat şi informaţiile primite de la Banca Mondială arată că România este printre singurele ţări din regiune care nu a reuşit să adopte măsurile necesare pentru a ieşi din recesiune şi a creşte economic. Mai mult, conform BM prognozează că România şi Letonia vor fi singurele ţări din Europa şi Asia Centrală care vor înregistra o scădere economică în acest an. Rămâne de văzut în ce măsură va fi afectată economia românească de tăierile de salarii şi pensii anunţate de guvern. Ce se întâmplă în restul Europei, în ţările apropiate de noi?

Polonia. Nu a avut parte de recesiune în mileniul acesta. Are creştere economică.

Cehia. Coroana este mai puternică decât înainte de criză. Dacă e nevoie de ajustări suplimentare de productivitate, are de unde să le facă.

Slovacia. Apartenenţa la zona euro a menţinut creditarea la niveluri foarte scăzute. Iar când zona euro a ieşit din recesiune, Slovacia a reuşit să treacă direct pe primul loc: 4,5% creştere economică în primul trimestru.

Ungaria. A avut solduri negative ale investiţilor străine directe. Acest lucru înseamnă că deşi străinii au investit mulţi bani bani în Ungaria, ungurii au investit şi mai mult în alte ţări. Economia are deci surse potenţiale de cash pentru relansare rapidă.

Bulgaria. În ultimii ani a avut excedent bugetar, lucru care a ţinut finanţele publice într-o stare bună. Când se va relua creşterea cererii în economie, ţara nu va fi împovărată de datorii şi dobânzi.

Lituania, Letonia, Estonia. Au intrat primele în criză, au avut cele mai mari scăderi, au ajustat cheltuielile publice de nevoie iar acum vor creşte cel puţin pentru că nu mai au unde să scadă.

România? S-a trezit că e în criză abia când au sosit datele de la Statistică: leul nu mai poate slăbi fără să ruineze băncile, la zona euro nu prea mai poate trage speranţe, capitalul autohton nu se mai întoarce, bugetul merge din rău în mai rău, iar cheltuielile statului cresc nejustificat.

Ministrul Finanţelor şi experţii FMI declară la unison că iau în calcul ca economia românească să înregistreze o scădere şi în 2010. Mai mult, FMI cere României creşterea cotei unice la 20% şi a TVA la 25%. FMI declară în plus că tranşa viitoare, de 850 milioane de euro, va merge exclusiv către rezerva BNR. Deficitul raportat este mai mare nominal cu aproape 300 de milioane de lei decât cel raportat în primul trimestru al anului trecut (în 2010 trim I este de 8,22 miliarde de lei faţă de 7,92 miliarde lei anul trecut).

Investiţiile publice în primul trimestru au scăzut cu 36,5%, faţă de primul trimestru al anului trecut, deci statul a tăiat încă 350 milioane euro de la investiţii. România trăieşte din ce în ce mai mult pe datorie. Cheltuielile cu dobânzile s-au majorat cu 36,6% faţă de primul trimestru al anului trecut. Deci, în fiecare zi, România a plătit dobânzi de 5 milioane de euro. Românii îşi permit cumpărarea a din ce în ce mai puţine bunuri. Veniturile încasate la buget din TVA s-au diminuat trimestrul trecut cu 12% faţă de primul trimestru al anului trecut.

Creşterea cotei unice va distruge mediul privat din România. Scăderea profiturilor sau mai bine zis, accentuarea pierderilor, disponibilizări în masă, investiţii străine în scădere reprezintă principalele efecte negative ale acestei măsuri.

Majorarea TVA la 25% înseamnă din nou pierderi pentru firmele private, o creştere a inflaţiei cu 2-3 puncte procentuale şi, deci, o scădere a puterii de cumpărare a populaţiei şi creşterea gradului de sărăcie. Sunt efecte care adâncesc recesiunea.

Proces de care se face vinovat nu FMI, care doar aşteaptă soluţii relevante, ci Guvernul care nu a fost în stare să promoveze politici macroeconomice care să scoată ţara din criză.

Creşterea taxelor înseamnă dezastru economic şi social

5 Mai 2010
  • În 2009, PSD a propus un pachet de măsuri anticriză. PD-L a refuzat.
  • În 2009, PSD a pus în discuţie tema cotei diferenţiate. PD-L a refuzat.
  • În 2009, PSD a pus în discuţie reforma fiscală. PD-L a refuzat.
  • Azi, PSD se opune creşterii taxelor.

Economia românească va rămâne în recesiune şi în 2010. În cel mai bun caz vom avea creştere economică zero în acest an. Personal, cred că vom fi pe minus.  România a ajuns azi într-o situaţie fără ieşire din punct de vedere financiar. Acest lucru s-a întâmplat din cauza prostei guvernări care nu a ştiu să atenueze efectele crizei globale. Astfel:

  • Banii de la FMI nu au fost folosiţi pentru investiţii.
  • Măsurile pentru mediul de afaceri, pentru relansarea producţiei şi consumului au fost spre zero.
  • În condiţiile întârzierii reformelor economice, deficitul bugetar poate exploda la 9% din PIB.

Guvernul trebuie să termine cu atitudinea populistă şi lipsită de responsabilitate. PSD a atras atenţia încă de anul trecut asupra necesităţii luării unor măsuri de creştere a investiţiilor publice cu efecte de multiplicare, de stimulare a IMM-urilor şi de reindustrializare a economiei româneşti, pentru stimularea ofertei interne.

Încă de săptămâna trecută scriam pe blogul meu că, direct sau indirect, FMI va impune măsuri foarte dure. Guvernul Boc a vrut să ascundă adevărul până în ultimul moment. Acum liderii PD-L se spală pe mâini şi anunţă restructurări guvernamentale. Întrebarea mea este: Până acum unde au fost când toată lumea – opoziţia, sindicatele, analiştii – au tras semnale de alarmă cu privire la direcţia greşită în care se merge.

Dacă anul trecut eram în campanie electorală şi PD-L nu a vrut să ia măsuri nepopulare, nu mai au nicio scuză pentru anul acesta. Explicaţia este una singură – neprofesionalismul. Indiferenţa faţă de populaţie, preocuparea intensă pentru îmbogaţirea apropiaţilor.

FMI cere României creşterea cotei unice la 20% şi a TVA la 25%. Par să fie singurele care asigură venituri bugetare certe în actualele condiţii, cu toate că este contraindicat să creştem taxele şi impozitele în perioadă de recesiune. Personal, încă din 2009, am atras atenţia asupra faptul că, prin actualul sistem de colectare a veniturilor, nu aducem suficienţi bani la stat. 

Dacă vor creşte cota unică şi TVA-ul, efectele vor fi dezastruoase pentru mediul de afaceri şi pentru populaţie – creşterea preţurilor, şomaj, scăderea nivelui de trai. O creştere a cotei unice cu 4 puncte procentuale va conduce la reducerea veniturilor disponibile ale populaţiei şi la distrugerea mediului privat.

Majorarea TVA la 25% înseamnă o creştere a inflaţiei cu 2 puncte procentuale. Creşterea cotei unice şi a TVA vor conduce la reducerea puterii de cumpărare a populaţiei cu 10% şi creşterea gradului de sărăcie, mai ales în rândul populaţiei cu venituri reduse. Vor urma reducerea profiturilor, concedieri masive, reducerea cererii interne, investiţii străine în scădere şi deci o creştere economică redusă sau chiar stagnare.

Costul de oportunitate al amânării reformelor este extrem de ridicat pentru economia românească. Trebuie luate urgent măsuri altfel vom ajunge la măsuri extreme precum: impozitarea tuturor pensiilor, reducerea salariilor în sectorul bugetar cu 20%, impozitarea dobânzilor sau concedierea a 100.000 de bugetari. Măsuri care ar mări costurile sociale ale categoriilor defavorizate, puternic afectate de criză.

Aş dori să ni se răspundă la întrebarea: Cine îşi asumă responsabilitatea pentru situaţia în care am ajuns? Guvernul actual şi dl. Boc?! Dl. preşedinte Băsescu care a numit şi susţine acest guvern?! Pentru că, încă o dată, nu întâmplător am ajuns în această situaţie, ci din vina incompetenţei actualilor miniştri.

Cerem demisia de urgenţă a guvernului actual!