Concluziile vizitei FMI în România

Vizita FMI în România a permis autorităţilor române confirmarea angajamentului pentru respectarea condiţionalităţilor macroeconomice fixate în cadrul acordului preventiv. Continuarea ajustării fiscale, cu preponderenţă pe partea ei calitativă, definirea unui nou model de dezvoltare, bazat pe creştere economică incluzivă şi tehnologie şi accelerarea reformelor structurale sunt pilonii principali ai strategiei economice a Guvernului Ponta.

Priorităţile discutate de autorităţile române cu FMI sunt cele care au intrat în dezbaterea internă, sunt cele pe care de multe ori le-am discutat aici, pe blog. Restructurarea companiilor de stat, pentru reducerea arieratelor şi a pierderilor acestora, creşterea absorbţiei fondurilor europene, îmbunătăţirea colectării şi reducerea evaziunii fiscale, dar şi prioritizarea investiţiilor publice sunt punctele principale cuprinse în Agenda economică ce trebuie urgent implementată în România.

Cu toate angajamentele rămase restante, consider că România poate continua, de o manieră fezabilă, dialogul cu creditorii internaţionali, contribuţie esenţială la menţinerea încrederii investitorilor internaţionali în economia românească.

Sigur, sunt câteva veşti proaste. Să le analizăm pe rând şi să vedem ce soluţii putem găsi pentru minimizarea efectelor negative ale acestor procese ce ne îngrijorează.

Prima îngrijorare este legată de revizuirea în sens negativ a prognozei de creştere economică. FMI a revizuit prognoza de creştere economică pentru acest an a ţării noastre, de la 1,5%, la 0,9%. Dat fiind că şi Guvernul a redus estimările de creştere, însă doar până la 1,2%, autorităţile şi Fondul au ajuns la un acord cu privire la o prognoză situată în jurul valorii de 1%.

Aceasta înseamnă un minus de aproximativ 0,15% din PIB, încasări la veniturile bugetare, deci o presiune mai mare pe atingerea ţintei de deficit. În opinia mea, soluţia de compensare ar fi continuarea luptei cu evaziunea fiscală, observându-se că simpla destructurare a unor reţele evazioniste în ultimele 3 luni şi jumătate a adus venituri suplimentare la bugetul de stat de 1 miliard RON. Totuşi, prognozele arată că pe termen mediu România poate obţine un ritm de creştere economică mediu annual de 3%.

A doua îngrijorare este legată de creşterea rapidă a inflaţiei în ultima lună. Chiar dacă inflaţia este de 3%, un nivel sustenabil pentru angajamentul dezinflaţionist al BNR, presiunile venite dinspre explozia preţurilor la produsele agricole şi a creşterilor de preţuri administrate vor amplifica impactul asupra inflaţiei şi al scăderii puterii de cumpărare a populaţiei. Una dintre soluţiile demne de luat în considerare aici era sustinerea măsurii privind o cotă redusă de TVA la producţia de cereale, pâine, carne proaspătă, lapte sşi legume-fructe proaspete (TVA 24%, din care 9% către buget şi 15% dedus producătorului). Am scris despre avantajele acestei măsuri în analiza anterioară pe blog.

A treia îngrijorare este legată de anunţata creştere a preţului la gazele naturale livrate populaţiei cu 5% şi a preţului gazelor naturale livrate firmelor cu 10%, de la 1 septembrie 2012. Este o măsură antamată de Guvernul Boc. Problema acum este definirea cât mai rapidă a consumatorului vulnerabil, în condiţiile în care statistica INS arată că peste 40% dintre gospodăriile din mediul urban au întârzieri mari la plata facturii iar 5,5 milioane români trăiesc sub pragul de sărăcie. Soluţia găsită de autorităţi – impunerea unei taxe pe veniturile excepţionale ale companiilor din energie, mi se pare raţională, în condiţiile în care va trebui finanţat un fond din care să se realizeze subvenţionarea consumatorilor definiţi ca fiind vulnerabili. Măsura va presupune şi presiuni inflaţioniste în condiţiile în care cheltuielile cu utilităţile au o pondere însemnată în coşul de consum.

A patra îngrijorare este cea legată de gradul redus de absorbţie al fondurilor europene. România iroseşte cea mai ieftină sursă de finanţare aflată la dispoziţia ei, nefolosind astfel oportunităţile de dezvoltare a infrastructurii şi capitalului uman prin utilizarea proiectelor finanţate din bani europeni. Soluţia ar fi adoptarea bunelor practici în domeniu oferite de exemplul Poloniei sau al Spaniei, externalizarea către firme private a managementului autorităţilor de management şi organismelor intermediare s.a.

A cincea îngrijorare este cea legată de arierate, problemă care persistă. Reducerea lentă a arieratelor atrage după sine necesitatea accelerării reformelor structurale în domeniile ce stimulează acest blocaj financiar. Soluţia constă în restructurarea companiilor de stat cu pierderi, eficientizarea lor şi în implementarea unor reforme inteligente mai ales în sectorul de sănătate.

Consider că România trebuie să continue consolidarea fiscală într-un mod inteligent şi pe termen mediu. Raţionalizarea cheltuielilor publice, îmbunătăţirea colectării şi reducerea evaziunii fiscale trebuie să genereze spaţiu fiscal pentru măsuri de stimulare a sectorului privat şi creare de locuri de muncă.  România trebuie să continue implementarea reformelor structurale în educaţie şi sănătate, concomitent cu creşterea finanţării acestor două domenii, strategice pentru viitorul economiei româneşti.

 

 

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Economie

Etichete: , , , , , , , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: