Turism de hobby versus turism industrial

Problemele acumulate în turismul românesc sunt rezultatul unei perioade de 10-15 ani de investiţii reduse şi schimbări produse ca urmare a unor privatizări nereuşite. Pentru depăşirea situaţie actuale este nevoie de o politică la nivel central şi local susţinută de investiţii importante.

La ora actuală să vorbim despre promovarea brandului România, ca întreg, este complet fantezist. Noul scandal nu face decât să continue strategia de comunicare a actualei guvernării: “să ne facem că muncim”. Este o temă care distrage atenţia populaţiei de la alte probleme mult mai grave precum vizita FMI şi măsurile de austeritate luate până acum.

România nu poate fi promovată ca brand de ţară atât timp cât nu are infrastructura elementară: autostrăzi, aeroporturi, trenuri de mare viteză, telecomunicaţii, adică să fim ancoraţi în realităţile secolului 21.

La acestea se adaugă produsele turistice oferite într-un raport calitate-preţ accesibile şi apreciate de turişti. Înainte de promovarea brandului ministerul trebuia să promoveze strategii sectoriale care să compenseze lipsa infrastructurii. Ar fi trebuit să facă o serie de strategii după cum urmează:
· Strategie privind promovarea turismului montan, inclusiv domeniul schiabil.
· Strategie privind promovarea turismului balnear (a se vedea ce se întâmplă cu staţiunile balneare)
· Strategie privind promovarea turismului rural
· Strategie privind promovarea turismului ecumenic
· Strategie privind promovarea turismului cultural şi istoric
· Strategie privind promovarea evenimentelor cultural-artistice (Cerbul de aur Braşov, Festivalul George Enescu, Festivalul de artă medievală de la Sighişoara etc. – factori de multiplicare a numărului de turişti şi a încasărilor)
· Strategie privind promovarea „industriei” de agrement. Din păcate, în ultimii ani, lipsa agrementului conduce la o scădere dramatică a gradului de ocupare a capacităţii de cazare, mai ales în staţiunile de odihnă.
· Strategie privind promovarea turismului şcolar şi studenţesc
· Strategie privind promovarea turismului internaţional

Aceste strategii trebuie să fie subsidiare „brandului de ţară” şi pot fi aplicate pe termen mediu şi lung. Formarea unui brand nu se face peste noapte, nici prin emisiuni la televiziune, ci printr-un program coerent care să fie urmărit timp de 5-10 ani. Altfel vom rămâne la un „turism de hobby” care nu va aduce mai mult de 1 – 1,5 mld euro pe an.

Aplicarea strategiilor de mai sus concomitent cu punerea la punct a unei infrastructurii poate să ducă România către „un turism industrial” prin care să crească numărul turiştilor la 5 milioane de turişti pe an, adică de cinci ori mai mult decât în prezent. Bineînţeles că acest obiectiv nu poate fi obţinut decât prin regândirea şcolii de turism care să pregătească personal calificat conform cerinţelor europene şi internaţionale.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Turism

Etichete: ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: