Implicațiile semnării pactului Euro Plus – din rău în mai rău

Acum câteva zile, președintele Traian Băsescu a semnat, la Bruxelles, pactul Euro Plus. În deja cunoscutul stil al actualei puteri, nimeni nu s-a simțit obligat să explice exact ce înseamnă acest lucru pentru România. Angajamentele pe care România le ia prin acest pact, ne vor duce într-o situație și mai grea dacă nu vom lua măsuri de precauție.

Pactul Euro Plus prevede o serie de măsuri de coordonare economică între semnatarii săi. Ultimele țări care au aderat la pact sunt şase state din afara zonei euro: România, Bulgaria, Danemarca, Polonia, Lituania şi Letonia.
Marea Britanie, Suedia, Ungaria şi Cehia au decis să rămână în afara pactului, cel puţin deocamdată.

Euro Plus este construit pe trei paliere:
1. Competitivitate la nivel micro – cuantificată prin indicatori de măsură ai competitivității prețului (de exemplu, stabilitatea costului real al forței de muncă, corelarea creșterii costului forței de muncă cu creșterea productivității);
2. Stabilitatea finanțelor publice (stabilirea unei reguli fiscale privind stabilizarea ponderii datoriei publice în PIB și prinderea acestei reguli în Constituție sau o altă lege importantă);
3. Un minimum de pondere în PIB alocată din bugetul public pentru investiții în cercetare dezvoltare, educație și infrastructura.

Într-un prim pas, fiecare țară ce aderă la Pact (poate fi și din UE, nu neapărat din Zona Euro) va adopta în termen de 12 luni următoarele măsuri:
• Eliminarea sistemului de indexare a salariilor cu rata inflației;
• Recunoașterea reciprocă a diplomelor pentru a crește mobilitatea forței de muncă;
• Încercarea de a crea o bază comună pentru calculul impozitului pe profit;
• Ajustarea sistemului de pensii la dinamica demografică (de exemplu, creșterea vârstei de pensionare);
• Obligația ca fiecare stat să instituie un mecanism de alertă privind creșterea datoriei publice în Constituție;
• Stabilirea unui regim național de management al crizei în sistemul bancar.

Pactul mai prevede și consolidarea Mecanismului European de Stabilitate. Începând din 2013, Mecanismul European de Stabilitate va înlocui Facilitatea pentru Stabilitatea Financiară, prin intermediul căreia au primit fonduri Grecia şi Irlanda. Noul mecanism va oferi finanțare statelor membre din Zona Euro care au probleme severe.

Mecanismul va avea o valoare totală de 700 de miliarde de euro, din care 80 de miliarde de euro cash şi restul capital la dispoziție, sub formă de garanții. Fondul total va fi colectat în interval de cinci ani de la intrarea în funcțiune a Mecanismului, cu o contribuție cash de 80 de miliarde euro, în primul an.
Acest Pact de Competitivitate reprezintă dorința Germaniei ca țările UE să grăbească reformele privind disciplina bugetară, creșterea competitivității firmelor etc.

Sunt câteva elemente pe care România trebuia să le negocieze serios înainte de semnarea acestui pact, și anume:
1. Eliminarea sistemului de indexare a salariilor cu rata inflației.
2. Crearea unei baze comune pentru calculul impozitului pe profit.
3. Stabilirea unui procent din PIB pentru datoria publică care să fie prevăzut în Constituției.

Aceste trei elemente sunt bune într-o economie dezvoltată și cu stabilitate monetară. În cazul României însă, când rata inflației este foarte mare, când salariile sunt mici, când ne confruntăm cu dispariția a sute de mii de IMM-uri și când datoria publică a luat-o razna, va fi foarte greu să ne aliniem la standardele impuse de pact.
Tocmai de aceea, unele state est europene, care au constatat că nu-și permit să își ia asemenea angajamente, nu au acceptat să semneze acest pact.

Nu știu ce documentație a întocmit ministrul de finanțe astfel încât președintele Traian Băsescu să semneze pactul Euro Plus. Această documentație ar fi trebuit să fie însoțită de o serie de proiecte precum: un program de creștere a competitivității produselor românești, un program de creștere a productivității muncii, un program de înființare de noi locuri de muncă, câteva scheme de facilități fiscale pentru mediul de afaceri și un set al domeniilor de activitate pe care România își propune să le dezvolte (ar putea fi vorba oare de clustere industriale și tehnologice, de înființarea unor institute de cercetare, de stabilirea unor parteneriate între univerisități, centre de cercetare și firme etc.?)

Dl. ministru Ialomițianu ar trebui să prezinte public analiza pe care a făcut-o înainte ca România să semneze acest pact și să ne explice, pe românește, cum vom putea să ne îndeplinim noile îndatoriri.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Economie

Etichete: , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: