Posted tagged ‘Complexul Energetic Hunedoara’

Adevărul nespus de ministrul Energiei

9 Septembrie 2016

Am urmărit serile trecute cum ministrul Energiei prezenta ce mare victorie a înregistrat Guvernul Cioloş prin obţinerea de fonduri pentru disponibilizarea câtorva sute de mineri, atât din Valea Jiului, cât şi de la Compania Naţională de Uraniu. Sigur că acesta este un lucru pozitiv pentru cei disponibilizaţi, dar ce m-a frapat a fost faptul că domnul ministru spunea că aceste disponibilizări au fost necesare pentru că nu s-au luat măsurile corecte de-a lungul timpului. Adică cei dinaintea domniei sale nu s-au preocupat ca aceste companii să meargă bine. Pe scurt, ceilalţi miniştri nu s-au ridicat la nivelul de competenţă al domniei sale! Adevărul domnului ministru nu este unul până la capăt! Să le luăm pe rând şi să vedem care este situaţia reală:

  1. Complexul Energetic HUNEDOARA
    Se ştia de foarte mult timp că producţia de energie pe baza cărbunelui extras din Valea Jiului costa mai mult decât era preţul pe piaţă.
    Pentru a aduce energia la preţul de piaţă existau mai multe variante:
    – să închizi total exploatările de cărbune din Valea Jiului şi să imporţi cărbune la un preţ  mai jos decât cel produs în România şi să-ţi asumi toate problemele sociale care decurgeau din această decizie;
    – să încerci să retehnologizezi cele patru mine şi astfel preţul cărbunelui extras să-l aduci la jumătate pentru a avea posibilitatea să intri pe piaţa concurenţială de energie;
    – să păstrezi situaţia, existentă şi acum, şi prin măsuri guvernamentale să reuşeşti să menţii în viaţă o structură de exploatare cărbune – producţie energie ineficientă.
    Eu am încercat o combinaţie de restructurare şi retehnologizare, atât la exploatarea de cărbune, cât şi la producţia de energie. Reamintesc faptul că, la plecarea mea de la Ministerul Energiei, pe site-ul Complexului Energetic era postată licitaţia pentru retehnologizarea celor patru mine. De ce nu s-a continuat? De asemenea, modernizarea grupului 4 de la Mintia împreună cu o companie chineză era „pe drum”, adică era semnat contractul de achiziţie. De ce s-a renunţat la acest contract?
    Sunt întrebări la care cineva trebuie să răspundă pentru că, ori avem de a face cu incompetenţă, ori cu rea-voinţă. Ambele au condus, însă, la situaţia de astăzi.
    Actualul ministru se lauda că, până în această lună, vom avea o strategie energetică care va arată ce trebuie să facem în viitor  (de altfel mai toţi miniştri au făcut acelaşi lucru: s-au lăudat că vor finaliza această strategie). Sunt convins că discursul acesta va mai continua o perioadă. Nu pot să înţeleg de ce nu scoatem strategia la licitaţie internaţională, aşa cum am lăsat-o eu! Acum ar fi fost gata! Cine răspunde pentru aceste întârzieri? Evident, nimeni.
    2. Compania Naţională de Uraniu
    Nu ştiu cât de naţională mai este această companie şi nu ştiu dacă va mai produce uraniu pentru că deciziile luate au fost antinaţionale. Aşa cum se ştie, am mai luat poziţie pe acesta temă, dar nimeni nu m-a ascultat. Acum a venit scadenţa!
    Îi reamintesc domnului ministru al Energie că, încă din anul 2013, au fost aprobaţi prin HG indicatorii tehnici şi economici pentru noua mină de uraniu şi că, în mod firesc, la începutul anului 2015 această mină ar fi trebuit să-şi deschidă porţile. De atunci au început discuţiile referitoare la preţul uraniului care era mai mare decât cel adus din Canada. Numai că România este sigura ţară din Europa care are tot lanţul de producţie de energie nucleară. Nu credeţi, domnule ministru, că este cazul să menţinem această competenţă, ba chiar să o dezvoltăm? Cine răspunde de distrugerea acestui lanţ de fabricaţie? De ce nu s-au luat măsurile necesare de deschidere a minei de la Grinţieş? Dumneavoastră aţi făcut ceva în acest sens?
    Cel puţin acum, în al doisprezecelea ceas, puteţi să uniţi CNU cu Nuclearelectrica şi astfel veţi reuşi să salvaţi această industrie (de aşteptat este să se opună cei ce câştigă foarte bine la Nuclearelectrica, dar cred că interesul naţional ar trebui să fie mai presus de voinţa unor vremelnici de pe acolo).

Şi pentru că vorbim de energie, înţeleg că actualul ministru pregăteşte o nouă lege privind energia regenerabilă şi se va pune în discuţie problema certificatelor verzi. Domnule ministru, vă atrag atenţia că va trebui să ţineţi cont şi de industria naţională, precum şi de interesele consumatorilor casnici. Orice intervenţie pe această temă trebuie făcută cu păstrarea unui echilibru între investitori-industrie-consumatori casnici.
Singurul lucru necesar de făcut, pe care îl voi susţine,este desfiinţarea limitelor de preţ la certificatele verzi şi stabilirea acestuia pe piaţa concurenţială. Astfel s-ar putea rezolva multe din problemele investitorilor.

Anunțuri

S.O.S Complexul Energetic Oltenia

23 Ianuarie 2016

În ultima perioadă urmăresc cu mare atenție activitatea Ministerului Energiei. Am constatat că multe din proiectele lăsate de mine sunt continuate și acest lucru în interesul sistemului energetic național, dar și al țării.

Proiecte cu companii din China, precum reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, hidrocentrala Tarnița sau termocentrala Rovinari, sper să prindă ”viață”. Apreciez faptul că există preocupări pentru strategia energetică a țării (am comentat în mai multe rânduri despre această strategie).

Pe lângă aceste proiecte, am lăsat începute demersurile pentru vânzarea a 15% din acțiunile CE Oltenia pe bursă, fapt ce ar conduce la capitalizarea companiei și, evident, creșterea investițiilor în tehnologii noi. Am înțeles că acum se dorește vânzarea întregului pachet de acțiuni al statului și că există o evaluare a companiei la o valoarea de aproximativ 70 milioane de euro. Faptul că se dorește vânzarea întregului pachet de acțiuni nu este o problemă, dar există o problemă cu o astfel de evaluare. Este chiar revoltător!

Și spun acest lucru pentru că acest complex are în funcțiune 12 grupuri energetice, care produc peste 3000 MWh și care, la o evaluare sumară, ar face cam 1,8- 2 miliarde de euro. Dacă ținem cont de uzura fizică și morală, această valoare nu poate să scadă sub 1-1,2 miliarde de EUR . Dacă la aceasta mai adaugăm și rezerva de minereu existentă în zonă, din care 4-500 milioane de tone cu licență de exploatare, atunci valoarea complexului poate fi apreciată la, cel puțin, 2-2,5 miliarde EUR .

Cunosc poziția Comisiei Europene în ceea ce privește eliminarea cărbunelui din producția de energie, precum și a celor care trec, temporar, pe acolo, dar cred că fiecare țară trebuie să-și folosească cât mai eficient resursele de care dispune. Nu trebuie să ne batem joc de ceea ce s-a construit cu mari eforturi de acest popor.

Poate că informația pe care o am nu este corectă și atunci îmi prezint scuzele, dar dacă este corectă, ministerul are obligația să facă publică intenția de vânzare cu tot ceea ce implică această operațiune.

Voi reveni cu un comentariu și în ceea ce privește celălalt complex energetic din Valea Jiului, unde incompetența unora a determinat intrarea în insolvență.

Mixul energetic, solutia adecvata pentru sistemul energetic romanesc

2 Iunie 2015

În ultima perioadă apar din ce în ce mai multe declaraţii şi decizii incoerente, lipsite de viziune şi cu efecte dezastruoase pentru sistemul energetic naţional. Din păcate, elementele care compun sectorul energetic sunt privite dispersat, uitându-se un lucru esenţial – ele funcţionează ca un tot, acesta fiind chiar unul dintre avantajele României. Astăzi asistăm la o discuţie alb-negru despre cât de “rău” este cărbunele. Nu producţia de energie pe bază de cărbune este problema României, din contră aceasta este o parte importantă a sistemului. Problemele legate de competitivitate se pot rezolva, cum spuneam şi în 2013, prin investiţii, management eficient şi reglementări coerente la nivelul sistemului. Adevărata problemă este anomalia modului în care funcţionează acest sistem, anomalie pentru care nu există suficientă voinţă în vederea corectării.

Faptul că nu avem companii care să funcţioneze pe baza unui mix energetic ne descalifică din start atunci când vorbim despre competitivitate. Da, într-adevăr, vom avea câteva companii care performează şi ne vom mândri cu rezultate financiare extraordinare, însă per total sistemul suferă. Nu putem performa în privinţa companiilor energetice pe bază de cărbune atâta timp cât noi exportăm subvenţie pentru cetăţeanul maghiar, ceh sau slovac. De ce? Pentru că, pe de o parte dorim să exportăm energie (dar mai mult din energia regenerabilă), iar pe de altă parte importăm energie pe care o folosim în procesul de echilibrare (acesta pentru că termocentralele noastre sunt închise sau produc la preţuri necompetitive).

Cum spuneam, există măsuri dispersate care însă nu oferă răspunsuri la adevăratele probleme ale sistemului. Aceste “promisiuni”, cum sunt cele ale Ministrului Gerea în privinţa Complexului Energetic Hunedoara, vin să îmi întărească ideea că nu există viziune pe termen lung.

Mai mult, pot spune că aceste promisiuni nu sunt realiste şi sunt strâns legate de aprobari ale Comisiei Europene, aprobări pe care, cel mai probabil, nu le vom putea obţine – termene pentru închideri de mine, anularea unor amenzi.

Nu cred că promisiunile fără acoperire pot rezolva problema mineritului românesc. Ar fi de preferat să avem o direcţie clară pentru sectorul energetic, una în care să ştim clar ce loc ocupă fiecare resursă.

În aceeaşi notă a soluţiilor oferite de pe margine, se înscrie şi fostul Ministru Nicolescu, actual consultant. Acesta face declaraţii interesante în condiţiile în care, mandatul său din 2014 s-a remarcat printr-o stagnare a tuturor proiectelor gestionate de către Departamentul pentru Energie.

Nu l-am auzit în 2014 pe domnul Nicolescu vorbind despre soluţii pentru sectorul minier românesc, nici nu l-am văzut să ducă mai departe procedurile începute încă din 2013 – licitaţia pentru modernizarea celor patru mine din CE Hunedoara, modernizarea grupului 4, investiţia în procesul de desulfurare. Mai mult, nu l-am văzut pe domnul Nicolescu asumându-şi viziunea privind implicarea Hidroelectrica în preluarea centralei de la Paroşeni atunci când era Ministru.

În anul 2015 decontăm lipsa de decizie din 2014 deoarece atunci nu s-a înţeles că este nevoie de investiţii pentru ca acest sector să devină competitiv. Astăzi d-l Nicolescu critică măsurile luate de Guvern şi poate că ar trebui să discutăm dacă sunt sau nu intemeiate aceste critici, dar cred că nu domnia sa este cel mai în măsură să o facă. Decizia asumată de Cabinetul Ponta, împrumutul de 167 milioane de lei, are ca principal obiectiv salvarea locurilor de muncă de la Hunedoara şi, implicit, menţinerea activităţii unui complex energetic extrem de important pentru sistemul energetic naţional.

Consider că este necesar să fim consecvenţi în decizii şi să urmărim obiectivele principale asumate în programul de guvernare. Acest împrumut acordat CEH va trebui dublat de un program adecvat de restructurare şi impunerea unui management eficient la nivelul companiei.